inocenţă şi noapte

Am suferit tăcerea

Am revenit pe planetă născut dintr-o moarte
A unui despotic rege bătrân,
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărţiri
Cu o coroană ruptă şi-nfiptă între tâmple
Cu picuri grei de sânge scurgându-mi pe obraz.

Nu vreau s-adulmec noaptea trăirilor trecute
Nici vreau să duc abisul gândirilor ce-au fost
Pe culmea voastră sfântă de-atâta inocenţă,
Vreau doar să stau la umbra cuvintelor nescrise.

Am suferit tăcerea luminii-n miez de noapte
Am călărit pe caii ce mi i-aţi dat odată
Pe caii care însă nu i-aţi hrănit de-atunci
Iar eu n-aveam nici apă şi nici n-aveam ovăz.

poezie de Christian W. Schenk din Răstignirea ultimului cuvânt (mai 1994)
Adăugat de Constantin Dorin Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţi senine
Stele candide lucesc
Peste orizont
Printre iubiri multiple
Bezele de impresari

tanka de David Boia (15 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din clipe

îţi mai aminteşti de nopţile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
şi tu păreai asemenea lor
copleşită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îţi mai aminteşti de nopţile albe
în care bezna dormea în promoroacă
şi eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele şi braţele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful şi inocenţa de care am uitat...
îţi mai aminteşti de noaptea
în care am înghiţit stelele
şi milioane de îngeri
au eşuat pe sânii tăi vineţii?

poezie de Ionuţ Popa (13 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cum să se culce cu mine" se miră o domnişoară inocentă. "Dar ce l-am lăsat să închidă un ochi, toată noaptea?"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nţelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând acelaşi dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ţi capturez,
Cu buzele fierbinţi, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aş să visezi,
Aşa cum te visez în nopţi, ca un ostatec.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mure...

ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieţii
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineţii

ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost şi un apus de soare

eram timizi ca doi adolescenţi
eram frumoşi ca două mure acre
eram asemeni unor aştri inocenţi
împrăştiind lumina castităţii sacre

în altă noapte totul s-a sfârşit
şi cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
şi-a sprijinit de muchia de zori

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Bertei

Nu luaţi în seamă ochii mult lăudaţi, faimoşi,
Voi, ochi ai dragei mele, prin care-o adiere
Mai lină ca-nserarea se tulbură şi piere!
Vărsaţi asupră-mi noaptea vrăjită, ochi frumoşi!

Ochi ai copilei mele, voi adorate-arcane,
Cu magicele peşteri v-asemui într-adins
Unde comori de nimeni ştiute joacă stins,
De umbre-acoperite,-n letargice mormane!

Adânci şi mari sunt ochii copilei şi ascund,
Ca tine, Noapte-ntinsă, lungi scăpărări de foc
Cu Dorul şi Credinţa-mpletite la un loc,
Ce, pătimaş ori candid, scânteie în străfund.

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşeşte-n Frumuseţe

Păşeşte-n Frumuseţe, ca o noapte
Când nu sunt nori şi ceru-i înstelat
Sclipirile şi bezna fără şoapte
Pe chipul ei şi-n ochi s-au adunat:
Şi m-am mirat să văd lumini în noapte
Ce zilei sumbre Cerul nu le-a dat.

Mai multă umbră, raze mai puţine
Au afectat necunoscutul har
Ce-i ondulează părul negru bine
Şi chipul i-l aprinde ca un jar;
Pe care gânduri trec, pure şi line,
Ce vin din locul lor originar.

Şi pe acel obraz, şi pe sprânceană,
Atât de blând, de calm, de elocvent,
Are un zâmbet, iar culoarea-i faină,
Căci binele îl face-n mod frecvent,
Şi mintea îi este împăcată-n taină,
Iar inima iubeşte inocent!

poezie clasică de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deveniţi inocenţi!...

roim în jurul cuvintelor.

renaştem odată cu ele...
angrenaţi în înţelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoţii demult adormite,
trezite brusc într-o cadenţă
aproape perfectă.

de fiecare dată se găseşte cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.

deveniţi inocenţi
dezrobim gândurile prizoniere.

în palme arde cenuşa amintirilor.

după alte revelaţii devastatoare

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea din dezordine

O anume dezordine-n ţinuta doamnelor nopţii
Are-un farmec care ne-atrage, cum perlele-atrag hoţii:
O bluză dezgolind un umăr poate deveni
O extrem de fină, subtilă diversiune –
Legănarea unui cercel, din când în când,
Flirteaza cu albeaţa corsajului –
O manşeta a mânecii, neglijent desfăcută,
Lasă la vedere panglici fluturânde –
Ajunge-o răsfrângere-a rochiei, mereu remarcată,
Şi, emoţional, juponul înflorat se arată –
O cureluşă la pantofi legată în chip de floare
Arată un surplus de fineţe şi candoare –
Toate-acestea mă-încântă nespus – şi devin circumspect
Când arta-i perfectă şi precisă în fiecare-aspect.

poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici humă nici lemn

crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocenţă de miei

crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea

inima ta are gust de lapte
cruce uşoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esenţă de nemoarte

crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat

crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

În această lume
Totul este vechi,
Numai iubirea
Rămâne veşnic tânără.
În această lume
Totul este ciudat,
Numai iubirea
Rămâne veşnic candidă.
Câtă vreme mai există iubire,
Peştele înoată liniştit,
Pasărea zboară lin pe cer,
Noaptea este şi ea luminoasă.
Dacă s-ar pierde iubirea,
Totul ar fi ca o harpă cu coardele rupte,
Ca un opaiţ fără ulei –
Şi s-ar face frig în plină vară.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte albastră

Senină noapte, noapte albastră
E tăcere multă în noi
Curg gânduri, gândurile noastre
Şi focuri de stele se aprind şuvoi.
O stea se stinge şi alta se aprinde
Un ciclic mers prin destin,
Căutăm împreună,
pulsul fericirii divin.
E adâncă noaptea şi luna mai doarme,
Iar clipele trec rând pe rând.
Rămas de strajă felinarul la poartă
Ascultă dorinţe plângând.
Prinde-mă de mână şi ia-mă cu tine
Spre culmile nopţilor de aşteptări
Să visăm mereu împreună
Inocenţa copilăriei cu tainice chemări.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadele

când taie dimineaţa subţiri felii din noapte
şi cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne ameţeşte apa

când dorul ne scufundă în metagalaxie
şi radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece

când se aprinde gheaţa în inima cometei
şi arde-ntreaga brumă a anilor trecuţi
rămâne inocenţa şi ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruţi

când plânge simetria cu sevă colinară
şi picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge şi totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb şi roz

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu vii acum

Era frumos ca-ntr-un adânc de vară
Ce-şi lasă vălul de întunecime
Crepuscular, premergător de-o seară
Scăldată-n unduiri de prospeţime.

Trecea-i, pe-aripi vânt, spectaculară,
Prin gânduri ilicite şi sublime
Imagine de-abis, tentaculară,
Sortită să m-atragă-n adâncime.

Pe căi de foc alunecai fluidă
- Ca pasu-ţi moale pe un câmp virgin -
Atât de temătoare şi candidă
Încât te-ncorporasem în destin.

Închis în stadiul meu de crisalidă
Voiam dar nu ştiam să te reţin...
Prin noaptea fluturând efemeridă,
De ce nu vii acum când ştiu să vin?

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie, strânge-mi inima mică şi firavă în raze de iubire şi senin. Sărută-mi gândul bun, cules în cântec, pe câmpul nesfârşit de maci. Cu tălpile goale, murdare de lut şi amintire, îmi reazăm dorul pribeag în umbre de răsărit. Cuprinde-mă cu râsul tău curat, ca o lumină rumenă de zori şi noaptea vieţii trecătoare să ne găsească îmbrăţişaţi într-o poveste frumoasă. Atinge-mă blând cu inocenţă şi rugăciuni înălţate din suflet cald până în mâinile Lui Dumnezeu.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

Priveşte-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Mai cantă-mă prin gânduri în silabe
Şi uită-mă-n poeme neştiute

Atinge-mă tăcut prin nemurirea
Ce doarme în morminte liniştită
Trezeşte-mă la neodihna vie
Din praful vremii, veşnică iubită

Te voi urma pe mare în derivă
În naufragiul boţului de tină
Noi, două stele în înaltul zării
Pe cerul nopţii candidă lumină

Priveşte-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Te voi păstra în gânduri totdeauna
Plângându-te-n poeme neştiute

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseală

Bătea ceasul ora unu
în odaia mea. Chip straniu
avea noaptea. Ca un craniu
sclipitor pornise luna

din zenit să se pogoare
printre cipreşi, în grădină,
îmbrăcându-i în lumină
rece şi strălucitoare.

Prin fereastra-ntunecată
ajungeau până la mine
urlete ca de jivine
de muzică-ndepărtată.

Cântec trist de altădată,
o mazurcă săltăreaţă,
inocentă şi glumeaţă,
proastă ea şi prost cântată.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare domnului Emil Cioran

Emil Cioran: "România nu e decât geografie şi de-asta nu-şi are responsabilităţi"

"Sunt român şi cred că e destul",
Filozofa Cioran academizat.
Spunea că ţara-i doar geografie,
Dar Ada-Kaleh cine-a scufundat?

Istorie avem chiar, bunule Cioran.
Pentru geneză românii s-au adaptat,
N-am fost nicicând un trib de prin Afganistan,
Altfel pe Burebista cum l-am fi trădat?

Scriem şi astăzi ceasuri de istorie,
Caracterul unor neuitate fapte...
În prezenţa noastră contributorie
Ungurii-l tăiară pe Viteazu 'ntr-o noapte.

O, dar Ţepeş, astăzi în legenda lumii...
Bunul frate moldovean Stefan l-a înfrânt;
Noi mai lucizi precum în somn nebunii

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (27 decembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

O insulă în nori!

Sentimente tandre răzbat,
prin raza blândă a sufletului
şi las în urmă,
bucăţi din inima mea,
o călimară, un condei
şi-un cufăr cu patru chei,
cuvinte împletite-n vreme,

Eu am ascuns de mult
şirag de clipe…
tristeţi, iubiri,
în miez de noapte
candide amintiri,
un cufar plin cu şoapte
şi flori însângerate
în carte am presat,
sunt amintiri,
ce s-au uitat!

Zidit-am casa nouă,

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Magori (14 august 2007)
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!