imunitate şi timp

Băiatul cu ziare

Zilnic, nu importă care
Titlu şi imun la ger,
De strigat alt număr are
Acest vesel mesager.

poezie clasică de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Şerban Foarţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât timp cât eşti imun la iubire, bătăile inimii tale oscilează între singurătate şi frică.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplicarea legilor

Cine fură azi o oaie,
Face doi, trei ani pârnaie,
Cine fură bănci, vapoare,
E imun, capul nu-l doare.

epigramă de Anastase Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa unui om are capacitatea de a se curăţa de pete în timp şi fiecare individ găseşte reţete care-l fac imun la anumite mizerii.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ne sunt pungile cu scuzii

Liniştea firidelor surpată
Ninsori albastre valuri peste crâng
Vulpile deşertului se frâng
Peste amiaza asta vinovată

Străine gânduri fac un lobby
Peste care nu se poate trece
Cifrate vin din lumile aztece
Mesajele imune ca microbii

Roibii tinereţilor galop
Defrişează plasticul păşunii
Razele înfiorate ale lunii
Se închid în fiecare strop

Se-apropie seara şi cum
Noaptea gadini tulbură iluzii
Unde ne sunt pungile cu scuzii,
Caii şi trăsurile de drum?

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celulele inimii, ale stomacului şi cele imunitare au toate aceeaşi sursă, sinele superior, câmpul potenţialităţii pure. Fiind direct conectate la acest computer cosmic, ele îşi pot exprima talentele unice fără nici un efort şi fără să perceapă conştiinţa timpului. În acest fel, ele îşi păstrează integritatea, asigurând totodată integritatea corpului fizic.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

cu sufletul frânt
de aisberguri
învăţ umilinţa
timpului lovit
de tăcere,
devin imun
orelor,
cu teamă mă rog
ploii să acopere ritmul
alert al străzii,
traversez
poemele ce-mi vorbesc despre
iarba veştedă a
cerului, nu-i locul meu aici
voi merge să întâlnesc
martorii trecerii, ei
îmi vor ridica inima
din umbra cuvintelor

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catastrofă

Catastrofa ce a fost creată
În urma revoluţiei cibernetice
A distrus sistemul imunitar
Implantat în sufletele de ceară.
Au ars marginile zimţate ale suferinţei,
Dar odată cu acestea,
În mediul virtual
S-a deschis poarta criogenezei.
Terapie oncologică de grup...
Opriţi timpul! Opaiţul cunoaşterii
Face trandafirii să înflorească.
Vor îngheţa lumina
Iar fotonii vor fuziona
Spaţiul întunecat al durerii
Ani mai târziu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casta......

Motto: Ministrul Justiţiei, Fadei Nagacevschi:
"În toţi aceşti ani am fost în casta voastră şi am mers prin instanţe,
cunosc practica activităţii judecătorilor, problemele din justiţie..."

... ei ne arestează doar pe noi
şi ne ţin pînă la ultima suflare
înde ei se-mpart şi la nevoi
şi la bucurii când fac dosare

refren
pentru ei exzistă Constituţie
şi prezumpţie şi cod de procedură
pentru noi- o singură soluţie
-să le dăm şi pâinea de la gură...

şi activitatea lor e vastă
şi imunitatea lor totală
şi ministrul lor se linguşeşte - castă
şi la prada lor- că e legală

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (7 decembrie 2019)
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când continui să-i oferi acelaşi gen de plăcere o perioadă lungă de timp, acel centru nervos responsabil cu plăcerea devine imun; cu alte cuvinte, activitatea respectivă se transformă într-o obişnuinţă. Dar imediat ce plăcerea e interzisă, devine mult mai ispititoare.

citat din Allen Berger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul imunitar moral al acestei ţări a fost slăbit şi atacat iar virusul SIDA este metafora perfectă pentru asta. Neglijenţa malignă a ultimilor doisprezece ani a dus la colapsul sistemului imunitar al ţării, din punct de vedere al mediului înconjurător, cultural, politic, spiritual şi fizic.

citat din Barbra Streisand
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru poetul poeziei

Am aşteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în linişte închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristeţea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe şi de moarte.

Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut,
Te-ai învăţat cu morţile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei veşti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.

Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi işi pierd din rază,
O-nvălmaşeală-n creier toţi simţim
Parcă nici luna nu mai luminează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regenerând infinitul

Se descâlceşte plasa libertăţii
În marea purificată

Secundele sunt imune la necunoaştere
Firul întrebării însemnând firea răspunsurilor

Aud cum mă auzi
Escaladez viaţa prin aşteptarea ta

Semnul crucii înseamnă Voia Domnului
În a face dreptatea fie şi de dragul nedreptăţii

Mâine vom tăcea revederea de azi
Valurile regenerează prin scoici, infinitul.

poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Sunt...
acel nebun dependent de nori şi ceaţă,
simt albastru şi invers proporţional,
fac greşeli căutând răspunsuri pe sens interzis.

Şi ce dacă... trăiesc viaţa pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.

Loveşte-mă un secol distanţă
prin cuvinte în şir indian
şi într-un final de cearcănă şi zâmbet,
vise expandate şi ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceaşcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.

Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ştii nu te preface că m-ai uitat

O artă complexă o calificare superioară la locul de muncă
să dezvolte imunitatea la surogate la dogmele
omizilor ăstora nesătule
prea ocupate cu puritatea necruţătoare pentru a mai pricepe ceva.

La ce viteză de croazieră devine îndeajuns de real?
La ce viteză am putea uita că ne pustiim între noi de când lumea?
Să îţi măsori forţele cu forţa
unei stele care se prăbuşeşte în sine. Să dormi mult

Să te trezeşti în toiul războaielor de exterminare-a narciselor
soldat în cruciada împotriva zambilelor
şi să îţi aminteşti că ultima dorinţă a Marelui Măcelar
a fost să se reîntrupeze într-un toporaş.

Chiar dacă tu acum nu poţi să-l înghiţi
nu înseamnă că nu se va găsi iar unul care să spargă
cu linguriţa lui de argint coaja oului
copt în cenuşa de la Treblinka.

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sută...

O sută de zile am dat acatiste să spăl mângâierea din pielea smintită
De lipsa-ţi acută din albe batiste ce leagă o rană ţipând obosită.

Adun răsărituri ce-ameninţă vise cu mere-altoite de fulger nebun
Scăpat din ospiciu şi trimis, pare-mi-se, de-o sută de îngeri şi-un Zeus imun.

Plâng tălpile goale scăldate în rouă strivind nesăruturi pierdute de-o vară
Prin câmpuri de maci disecate în două de-o sută de pasi cu mulaje de ceară.

O sută de cuie bătute în palmă cu sete acerbă de iubit înşelat
Pictează stigmatul cu o tuşă calmă urându-mi o moarte fără păcat.

Înfipţi în retina albastră de tine o sută de fluturi îşi pierd din culoare
Drogaţi cu tămâie şi fum de stamine se-aruncă din ceruri să-nveţe să zboare.

O sută de nopţi luminate de Lună se-ngână în taină cu reci dimineţi,
Te chem azi, iubite, cu inima-n mână şi cer de la zei înc-o sută de vieţi.

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poticnire...

Mi-am scos gândurile la aerisit,
Când muza poetică s-a poticnit,
Precum calul priponit
Şi a sărăcit în cugetări de noapte,
Când braţele iubirii mi-au fost amputate.

O iubire, rucsac greu!
Cărat în spate zi şi noapte,
Cu capricii nedorite sau prea adorate,
Mă înalţi la cer în zile senine,
Ca trilul ciocârliei peste dealuri înalte,
Dar mă d-ai şi de pământ,
Ca trâznetul în plină noapte,
Atunci când mă simt bine
Precum peştele în cristaline ape.

Iubire, cine să-ţi înţeleagă caracterul sucit?
Ce gânduri ai cu mine? Încă n-am pierit....
Am nevoie de tine, ca de aer, de cer şi pământ.
Toamna vieţii îmi zâmbeşte la orizont

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (26 noiembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifelate coapse

Lumina lunii flutură stindarde,
Glorificând iluzii despletite
Ce detonează magice petarde
În trupul ca o mare de ispite.

Tăcerile zvâcnesc şi ard pe buze,
În palme sânii se topesc nebuni,
Retorice priviri cerându-şi scuze
Luceferilor, absolut imuni,

Aş traversa o noapte de păcate
Reînvăţând iertările fireşti
Când răsăritul în fereastră bate
Şi ireală, tu, mă-ncolăceşti.

Catifelate coapse mă provoacă
Unduitoare ca un foc rebel,
Pătruns adânc în inima săracă
Sfinţind fiorii sacrului inel.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara e cu noi

Trăim ca niciodată o primăvară ternă,
Fierbinţile dorinţe muiate-n flori de gheaţă
Au învelit iubirea să nu ajungă-n bernă
Şi gândul ni-l alungă de lumea fără viaţă.

Sorbim aceleaşi clipe, trăim aceeaşi oră,
În distanţată vreme e-o dragoste imună,
Apropiere nu e, când frica ni-i majoră
În lumea paralelă neliniştea-i stăpână.

Ni-s visurile sterpe, nu vor să mai contemple,
Speranţe renăscute vor să salveze neamul,
Cu noi e primăvara ce-ar vrea să dea exemple
Cum să-i simţim fiorii acum când plânge ramul.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!