iubire şi proteste

Ura e protestul nostru când nu putem iubi.

citat din Thomas Merton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dată redescopăr că esenţiale sunt doar viaţa, iubirea şi moartea. Restul e spectacol, alergatură, amăgire... Şi ar avea vreun sens să protestezi? Nimeni nu ne-a făgăduit nimic la naştere. Dumnezeu nu ne datorează nimic; orice reproş ar fi ridicol.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi femei, vin şi tutun

Daţi-mi femei, vin şi tutun
Până voi protesta, "de-ajuns, vă spun!"

Faceţi asta-n ritm cât mai vioi
Până în ziua cea de-apoi:

Pentru că ele, pe barba mea,-nsurită,
Sunt Treimea mea cea mai iubită.

poezie de John Keats, 1795–1821, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa de lume o putem verifica doar în iubire. În braţele femeii, inima se supune instinctului, dar gândul rătăceşte în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Şi de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalţă un protest melodic şi sfâşietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spaţiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptăţii. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiţi agonizant de îmbrăţişări?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunteţi doar oameni

i-ai zis că te-ai îndrăgostit?
spune-i-o mai mult pentru ea.
ea îţi spune că vede mai bine lucrurile prin tine,
că are nevoie de cineva prin care să trăiască,
prin care să vadă lumea dansând.
este frumoasă că aşa consideri tu.
fiecare femeie e frumoasă în felul ei.
ca şi florile. toate sunt frumoase.
îţi plac florile? nu chiar. adică îmi plac,
dar pot să stau şi fără ele.
ea vede partea ei fără lumină
şi partea ta prin tine luminată
nici tu habar nu ai ce vrea Dumnezeu de la tine,
te cheamă fierbinte, te vrea, cu orice preţ,
te vrea şi ea, dar eşti liber să alegi de bunăvoie.
ea te vrea pentru veşnicie.
tu te tot opui, tot protestezi, te împotriveşti
vrei să vă iubiţi ca doi amanţi,
să vă cântaţi unul altuia cântece de amor,
dar eu ţi-aş cânta altceva,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia

Continui să mor, acum şi aici.
Vene-n colaps, deschizându-se ca
Pumnişorii unor copii
Adormiţi.
Amintirea unor vechi morminte,
Carnea putrezind şi viermii
Nu mă vor convinge
Să protestez. Anii
Şi frigul, înfrângerile, s-au strecurat profund
În ridurile de pe faţa mea.
Mi-au înnegurat ochii, însă
Eu continui să mor, acum şi aici,
Pentru că iubesc viaţa.

poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

Rupând câteva petale
Dintr-un trandafir curat
Rozele s-au pus pe jale
Spinii toţi au sângerat.

Toate florile de treabă,
Auzind sinistra veste,
S-au îmbrobodit degrabă
Şi-au dezlănţuit proteste.

După ce m-au judecat,
Chiar la porţile cetăţii,
O decizie-a luat
Doar simbolul purităţi:

''Îţi dau canon pe vecie;
(Stilul cel mai floreştin)
Iubirea veşnică să-ţi fie
Între petale plus... un spin!''

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţii politico-economice

Respiraţii politico-economice...

De la o vreme bărbaţii nu se mai bărbieresc
somnul şi-l împlinesc
între două staţii
de autobus
sau tramvai
micul dejun şi-l iau în pauza de ţigară

nu nu le mai pasă

copiii au spart tabla
la şcoală se fumează
pe la colţuri
în wc şi-n ghereta portarului
fondul clasei a mai
crescut
un părinte
repară tavanul
altul raşchetează parchetul la trezorerie trei bugetari aliniaţi la ghişeele de la parter

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine, România

Dacă toţi protestatarii s-ar pleca în rugăciune,
N-ar mai fi atâta ură şi ar fi vremuri mai bune.
Dacă toţi ce urlă-n stradă, L-ar chema pe Dumnezeu,
N-ar mai fi o debandadă, n-ar mai fi atât de rău.

Dacă ar fi unitate şi iubire pe pământ,
Ar fi mare părtăşie în Hristos Domnul cel Sfânt.
Dacă nu ar mai fi ură, ar fi totul mai frumos,
Ar fi numai prietenie, prietenie în Hristos.

Din păcate nu-i aşa, şi e foarte dureros...
Oameni nu se iubesc şi nu-L caută pe Hristos.
Este multă duşmănie şi atâta propagandă...
Un popor dus în robie ce aleargă spre osândă.

Oameni buni, nu protestaţi, că nu rezolvaţi nimic!
Pe genunchi voi vă plecaţi şi rugaţi-vă un pic!
Asta-i arma biruinţei împotriva celui rău,
Pentru tine, România, azi, a vorbit Dumnezeu.

poezie de Nichifor Nicu (3 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Meyers

El a protestat câtă viaţă a mai avut,
Iar ziarele au minţit cu rea credinţă în privinţa lui,
Cum că n-ar fi fost vinovat de moartea Minervei,
Ci doar ar fi încercat să o ajute.
Sărmanul suflet căzut în păcat nu putea vedea
Că chiar voind să ajute, cum pretindea,
A încălcat legile omeneşti şi pe cele divine.
Trecătorilor, luaţi aminte la vechiul avertisment:
Ca să aveţi viaţă fericită
Şi să fie pace în jurul vostru,
Iubiţi pe Dumnezeu şi păstraţi poruncile lui.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara la prima lecţie

Dumnezeu a încercat să-înveţe Cioara cum să vorbească.
"Iubire', a zis Dumnezeu. "Spune, Iubire".
Cioara a căscat, mută, pliscul şi Marele Rechin Alb a ţâşnit din mare,
Recăzând apoi, tăcut, în valuri, descoperind astfel propriul abis.
"Nu, nu", a zis Dumnezeu. "Spune Iubire. Incearcă iarăşi. Iubire."
Cioara a căscat, mută, pliscul şi o muscă albastră, una ţeţe, un ţânţar,
S-au ivit din găuri negre, bâzâind,
Agitându-se încoace şi încolo.

"O ultimă încercare", a zis Dumnezeu." Deci, IUBIRE".
Cioara s-a opintit, a căscat pliscul şi a vomat;
Un cap de om, încă fără corp,
Tumefiat, a apărut pe pământ, cu ochi bulbucaţi,
Bolborosind indignat tot felul de proteste –

Apoi, Cioara, înainte ca Dumnezeu să poată interveni, a vomat din nou.
O vulvă de femeie a căzut, înfăşurându-se, strângând gâtul unui om.
Cei doi au căzut în iarbă, încleştaţi, într-o luptă atroce.
Dumnezeu, blestemând printre lacrimi, se străduia să-i despartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu femeii

Alegerea-i o-nţelepciune,
Ca ziua ei, femeii-n lume,
Să fie la-nceput de martie,
Omagiu şi protest pentru dreptate.
La noi, pe plaiul plin de soare,
De ziua ei e sărbătoare,
O sărbătoare a primăverii,
A bucuriei şi-afirmării.
E dârză şi are îndemânare,
La trup mai mic, un suflet mare!
Gândirea ei, ca rod al minţii,
Întregeşte sensul biruinţii.
Prezentă-i pe scena mare,
Frumoasă... cuceritoare,
La patul greu de suferinţă,
Cu dăruire, cu ştiinţă.
O ne-ntrecută ţesătoare,
Profesoară, învăţătoare,
Aduce auru-n ogoare,
Cu chipul vesel, ars de soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri – de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima mea iubire

Mai demult, când eram mugure crud adolescent
M-am îndrăgostit în vise de o zână înger păzitor
Care se furişa în camera mea mică de la etajul şase
Şi-mi deschidea ferestrele ochilor peste timp şi lume
Ne iubeam contopiţi fără zgomot să nu-i trezim pe ceilalţi
Care dormeau somn bântuiţi de coşmaruri concrete
Cu timpul, am uitat, m-am întrupat în matur responsabil
Tânărul ce a uitat jurnalul fidel pentru costumul de om mare
Apoi m-am însurat fireşte cu munca mea grasă şi urâtă
Dar bogată şi gospodină prin treburile casei
Zână mea a plâns, a suferit, şi a zburat pe fereastra camerei
Am făcut casă, masă, tot ce trebuie, om dintr-o bucată
Până mai anul trecut când nevasta mea slută m-a părăsit
Pentru unul mai tânăr şi mai ieftin, om de viitor
Părăsit, umilit, ciobit, ciuntit, m-am revoltat
Am vrut să mă sinucid ca un protest al existenţei mele inutile
Când ce să vezi, zână mea din adolescenţă
A venit pe partea mea dreaptă ca un fluture căzut din cer
Şi ne-am iubit şi-am plâns şi ne-am fericit
Mai stăm şi azi împreună în cămăruţa confort trei

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine (magia)

protest şi nostalgii hai-rupiste
casa cu pitici albaştrii
tu întotdeauna lângă copacul bine înfipt
logoreea ta demenţială
poet lângă pet şi nu se mai opreşte ploaia
decorativă

sunt semne că sub castani pensionarii
trag încă o toamnă
aripa lui Nichita ochiul lui mirobolant
numai eu ev şi euroalienare

poezia se predă altfel astăzi
când tinerii scriu din balansoarul lor virtual
zâmbete lângă biopsii
fluidul dragostei urcă pe cer în zig-zaguri

lumea cu trapezişti cântă la violoncel
homofobii ne taie respiraţia
partituri împrăştiate

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protest

si oare ignoranta-i sentiment??
eu cred ca-i doar impediment
pentru a te preface surd si mut
si anu vedea cat te iubesc de mult
si oare chiar nu iti mai pasa?
si oare totul se rezuma la cuvintul lasa????
unde-a disparut acea iubire???
nu o mai gasesc nici in nestire!!!
si undes toate clipele dulcii
parca s-au facut toate-n prostii!!!!
si unde esti?? de ce nu vii
sau macar scrisori de ce nu-mi scrii
imi lasi sufletul asa pustiu si gol
lasind al pasiunii vint sa bata mai domol
si tot ma lasi pe val incet
sa te iubesc si sa regret..

poezie de Elena Scaletchi (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Elena Scaletchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
De necuvintele-ţi ca un pumnal,
De seara, doamnă,-a ultimului bal,
Tare mi-e dor, iubito, de-al tău dor!

Rememorându-ţi ultimul tău zbor,
Ca un protest final, insurecţional,
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
Hotărâtor, de-a dreptul cardinal...

Îmi pasă de profilul tău ispititor
Şi simt atâta dor transcedental,
Iubito, vreau să-mi dai extemporal,
În cel mai confortabil dormitor...

Mi-e dor de gândul tău asurzitor!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet pentru abundenţa florilor

Ce flori esenţiale mi-ai adus,
Iubitul meu, pe soclu roz-bombon.
Aproape că le-aş pune papion.
Cred că iubirea noastră-i dar de Sus!

Ţi-aş da să guşti puţin dintr-o cianură,
Adusă de departe, de prin Vest,
Acum că primăvara-i în protest
Cu toporaşii morţi de la căldură.

Cum e la tine-acolo, este cald?
Eu, ca în orice zi, pe inorog,
Alerg să te zăresc zâmbind! Mă rog...
Aş vrea să spun ceva şi de smarald,

Şi de petunii. Stai, alea nu-s toamna?
Cine mai ştie?! Flori sunt peste tot!
Şi nu mai pot cu-atâţia fluturi! Pot
Să fiu o zână şi să fac pe doamna!

[...] Citeşte tot

pamflet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog abstract

vremelnicia consumă preaplinuri de fiinţă
în proces de dragoste şi de credinţă
tremurul conştiinţei pure mişcă nori
sunt pământ învăluit cu raze şi flori

îi zâmbesc soarelui cu vise şi idei
cu mândre poeme scurse din condei
conştiinţa-i beată de ambrozia vieţii
în zbor peste abisuri şi negura ceţii

piramida veşniciei e păzită de Sfinx
în mijlocul codrului vânează un linx
protestez împotriva zeilor orbi
ţara s-a întunecat invadată de corbi

exuberanţă stinsă în abstract monolog
oraşul minunilor s-a umplut de smog

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul puterilor

renunţ la nepăsare ca la remuşcare
mă alătur iar protestului din stradă
ser ca guvernanţii în sfârşit să vadă
că democraţia păleşte şi moare.

răbdarea a juns la capătul puterilor
strigătul sângerează suspendat de o stea
mâhniri dezamăgiri sunt în centrul durerilor
zeii aroganţi aruncă în neant dragostea.

ne conduce minciuna haosul ne conduce
liniştea se scurge ca lacrima în barbă
România mamă sângerează pe cruce
lumina carpaţilor a început să fiarbă.

în aburii speranţei undeva la răscruce
viitorul tremură ca un greier în iarbă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Deşi eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând ţigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat şi gri
În haine cenuşii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez şi să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, faţă-n faţă,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceaţă
Şi realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Şi morţii pe care i-am iubit,
Laşii stând pitiţi veac după veac
Şi obraznicii trăgând folos necuvenit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!