Citate despre inimă și logodnă
citate despre inimă și logodnă (inclusiv în versuri).
Logodnicii sunt sclavii inimii nu ai creierului...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Am fost...
Am fost logodnicul durerii,
Cobzarul cu aceleași strune,
Ce-și țese cântecu-nvierii
Din stihuri de îngropăciune...
In noaptea mea înviforată,
Drumeț îndrăgostit de soare,
Am fost o harfă spânzurată
Pe-o strașină de închisoare...
Zidit din lacrimi și dezastre
Eu am vestit o lume nouă,
Voi mi-ati dat vaietele voastre,
Eu v-am dat inima mea vouă.
(...)
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă duceam să mă logodesc. De această dată, aleasa inimii mele avea în loc de brațe două aripi, în loc de sâni, două roți (trenul de aterizare), în loc de trup, fuselaj, în loc de gură - atât de cicălitoare la femei - un motor de 100 de cai putere, în loc de nervi... nervuri, și în loc de pântece și șolduri, o splendidă silueta aero-dinamică. Viitorul cămin: cerul.
Ionel Fernic în Compozitorul înălțimilor (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anne Rutledge
Din mine, neînsemnata și necunoscuta, se revarsă
Vibrațiile acestei muzici fără de moarte:
"Cu răutate către nimeni, cu compasiune pentru toți."
Din mine, iertarea a milioane către alte milioane,
Justiția și adevărul strălucind
Pe fața binefăcătoare a unei națiuni.
Eu, cea care zace sub aceste buruieni, sunt Anne Rutledge
Iubită în viață de Abraham Lincoln,
Logodită cu el, nu prin căsătorie,
Ci prin despărțire.
Înflorește pururi, o, Republică,
Din pulberea inimii mele.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor celui mai mic, și începură împreună cu logodnicele lor a grăi despre dânsul cam în dodii. Îi ținură de rău tatăl lor, căci de, orice s-ar zice, fiu îi era și ăl mic, și îl durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deșert, căci, deși nu mai vorbea de rău aievea în fața împăratului, pe din dos, însă, își băteau mendrele, cum voiau, își dedeau coate de râdeau, și chiar se vorbiră, amândoi frații cu logodnicele lor, să facă pe fratele lor mai mic de râs și ocară, când va veni cu broasca țestoasă înaintea împăratului. Fiul cel mic al împăratului daca se duse și el să-și aducă logodnica, broasca cea țestoasă ieși din eleșteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap și se făcu om ca toți oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise să se gătească să meargă.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamie, n-o să înțelegi
Mamie, n-o să înțelegi
Eu cânt sufletul care nu există
Sânii tăi sunt flori fără ghiveci
Inima ta batistă
Și înțeapă zmeură cu gust de lapte
Bluza ce acoperă piersici coapte
Uite, mângâie-mă, leagănă-mă
Mi-a murit logodnica
Întreabă-mă cine era
Pe urmă spune-mi încet, precis când pleci
O să-ți cumpăr necondiționat cercei
De la un bijutier ovrei
Ai venit grădiniță de flori în
Sufletul meu, interior de fierărie
Mamie, n-o să înțelegi!
Dar e lucru frumos când ești într-o poezie
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăratul nu mai putu de bucurie, când văzu că fiul său cel mai mic îi aduce în casă minunea minunilor. Zâna se purtă cu mare bunăcuviință, și vorbi astfel încât robi toate inimile. Oaspeții nu-și mai luau ochii de la dânsa și urechile lor nu mai ascultau alte vorbe, decât vorbele ei, că mult erau cu lipici. Fiii cei mari ai împăratului povățuiră pe logodnicele lor ca să facă și ele tot ce va vedea pe zâna că face, și la cununie și la masă. Împăratul își împlini pofta inimei lui. El dorise, vezi, să-și cunune toți copiii într-o zi, și așa și făcu. Era vesel împăratul pentru aceasta, cât un lucru mare.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostitul Dragobete
Îndrăgostitul Dragobete
Îndrăgostitul Dragobete
Din legende vechi transpare
Cu dorul de-a săruta fete,
În tineri cu chip de Soare.
Vreme vitregă traversează
Prin troienele ninsorii,
Și năvalnicul dor revarsă
Pe inimi, vrăjind feciorii.
De dor, din ochii lui răsare
Iubirea-n flori de ghiocei,
Ce-n clopoței sună urare,
Pe-ale primăverii alei.
Cu brațe pline de petale
Și cu dragostea în suflet,
Fetelor mari le iese-n cale,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi...
tu nu auzi cum crește floarea de cireș
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...
ne logodim pentru a nu știu câta oară
în catedrala din îmbrătișarea noastră
lumina zilei ne izbește
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...
îmi pare fiecare revedere început
suntem ușori ca două respirații
ca două idealuri care prind rădacină
în deșertul memoriei...
... și-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
și în ninsori de fluturi...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Profundis
E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și logodnă, dar cu o relevanță mică.
Muza mea
Muza mea stă la colțul străzii
și oferă trecătorilor ieftin
ceea ce eu nu-mi doresc
când e fericită oferă-n dar tot ce-mi doresc.
Foarte rar am văzut-o fericită.
Muza mea e călugăriță
într-o casă întunecată
în spatele gratiilor duble
pune o vorbă bună
pentru mine la logodnicul ei.
Muza mea lucrează într-o fabrică
când iese de la slujbă
vrea să danseze cu mine
după orele de muncă
nu am eu timp.
Muza mea e bătrână
mă ceartă
[...] Citește tot
poezie de Heinrich Böll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodna iubirii
În logodna iubirii îmi
văd chipul luminos.
Cristalele de pe față
devin diamante.
Puterea inimii și forța
dansează cu îngerii.
Mă las purtat de gând,
scăldat în ape line,
pe Gura Văii din Meieni,
când ceasul s-a oprit în loc...
odaia a rămas pustie!...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare, se prinseră în horă și jucară, ca la nunta unui împărat. Ceilalți jucau, nu jucau, dară zâna când juca, părea că n-atinge pământul. Lumea privea și i se umplea inima de mândrie, căci fiul cel mic al împăratului lor adusese o așa zână să o domnească. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Între acestea veni seara, și se puse o masă d-alea împărăteștile. Împrejurul mesei împărătești, o mulțime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime și pentru prostime. Se puseră la masă. Nurorile cele mari ale împăratului țineau ochii țintă la zâna să vază ce face ea ca să facă și ele, după povața soților lor. Zâna, din fiecare fel de bucate ce se aducea la masă, lua câte nițele și băga în sân. Asemenea făcură și cumnatele ei. Mâncară și se veseliră cât le ceru inima. Când se sculară de la masă, zâna se duse la împăratul socru, îi sărută mâna, îi mulțumi, și, scoțând din sân, de unde băgase bucatele, un mănunchi de flori bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul cel mare se îmbrăcă cu hainele ce le avea el mai bune, luă oaste cu dânsul și bănet de ajuns. Mergând spre răsărit, ajunse la curtea unui împărat care avea o fată, singură la părinți. O peți de la tatăl ei, împăratul, și învoiala se și făcu. Asemenea și cel mijlociu, după ce se dichisi și el cum știu mai bine, plecă și el înspre apus. Ajunse și el la curtea unui alt împărat, carele asemenea avea o fată. Făcură vorba, și iute, iute, se logodi și el cu dânsa. Pe fiul cel mai mic, însă, nu-l trăgea inima a pleca în pețit. Dară n-avu ce-și face capului, căci tată-său îl trimitea întruna să caute a se căpătui și el. Luă și dânsul niște haine, numai să nu zică nescine că nu s-a gătit, și de cheltuială ce pe apă nu curge, și plecă și el, știi, cam în dorul lelii. Dară unde să se ducă? Nici el, iacă, nu știa. Mișca și el picioarele a lene, unul după altul înaintea lui, numai să zică că umblă, apucă pe o cărare ce întâlni în cale, și merse pe ea, fără să-și dea seama unde se duce. Când, ce să vezi d-ta? Poteca pe care apucase, îl scoase drept la un eleșteu mare. În cale văzu o nuia lungă de alun pe care o luă, așa de florile mărului, fără să știe ce are să facă cu dânsa.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. Se sculă binișor, fără să-i pese de ceva, și se duse acasă. A doua zi iarăși așa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva, și fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. A treia zi, cum se sculă, plecă iarăși la marginea eleșteului. Pasămite îl trăgea ața la ursita lui. Și cum sta el acolo și se juca cu nuiaua în apă, iară broasca țestoasă îi tot sărea pe dinainte și se uita la dânsul cu dor, își aduse aminte, la urma urmelor, că el era plecat în pețit, și că frații lui erau a se întoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai când voi să se scoale și să plece spre a merge să-și încerce și el norocul, iată că broasca mai țâșni o dată, iar el își aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaștei, și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. Șezu iarăși jos. Ar fi voit să plece, dară parcă îl pironise cineva locului. Mai voi el să facă ceva cumva, așa ca să se depărteze, dară în deșert. Picioarele nu se mai mișcară, ca și când ar fi fost butucite. Se miră de astă lâncezeală. Și, mai aruncându-și căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că strălucea de un foc ce simțea că îl atinge.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile inimii
Să prinzi culoarea din lavandă
De visul lebedei, ce zboară,
Să i le-aduci IUBIRII-ofrandă...
Ar fi pentru întâia oară?!
De ce să crezi că nu se poate,
Când știi prea bine că iubind,
Din alte lumi le vezi pe toate,
Nimicul vieții năruind?!
Cerul, atunci, îți împrumută
Perechi de aripi îngerești
Și inima nu mai ascultă
De neputințe omenești.
Colinzi tărâmuri de culori
Ieșite din tiparul firii,
În siderale aurori
Pictezi tabloul nemuririi.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmp au înghețat două ciocârlii și jumătate
Pe câmp au înghețat două ciocârlii și jumătate,
Vântul lovea ferestrele cu buhai înghețați,
Inimile oamenilor așteptau ceva, ah, Lucia,
Eram un copil pe lângă tine, Irina,
mi-era frig de dragoste, dar tu clănțăneai ca și mine,
aur plutea în aer, aur curat, inele de logodnă topite,
jurăminți uitate, actrița Maya îmi făcea semne cu mâna prin viforniță,
mai erau vitejii Gabi și Serge, păstrătorii Graalului,
eram copii, imperiul roman se apropia de final,
curgea mult sânge, în arțar ne-am ascuns,
oamenii roșii domneau peste tot,
numai inima păstra misterul albastru.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Edmund Pollard
Să fi vrut, mi-aș fi înfipt mâinile din carne pieritoare
În discul florilor pline de albine,
În oglinda ca o inimă de foc
Sclipind în lumina vieții, soarele minunii.
La ce folosesc pistilul plin de polen sau petalele,
Sau razele care formeaza aura? Farse, umbre
Ale inimii florilor, flama centrală
Este toată a ta, trecătorule;
Intră în sala de banchet de-a dreptul,
Nu te strecura ca și cum ai avea dubii
Dacă ești bine primit agapa este a ta!
Nu lua puțin, refuzându-ți multe
Cu un timid "Mulțumesc", când ești flămând.
Îți este sufletul viu? Atunci lasă-l să se ospăteze!
Nu lăsa balcone unde poți să te cațeri,
Nici sâni albi ca laptele unde poți să te odihnești,
Nici capete aurii să împartă perna singure,
Nici cupe cu vin cât vinul este dulce,
Nici extazul trupului sau al inimii.
Vei muri, nici o îndoială, dar mori trăind
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macii durerii
De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Și sufletul îl fac arșice,
IUBIREA din el, alungând?!
Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Și sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!
În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.
Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Și-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniștea Divină!...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea aceea
În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.
Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.
Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.
Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și logodnă, adresa este: