Citate despre inimă și tornade
citate despre inimă și tornade (inclusiv în versuri).
Printre gene
Bate necontenit
Inima tornadei.
haiku de Constantin Păun din Cristale hașurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt... suntem
Sunt poem... suntem noi,
Poeme de vânt
Împărțite la doi,
Poeme de vânt
Coborând pe pământ
În tornade și ploi.
Sunt tornadă acoladă
Deschisă spre plus infinit...
Sunt ecoul fugit
Din mine, spre a te căuta
În poeme virgine
Sunt... sunt a ta.
Sunt tăcere și sunt tic-tac-ul sângelui
Ce clocotește
În inima mea...
Sunt, ești... goana spre stele
Sunt ultima stea ce apune
În inima ta.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și tornade, dar cu o relevanță mică.
Animalul
m-ai îmbogățit cu lacrimi
vijelii se întrec
marea mă împinge
ca pe o epavă
asaltată de vânt
lupt să ajung la suprafața
cuvintelor
tornade amenință
să mă scufunde
sunt animalul
pe care-ți verși nervii
iți port desaga grea
lasă-mi inima să respire
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Animalul
mi-ai îmbogățit zestrea de lacrimi
vijelii se întrec să sugrume cordul
mă împingi ca pe o epavă
în largul tenebros
mă agăț de raze
să ajung la suprafața cuvintelor
tornade mătura sufletul
să-l scufunde
distorsiuni
aduci la cina de taină
sunt animalul blând
pe spinarea mea verși nervii
dintr-o desagă prea grea
să o port cu răbdare
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătăile inimii pe zăpadă...
Ce zi frumoasă de colind,
Aruncă-ți brațele în vânt,
Pe tâmple visele-mi aprind,
Toate să fie într-un gând.
Fură scânteia de la piatră
Și-n suflet aprinde-o tornadă,
Soarele într-o cascadă
Lumină din lacul de ghiață.
Scară, curcubeu în soare,
Mă simt și eu ca o ninsoare
Fură tăcerea la o iscoadă,
Apoi vezi bătăile inimii pe zăpadă...
Și uite ninge-a nepăsare
Ninge cu fulgi de răbdare,
Cu fulgi de îngeri făuriți
Ce astăzi și-au ieșit din minți...
poezie de Eugenia Calancea (28 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-și sărute genunchii
am închis ochi și am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe țărm
sade pestele ucis și romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheață în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum șarpele adoarme prin iarba.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul fără nume
Hai să dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
să ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!
Am să te strâng în brațe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
așa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.
Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărți adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
și-n inimă au fost abandonate.
Hai, vino să dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după cețuri și fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe iluzorii
Cu inima zdrobită de stele căzătoare
Pierdut în labirintul de hățișuri sumbre
Avid mi-a astâmpăr setea din recile izvoare
La adăpostul magic al umedei umbre.
Tornade de cuvinte îmi zdruncină gândirea
Prin fraze noroioase înot spre țărmul vag
Și-n șubrede speranțe îmi caut nemurirea
Trecând sfios dar sigur ca un cucernic mag.
În visul spre lumină aștept tăcut chemarea
Seninelor clipe ce-au rupt monotonia
Și-mi amăgesc cu sure iluzii disperarea
Călită-n anii negri sfidând euforia.
În cercul strâmt și palid îmi ferec existența
Cu cioburi de secunde zidite-n nori de scrum
Sub tainice cupole încerc să prin cadența
Culorilor din gânduri cu izuri de parfum.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub crucea-n care vidul putrezește
Se-ndepărtează umbra de lumină,
Și ura de iubire și dispreț,
În suflet adevăru-i fără preț,
Minciuna ne aduce în ruină.
Cuvântu-i de prisos dacă rănește,
Gândul e un tuci înfierbântat
Pe care amintirea l-a uitat
Sub crucea-n care vidul putrezește.
În vis mai latră câinii întristării,
Întunericul se varsă-n vegetale
Când te ascunzi, nu-mi ieși în cale,
Inima mi-am pus pe culmea zării,
Acolo îngerii cad în genunchi
Din zborul lor pornit între tornade,
Să vadă cum intrăm în canonade
Tăind lumina până în rărunchi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lacrima iubirii
februarie a trecut sau a zburat demult
o amintire roasă de un gând pe calendar
lacrima a curs și s-a scurs între noi
cuvântul a sângerat la margine de veac
înlăcrimat cerșeam privirea, eu, ultimul damnat
fulgii cădeau în clipe apuse și târzii
iar mugurii înghețau în palmă
bătea o inimă pe ram și ciripitul era taină
curgeau lumini peste timpuri
mă rătăceam prin anotimpuri
mirosea a zăpezi prin pădurile de ieri
căutam o femeie, prin tăceri, aici, pe nicăieri
nu veneai, eu plecam
eram veșnicul prezent pe un drum absent
lacrimi curgeau pe cearceafuri frământate de noi
cu patima iubirii dintăi
tornada iubirii răvășise o mare în noi
eu scriam, tu tăceai
timpuri curgeau între noi, eu căutam un loc de doi
azi sunt doar un trecut
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile iubirii
Cu dragoste plouă peste-a mea omenire,
Se prăvale-n lacrimi, în suvoaie, în torent
Măturând în puhoaie ce-i împotrivire...
Înecând existențe-ntr-un inconștient.
Prăbușiri de dorinți din vaporii din suflet
Înnegrind cer albastru cu norii de patimi
Se-noiesc într-un ciclu, ce-i fluid fără cuget,
În tornade scrâșnind din fuiorul de datini.
Din vuietul lumii avântate-n amor
Nu se oprește colos de-a iubi să petreacă,
Sunt pâraie adunate de simțiri, vrut și dor,
Dig spărgând în suspinuri de of, ce se freacă.
Goi, fragili, vă udați de sudorile ploii,
Din extazul de-o clipă, de munci nesfârșite,
Curs să rupă, să țipe-n plăcerile voii
Din taifun planetar, mii dorinți să-nfiripe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satiriazis
Dragă, ți-am scris igienic pe fila albastră ca metilul
Dar văd ca amorul meu e rupt în cocoloașe urinate
De-un derbedeu ce și-a găsit sub geamul tău azilul
Și simt pe inimă o stâncă iar cervicala mi se zbate.
Precum un sedentar ce a scăpat din lesa conjugală,
Văzând cu țârâita ai tăi nuri mi-am făurit speranțe
Că te voi poseda în fel și chip pe-o vreme estivală
Dar toate visele au ajuns să fie tomnatice restanțe.
Pândeam în serile cu lună ascunsă în voal de nori
Cum după diafanele perdele în lascivul dans glisai
Spre-un oriental covor împodobit cu delicate flori
Și-n suflet de sultan fără harem tornadele stârneai.
Întrezăream sâni fermi eliberați din cupe de mătase
Cum tresăltau nedezmierdați în păgânească unduire.
Lansând spre amorez imaginar ocheade languroase
Între senzuale coapse tu lăsai vederii femeiasca fire.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir... insolant
Pe plaja vieții mă plimbam,
Mă ardea nisipul la picioare...
În suflet tot copil eram
Și mintea-mi caldă, de la soare.
Nu era țărm, pentru visare...
Cu ochii în mare mă pierdeam.
Zburam cu pescărușii-n zare,
Dorințe în vis întrezăream.
Pluteam cu sufletul ușor
Și mintea mă ducea la înot...
N-am aripioare, nu-s fuior;
Capul mi-e în val și tălpi pilot.
Trup nu mai am, e un gol imens,
Doar inima, o cred că bate,
Plămânii-s plini de Univers;
Sunt sigur de eternitate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gloanțe oarbe
bineînțeles că iubesc cu toate coastele scoase din raiul sânului
mărturia cerului spălat de ispită se citește în
fiecare umbră captivă sub limbă
bat mătănii sub pielea mea creez arșiță în serpentinele ploii cu ruga
din literele pământului pline de obediență
zăbovesc poate prea mult
în rama icoanei pentru echilibru și-o frântură de pace reflectată
de vitraliile destinului
înțepătura unei albine pe mâna care îmi coace vara
nu-mi va răpi gustul mierii din buză și nici seara albastră din litografia ursitei
chiar dacă am ratat slujba de dimineață
din pelerina primăverii târzii
exist sub pietrele golgotei cu răstignirile contabilizate strict
de gravitația degetelor temătoare
peste care tălpile oamenilor frământă curcubeie
și spaimă de moarte
bineînțeles că nu pot opri tornadele cu icari
(așa cum nu cred că ar trebui să ne dezicem de orgiile visului
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de schimbare
Trec nori cenușii pe sălbatice ape
Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Vin cioclii de friguri în suflet să sape,
Să caute visul uitat pe asfalt.
Trec gânduri-tornade sub platoșa minții
Să spulbere taine și lacrimi și ploi,
Dar biochimia preschimbă argințiii
În limbi de tăcere, în scrum și-n noroi.
Trec nori cenușii pe sălbatice ape,
Se iscă furtuna, din cer se cobor
Pe rând, în săgeți de lumină, în noapte,
Ciorchinii de temeri în negru sobor.
E pleoapa cohortă de gânduri sinistre,
Se-aude de crime, de răni și dureri,
Iubirea și viața de-acum sunt doar vise,
S-au dus precum umbra trecutului ieri.
Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Sub temeri și pleoape-mpietrite de zgură.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și tornade, adresa este: