Citate despre inimă și portocale
citate despre inimă și portocale (inclusiv în versuri).
Când bat la ușa inimii tale colindătorii iubirii, primește-i în casă, umple-le traistele cu nucile, covrigii, portocalele și merele mulțumirii, iar ei te vor purta pe notele muzicale ale fericirii!
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și portocale, dar cu o relevanță mică.
Scrisoare mamei
"Mater dulcissima" acum se lasă ceața,
Naviglio bate-n neștire pe diguri,
arborii se umplu de apă, ard de zăpadă:
nu sunt trist în Nord: nu sunt
în pace cu mine, dar nu aștept
iertarea nimănui, mulți îmi sunt datori lacrimi
adevărate. Știu că nu ești bine, că trăiești,
ca toate mamele poeților, săracă
și dreaptă în măsura dragostei
pentru fii îndepărtați. Astăzi sunt eu
că îți scriu. " -În sfârșit - vei spune- două cuvinte
dela acel băiat care fugi noaptea cu un palton scurt
și ceva versuri în buzunar. Săracul, așa bun la inimă,
îl vor ucide într-o zi în cine știe ce loc".
" Sigur, îmi amintesc, fu din acea stație cenușie
de trenuri încete care duceau migdale și portocale
la gura Imerei, râul plin de coțofane,
de sare, de eucalipți. Dar acum îți mulțumesc,
asta vreau, de ironia ce ai pus
pe buza mea, blândă ca și a ta.
[...] Citește tot
poezie clasică de Salvatore Quasimodo, stassia
Adăugat de nastasia herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul
Pomul pe care Domnul îl oprise
Făcea de toate, și caise,
Smochine, chitre, pere moi și prune,
Cari de cari mai grase și mai bune,
Castan cu fel de fel de crăci,
Cu flori, miresme și murmure. Căci
În Paradis se îmbinau deodată
Tot bunătăți din lumea toată.
Să nu te-ndemne gândul: "Ia și papă!".
Să nu îți lase gura apă
Și să mai ții porunca minte
A sfântului și bunului Părinte?
Înger să fii, și tot și-ar fi dat brânci
Inima vai să rupi și să mănânci,
Necum să fii băiat și fată,
La pomul care da și ciocolată.
Ei se uitau la poame, iar pe
Copac se-ncolăcise ispititorul șarpe
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne facem daruri
Trebuie să ne facem daruri.
Să memorăm cu atenția
data de naștere, a noastră și a celorlalți.
Încă de dimineață,
sărbătoritul să primească de la prietenii lui
o cravată argintie care să-i limpezească mâinile,
o portocală care să-i împrospăteze surâsul,
neapărat, câteva idei
care să-i desăvârșească forma inimii.
Dacă unul dintre noi s-a-ndrăgostit,
să-i dăruim imaginea duratei,
iar dacă s-a îmbolnăvit din iubire,
să-i dăm să bea tinerețe și demnitate
dintr-un pahar curat, pictat cu-o floare.
Unii se vor împotrivi:
din trufie, de prea multă singurătate,
sau pentru-a nu ne rămâne datori
(ca și când nu ne-ar fi datori, oricum,
pentru că respirăm și ne mișcăm alături de ei,
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian din Să ne facem daruri (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un loc în inimă
Sărută-mă în vis cu gustu-ți dulceag, de primăvară
Alungă-mi norii grei, ce-mi apasă pe aripi, dureros...
Privește-mă-n oglinda vieții, la fel ca prima oară
Dar nu mă mai trezi, te rog, din visul meu frumos.
Șoptește-mi vorbe calde, prin freamătul de codru
Înmiresmează-mi ziua, cu flori de portocal...
Pictează-mă în soare, și-mbracă-mă în ocru
Să-ți fie chipul meu, ca o licoare-ntr-un pocal.
În anotimpul nou, fă-mi strai floral, de primăvară
Adună-mi lacrima tăcută, transform-o-n Lăcrămioară...
Și-n ceas târziu de seară, când luna se coboară,
Sărut-o lin pe frunte, transform-o-n Cosânzeană.
Fă-ți din cosița-i blondă, o scară-naltă, fermecată,
Să-ți poți urca la cer, toate dorințele, cu mâna...
Apoi, transformă norii într-un balsam de poezie,
Pe pleoapa mea sa curgă versul, ca o fantezie...
[...] Citește tot
poezie de Alina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ultima dragoste
desfac lucrurile bucăți
infinitezimale
în ultima dragoste
aș putea să desenez
o inimă despletindu-și
coastele în cuvinte fumigene
un tango pe o felie de portocală
o femeie care absoarbe insule selenare în vârtejul șoldurilor
un val cum părăsește oceanul încordat de un surâs
călărind unicorni marini
o geană pe melodia obsedantă ce desparte albul
de celelalte anotimpuri
privirea îmi piere în lumina unor felinare interminabile
pe strada întinsă de-a lungul nopților cu
miros răscopt dulceag
de pere lucind pe corpul tău dezaburit în suflarea mea tomnatică
în inima mea
s-a ghemuit pentru ultima oară
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe
Departe, într-o țară caldă
Cu portocali și cu lămâi,
Ne vom compune înc-odată
Tu cel dintâi, eu cea dintâi.
Eu inima mi-o voi deschide
Și mintea ta n-o va lovi,
De mână iarăși mă vei prinde,
Va fi așa cum ți-ai dori.
Noi vom purta aceleași nume
Cu care ne-am strigat cândva,
Am toate drepturile-n lume
Pe care le-aș putea avea.
Pentru că te iubesc de-o viață
Fac azi talazurilor față
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flirt
La urma urmei, nu-i nevoie
să spui nimic
deocamdată. O portocală decojită,
tăiată-n patru, pare-o
lalea pe marginea platoului de lemn.
Orice se poate-întâmpla.
Afară soarele și-a strâns rufele,
iar sarea nopții se-întinde
pe cer. Inima mea
îngână un cântecel
pe care-l uitasem de multă vreme!
Carne rece și-împăcată
hai să-l mirosim, să-l înghițim.
Sunt căi
prin care se poate face dintr-un minut
un bonsai,
așa cum ar fi plăcerea
de-a mă plimba acum.
poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluminare
De frigul momentului
Mă încălzește amețitor
Gândul la tine!
Și florile inimii
Prind culoare
Sub boabele de brumă
Ale ochilor tăi.
Aprinzi
Toate luminile orașului
Când dansăm
În imaginația apropierii.
Așa cum aroma de portocală
Se întregește
Felie cu felie
Sub fiorul cuvântului
Dus de fulgul
Vremii spre mine.
Înalți
Zâmbetul amintirii
Într-un drag de viață aburindă
[...] Citește tot
poezie de Lia Zidaru (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea anapoda
Parașutistul cade și nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanț
Se scutură cireșii plini de floare
Cei sănătoși se prăbușesc în șanț,
Miroase a pădure și Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuții de atac de cord,
Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,
Balenele devin sinucigașe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngrașe
Gioconda și-a schimbat ai ei surâs,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpul electrostatic iarba electrică ajungea la genunchi
eu îți decojeam portocale nucleare mai strălucitoare
ca apusul,
tu râdeai din clopoței de sticlă de bohemia
și-o pasăre mare cu totul
digitală ne ținea umbră.
au trecut ani. a nins cu megabiți pe secundă & vântul
a cântat la pianina mecanică.
samplere de amintiri mixate spațial. mâinile tale cu degetele strânse
de bara unui autobuz efemer. strânse până la înroșire
parcă strivesc o inimă de pasăre vie.
orașul se privește în cer ca un veteran bărbierindu-se
ultima oară.
pe câmpul electrostatic iarba electrică sclipește-n curcubee magnetice.
ne cheamă - să ne ascundem în ea.
e noapte. ne stingem unul altuia veioza, realitățile virtuale
s-au terminat demult de visat.
poezie de Leonard Ancuța (23 ianuarie 2014)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghe
De obicei dorm
Covrigit pe partea dreaptă
Poate fiindcă m-au apăsat
Vremuri de stânga
Sau pentru a nu auzi
Cum inima
Îmi cronometrează, indiferentă,
Maratonul.
Și de ce-mi veni, oare,
Așa, peste noapte,
Să dorm cu fața-n sus?
Să mă obișnuiesc?
(Pușchea pe limbă
Cât portocalele popii
De pe masa cu pomeni
Deșălată de colaci, candele
Și cruci stilizate
Din smochine)
Și simt cum mă adaptez
În semiîntuneric
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vreau copil, Moșule, de Crăciun. Vreau să sar în zăpadă și să pun globuri în brad, chiar dacă le sparg și mă ceartă mama. Vreau să știu doar că e rău să n-asculți de părinți și să-i las pe ei să decidă culoarea pijamalelor când le cumpără să le așeze sub brad. Vreau să cânt colinde la fiecare ușă și să primesc nuci pentru că iar am făcut-o pe doamna aia drăguță să plângă... de drag. Vreau să mă rostogolesc în zăpadă și să intru în casă cu țurțuri în păr, să mă certe mama și să-mi spună că mâine nu mă mai lasă, iar eu să mă cuibăresc morocănoasă pe cuptor, plângând că cele 6 ore de strigat în iarnă nu mi-au fost de-ajuns. Vreau să fiu copil, Moșule. Să râd cu toată inima când vii cu barba de câlți la biserică și să-ți cânt colinde pentru pachețelul cu ciocolată, banane și portocale. Așa m-ai obișnuit... Și să-mi spui că te mănâncă barba, iar eu să râd și să le dau ghionturi copiilor din jur, ca să te audă cum te plângi de bătrânețe.
Gabriela Chișcari (18 decembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iz de portocale
Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandrețurile tale,
Nici cămășile de forță n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună
Mă aleargă toată ziua între vis și realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau și-n vârful limbii le așez să se topească,
Știu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-amețească
Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e rușine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Și-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat
Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt că tace,
Așa că o las să fie, să danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comori
Doi ani, am risipit, zi după zi,
IUBIRE-n viață, vis și poezii,
și m-am plimbat, în zorile albastre,
cu gândurile întâmplării noastre.
Prin amintirile demult uitate,
am colindat plângând, pe înserate,
sorbind un ceai călduț, de portocale,
cu muza dragă, ce-mi ieșise-n în cale.
Din goana lumii vrând să dezertez,
am așternut în versuri al meu crez,
dar sufletu-mi șoptea, cam prea târziu,
c-a obosit, că este încă viu.
Prea credincios, păstrase bucuria
ce îmi fusese toată bogăția,
iar visele-i stăteau cuminți, la pândă,
să îmi hrănească inima flămândă
de mângâiere și Lumină Lină,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele la apus o portocală uriașă din care mușcă orașul
iarna asta s-a mutat cu viză de flotant în oameni
despre iubire nici-un semn
blocurile s-au ascuțit și-n colțuri șoareci cu rânjete de oameni nebuni
rod vertiginos din spiritul vieții
la magazinul din bulevard două șiruri indiene de umbre
inegal așezate horcăie la două uși
pâinea transpiră înainte să fie înfulecată de orfanii ciumei roșii
în partea dreaptă în rândul burdușit la ghișeul cu fericire
se îmbulzeau nebunii
părăsiți precum corbii lui Hitchcock
în partea inimii ghișeul defrișat de tristeți
doi copii și-un derviș rotitor la preț redus
vindeau poezii
pe șina ruginită de cale ferată
nici un marfar să-și mai tragă sufletul pe drum
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Meravei (5 martie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem oriental
se făcea că eram nejudecați neuciși
tu dervișul nopții și al apei
culegând câte o fecioară în fiecare anotimp
și sădind în loc o tulpină de mirt
eu o poveste pe care îngerul malik
ți-o murmurase la ureche pe când adormeai
sprijinit de grumazul cămilei cu păr de mătase
căutând pe cerul nopții
steaua sirius a înțelepciunii
se făcea că eu te așteptam tu mă visai
că ne întâlneam între tărâmuri și vârste
tu aveai în mâini boabe de chihlimbar
eu o lăută
tu ești acela tu ești aceea
primește darul meu alesule
primește darul meu aleaso
se făcea că pășeam în livada de rodii
tu îmi prindeai în păr flori de migdal și de aur
eu te ungeam pe frunte cu smirnă
ce frumos miroase a iasomie și portocali
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua când la Lidl va fi închis
el se va da jos de pe cal
pe malul unei ape*
în care eu i-aș spăla mai întâi
ceva ușor, la mână
îl voi apuca de paloș și
îl voi trage adânc în inimă
să-i simt,
ultima zbatere firească înainte de dragoste
trasându-mi hărți între omoplați
din neant trupul lui se va face
vuiet și lavă
și tot ce încă ascund sub acoperiș înghețat între respirații
va fi topit și țucat fără milă
într-o totală pauză de masă
gol cu mâna pe căpăstru și fața îngropată în sâni
mă va certa într-o celtică impecabilă
[...] Citește tot
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi bine să uiți
- Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Ușor de zis! Mi-a răspuns nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.
- Uitați-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun!
- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolănită, domnește.
[...] Citește tot
poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Mai
Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți,
Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze,
Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și portocale, adresa este: