Citate despre inimă și trenuri
citate despre inimă și trenuri (inclusiv în versuri).
Cărțile cuprind când rețetele necesare fabricării unei locomotive, când rețetele vieții cotidiene, ale minții, ale inimii...
citat clasic din Georges Duhamel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când intru în panică, mecanica inimii mele o ia razna atât de tare, încat mă simt ca o locomotivă cu abur ale cărei roți sar de pe calea ferată la curbe. Rătăcesc pe șinele propriei frici. De ce mă tem? De tine, mai precis de mine fără tine.
citat din romanul Mecanica inimii de Mathias Malzieu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima ta este o gară, un adăpost temporar unde poți aștepta următorul tren, niciodată un port unde poate ancora o femeie.
citat din romanul Lupii trecutului. Sofia de Natașa Alina Culea (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tacerea
Noaptea zvâcnește în tâmple,
uitarea de legăminte.
Pe buza fierbinte
e nea.
Scrisoarea rămasă
pe colțul de masă.
Durerea apasă
pe inima
mea.
E trenul în gară,
fiori mă-npresoară.
Tăcerea coboară
in urma
ta.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemările inimii
iubitule aștept s-aduci acasă împăcarea
singurătatea să o atârn în cui
în nerăbdarea mea vuiesc ca marea
în sufletul meu voiesc să te încui.
am pus în rame amintiri cu noi
trenul fericirii să-l aduci cu ține
vin-o prin ninsoare sau prin calde ploi
luciri de smarald tu porți în retine.
în torent sonor ascult pașii tăi
scuturați de coșmar și de întristare
inima iubitoare poate stinge văpăi
te voi strânge-n brațe ca o încleștare.
te aștept iubite să aduci acasă
surpriza de viață cea mai prețioasă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când începi să-ți auzi trenul în inimă e timpul să pui sângele în geamantane și pe linii să șerpuiești!
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mă duceam să mă logodesc. De această dată, aleasa inimii mele avea în loc de brațe două aripi, în loc de sâni, două roți (trenul de aterizare), în loc de trup, fuselaj, în loc de gură - atât de cicălitoare la femei - un motor de 100 de cai putere, în loc de nervi... nervuri, și în loc de pântece și șolduri, o splendidă silueta aero-dinamică. Viitorul cămin: cerul.
Ionel Fernic în Compozitorul înălțimilor (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedere
De la fereastră, din vagon,
Văd satul alb sclipind în zare,
Un șuier lung... Tresar mișcat...
Simt inima bătându-mi tare.
Văd poarta țărnii... Turnul vechi...
O casă... două... toate ninse!
Și gara... lume... Uite-ai mei!
M-așteaptă toți cu brațe-ntinse...
E mult de când nu ne-am văzut,
E-atâta haz și bucurie!
Doar numai frățiorul mic
Se uită lung: nu mai mă știe...
În ochii lui naivi și mari
Citesc un gând, o dulce teamă...
Și parc-ar vrea să-ntrebe-ncet:
"Cine-i urâtul ăsta, mamă?...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu
Scriu repede
fiindcă trebuie să plec într-o floare.
Un tren mi-a băut inima din parfum
și vagonul din sprinceană
și fântâna cu fulgere
din spovedanie.
Scriu repede!
Albina mă așteaptă
pe o falcă de miere
și scurge durere...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea ca o carte
Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Și eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.
Priveam stânci, munți, dealuri
Și mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Și nu mă săturam să mă mai uit.
Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Și lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuși Dumnezeu.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul spre neant
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.
Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.
Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.
Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărăbușii
furtuni dinspre nord
loveau tare în noi
ca niște elice interzise
în zborul rotund
ce sunt compartimentele?
ne întrebam
despărțituri într-un vagon
de tren
de inimi
spuneai
un timp etanș
ce ni s-a oferit
din haosul universal
ca să trăim distructiv
precum cărăbușii
salvându-ne zborul final
cu două aripi rămase
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul blestemat
Eu mai rămân,
sunt tot același eu
împovărat de ploile din mine,
vagoanele-mi
sunt roți purtând ruine
și amintiri care dispar cu greu
sau nu or să dispară niciodată,
le voi purta în sânge cu durut,
fiindcă din trenul meu a dispărut
lumina ta de dor încununată
lăsată-n sarea mării de demult.
Gara nu plânge,
doar privește-n gol,
eu sunt un tren arzând
pe roata-mi blestemată,
că bucuria ce-mi fusese dată
pornea spre-o altă lume rostogol,
iar eu spre lumea-n riduri înghețată.
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni (2008)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te-am iubit
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ți mirosea a mere coapte,
Îți respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu șoapte.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îți mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri și simțiri.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrățișări ieșite printre sternuri.
Când te-am iubit era atâta toamnă
Și-n gândul meu deschide-voi o nișă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar fi fost dacă nu te-aș fi-ntâlnit? Dacă n-aș fi numărat șoaptele amintirilor ce curgeau lin îmbrăcându-mi speranțele în atingerea dorului? Ce-ar fi fost dacă inima mea alegea să zâmbească inimii tale sporadic, fără să te mângâie răbdătoare cu povesti în care dăinuiau tainic toate visele mele? Ce-ar fi fost dacă n-aș fi alergat cu valizele schimbării într-o dorință nebună de a urca împreună în trenul vieții? Și oare, dac-aș fi ales un alt drum, tu ai fi încercat să mă oprești?
Andreea Palasescu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul vietii
Un tren pustiu acum ma duce,
In bratele iubitei ma aduce...
Acum porni, si-ncet va fuge,
La capatul calatoriei mele, greu ajunge.
Si sta si se opresete,
In urma lasa-o gara parasita,
Dar parca drumul meu nu se sfarseste,
Si nu-mi gasesc inima ratacita.........
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Levitație
trenul amestecă liniștea dimineții
cu sunete metalice
sacadate
ca o inimă ce pulsează
în tâmplele obosite
făcând totul să se învârtească
iar eu să levitez
departe
departe
fără aripi
fără ochi...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt la fel
Suntem acum pe linia pustie
Două inimi sau îndepărtat
Linia vieții aici ni se desparte
Tu nu mai esti acel bărbat
Eu sunt la fel si te iubesc
Iar sufletul îmi obosește
Iertrând mereu să nu greșesc
Rămân aceea care te iubește
Și cât as vrea să te apropii
Să fim acum iubiți ca altădat
Timpul pare ros de scorpii
Tu nu mai ești acel bărbat
Eu sunt la fel încerc să iert
Te rog vorbește mi tu de tine
Te joci inima îmi pui la fiert
Iubește mă la fel și tu pe mine
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subconștient de poem
treceam prin subconștientul
unui poem mână în mână inimă
în inimă și amândoi într-un
panamera decapotabil doar sâ
nii tăi rămăseseră în afară
ca un decor cu munți și ză
pezi între noi cuvintele fă
ceau cearcăne de atâta nesomn
în față drumul culegea flori
și le arunca pe parbriz atunci
am văzut amândoi cum un pom
n. b. pomul cunoașterii se apro
pie cu viteza mc2 supra 2 cu ca
re îți voi descheia fermoarul
rochiei într-o cameră de hotel
accidentul părea inevitabil se
vedea deja pomul strigând făcân
du-ne semne ca o barieră de tren
brusc timpul a început să se di
late și dincolo de fermoarul ro
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, trecători fără hodină
Spre vrăji străine, fără har,
De-ați ști ce flacără divină,
Ce viață stinsă în zadar,
Ce fum eroic se ascunde
În umbră sau în tristul zvon,
Când inima nu mai răspunde
Ucisă-n colbul monoton...
O, trenuri, șerpi prelungi sub stele,
Spre gări de somn alunecând,
De-ați ști voi gândurile mele,
Ați ști ce n-ați știut nicicând:
De ce-s cuvintele bolnave
În fumul palid de tutun.
De ce atâtea doruri grave
Sub părul meu bălai adun...
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și trenuri, adresa este: