iubire şi taxi

M-am întâlnit cu Rank la cină. Bucuria lui e vulgară. Face calambururi şi vorbeşte prosteşte. Nu o bucurie divină, ci nişte glume... Ne-am sărutat într-un taxi. Sărutul vine cu uşurinţă când s-a aprins o flacără între doi oameni, un curent. Deziluzia nu înlătură totul pe loc. Trebuie să ardă până la capăt. În plus, eu iubesc un filozof tragic cu un uriaş izvor de dragoste şi sentimentalism evreiesc. Eul lui curent, eul lui vulgar, este mereu un pic răsuflat. Sufăr de o foame de miraculos.

Anais Nin în Incest (13 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Programul universitar Erasmus abia e menţionat în secţiunile de afaceri ale ziarelor, deşi Erasmus a creat prima generaţie de tineri europeni. Eu o numesc "revoluţie sexuală": un tânăr bărbat catalan întâlneşte o fată flamandă, se îndrăgostesc, se căsătoresc şi devin europeni, ca şi copiii lor. Ideea Erasmus ar trebui să fie obligatorie, nu doar pentru studenţi, dar şi pentru şoferi de taxi, instalatori şi alte categorii de muncitori. Prin asta, vreau să spun că ei au nevoie să petreacă timp în alte ţări din Uniunea Europeană, aşa s-ar integra.

Umberto Eco în Interviu - La Stampa (2012)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrew Paxton: Acum trei zile, te detestam. Visam noaptea că te loveşte un taxi. Apoi, a avut loc mica noastră aventură în Alaska şi lucrurile au început să se schimbe. Lucrurile s-au schimbat când ne-am sărutat. Şi când mi-ai spus despre tatuajul tău. Chiar şi când mă examinai când eram dezbrăcaţi. Dar, nu mi-am dat seama de nimic din toate astea, până n-am rămas singur... în hambar... fără nevastă. Acum, îţi poţi imagina ce dezamăgit am fost când, deodată, mi-am dat seama că femeia pe care o iubesc e pe cale să fie expulzată. Deci, Margaret, mărită-te cu mine, pentru că mi-ar plăcea să ieşim împreună.

replică din filmul artistic Vrei să te însori cu mine?
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu şosete de diamant

zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Poeme de amor (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claxon

femeia la lumina stradală
parfumul ei lucea în vitrine şi semnul de staţie
aştepta autobuz taxi cunoştinţă
dar deodorantul ei era mai tare ca lumina din stâlp
îi simţeam până şi copiii aşteptând-o acasă
soţul mucegăit după damigeana de vin de la crăciun
pielea ei ningea în fluturi peste parbrizul indolent
al maşinii mele veşnic îndrăgostite
am claxonat o dată
merita

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

uneori mă-ntreb
din câţi atomi e formată dragostea
de ce nu iubim cu plămânii
sunt nebunii înţelepţii planetei

când viaţa e o fereastră virtuală
deschisă spre noi şi noi dezamăgiri
fericirea un copil flămând
iar speranţa a fugit cu ultimul taxi
oare ce mai rămâne

numărăm nepăsători bolile, planetele, poeziile, şosetele
şi uităm să ne numărăm pe noi
singurul univers care contează

noi
care ne naştem limpezi şi curaţi
adunăm suişuri şi coborâşuri
dureri nerostite
accidente sufleteşti

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu sunt iubit

Nu intru acolo unde nu sunt iubit,
Nu, nu, un, doi, trei, patru,
Sirenele cântă, fiindcă atunci am să moooooor
De dorul tăuuuuu, ah, Aida, eşti genială, scrii bine,
Un artist bun scrie şi prost, un artist prost
Scrie întotdeauna bine, subconştientul nu ştie carte,
Neoplatonicismul este un neoplasm, feriţi-vă,
Aţi citit jurnalul unei căpuşe, dar ştiaţi că Iisus
A zâmbit în acest an? După mine vine viitorul şi invers.
Fiindcă... exprimă un adevăr neexprimat.
Tinereţea – urmă de neşters. Cele mai citite
Sunt ciupercile. Infinit este corpul vid.
Argumente nu pot fi, cu himerele cum stai, lectore?
E imposibil ca tocmai acum să plecăm definitiv.
Simbol, ocol, rol, col. Puzzle, Moselle, Meisel.
Doctorul zice, eşti nebun? Eu zic – UN.
Matlock, Muldul, Trevor, Trevayne.
Lib şi Tab. Clădirea părăsi Loring.
Un taxi se uită pe uşa laterală.
Şi ce rezistă? Contrariul curgerii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia ''Tu, iubeşte-mă, ca pe-un ultim amănunt!'' de Violetta Petre

Nu te mai cunosc iubito, căci la casă dai ocol,
Dar te stiu pe dinafară vânzătorii de la mall
Şi soferii de taxiuri care te aduc când plouă,
Sau când vine dimineaţa şi pe flori se-dună rouă.

Te-am găsit după chenzină dând târcoale la Chanel,
Când golit-ai foarte iute ce era in portofel,
Şi-am plecat turbat spre casă sprijinindu-mă de gard
Când am constatat cu jale c-ai dat iama şi la card.

Te-am gasit şi la Mamaia pe nisip c-un matelot,
Şi am observant cu ciudă că eşti neagră peste tot,
Tipul te ungea pe spate şi pe fese langă far,
Când te-am prins ai zis senină că e doar un salvamar.

Te-am găsit cu multă trudă şi în munţii cei făloşi,
Ai urcat până la Babe, dar la braţ erai c-un moş,
Un baştan local cu conturi sifonate de partid,
Dar mi te-ai jurat de mamă că era un simplu ghid.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Five o'clock

Mă pregătesc, intens, de-o zi întreagă,
Iar florile-mi zâmbesc din vaza lor,
Oglinda mă priveşte-aprobator,
Căci am un chip ce poate s-o atragă.

Mi-a aranjat această întâlnire
Mătuşa dinspre partea unui văr,
Şi-am acceptat pe loc, fără crâcnire,
Căci mi-a plăcut de ea, într-adevăr.

Mi-au dat şi poza ei, şi e frumoasă,
Zâmbeşte şi-are dinţii toţi şi albi
Ca trandafirii ăştia, de pe masă,
Ce m-au costat cam mult, căci sunt roz-albi.

Eu cred că-i timpul, gata, plec de-ndată,
O iau pe jos – cu-n taxi e prea scump-
Şi merg încet, pantofii să nu-i rump
Că nu-s ai mei, şi aş fi bun de plată.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă

ca-n ultimul cadru de film noir
abia mă ţineam după tine
alergam disperată să ţin ritmul
cu dezertorul care vorbea întruna
sânii mei erau reci începuse să îmi fie foame
ne-am oprit să mâncăm chinezeşte
erai strident în restaurantul ăla minuscul
încât am rămas singuri printre toate mesele
şi au pus o muzică asiatică
un plus de romantism şi o supă fierbinte
deodată m-ai privit pentru prima oară
ai văzut cât obosisem "eşti cea mai iubită"
şi am plecat în direcţii atât de diferite
ca într-o tragedie antică eram eroina
care fugise din braţele autorului
pentru că anonimatul e o cadă fierbinte
o plimbare cu taxiul în noapte
fluxul imaginaţiei printre mere aşezate simetric în tavă

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea, de fapt

domnule taximetrist opreşte-mă te rog
pe marginea prăpastiei,
pe la sfârşit de an,
vreau să văd cum e pe fundul gropii,
acolo,
unde mai nimeni nu se uită niciodată.

du-mă în treacăt pe la azilul de noapte,
pe la casele de bătrâni şi orfani,
pe la casele de nebuni,
prin ghetourile umilinţei,
du-mă până la sfârşitul lumii
şi înapoi,
lasă-mă puţin la colţul străzii unde îşi
amanetează oamenii sufletul
şi trupul
să văd dacă Dumnezeu se vede la fel
de frumos,
şi dacă aerul încă nu e impozitat.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crize

ochiul acesta
unde soluţia finală pare stabilită
se cuibăreşte în cărămidă şi lemn

un petic de lut
traversat de siluete deşirate
începuturi şi sălbăticii
roşeşte stingherit
ţâşnind

ochiul acesta
unde mă rog cursurilor de apă
nu sunt
spre a fi o femeie
nu sunt
spre a fi o vioară plină de încântare
sau vreo pustietate grozavă

poate nu e vina mea

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţigara

Unii oftează pentru una-alta,
Dorinţele mele nu-s mari din cale-afară;
Lumea se poate fâţâi cum vrea,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Unii mor de grija conservatorilor
Sau a laburiştilor la alegerile din vară;
Mie nu-mi pasă cine face scor electoral,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Sir John îmi cere votul iarăşi,
Mr. Marr îmi promite tot ce zboară;
Nu-mi pasă cine va ajunge-n parlament,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Unii caută scandal cu nemţii,
Alţii vor război cu ruşii, bunăoară;
Nu-mi pasă. Sunt împăcat cu toţi,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas Hood, 1799 – 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimburi

Îmi pare că în mijlocul a ceea ce îţi spuneam stă furibundă inima mea
dumnezeu nu are nicio treabă cu asta, te trezeşti într-una din zile altfel
îţi laşi la o parte întrebările şi toate dubiile însoţitoare
te îmbraci în femeie laşi de o parte stânjeneala
devii altceva
una
pe buze aroma de merişoare al unui ruj foarte roşu
ieşi aproape nouă din casă ţi-ai pus desigur cerceii tăi cei mai frumoşi
fusta te îmbracă de parcă nu ţi-ar mai fi mamă
ci tată
pantofii cu toc ţi i-ai înmuiat în aur
şi-n
ploaie
ceasornicarul îţi dă cheia inimii bărbăteşti şi începi să întorci altfel ceasul şi timpul
dar nu, bărbatul tău nu e nicăieri
îl cauţi zadarnic pe strada prelungă ca moartea
pe taximetre s-au oprit dumnezeii să-întrebe ce e cu suflul cel nou
pentru că nicio pasăre nu se schimbă la suflet prea repede
iar tu eşti pesemne o pasăre ai devenit una
din porumbă te-ai făcut porumbel şi apoi iarăşi porumbă

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chevrolet

Era-ntr-o zi cu soare cald,
Treceam pe-o stradă mare,
Până-ntr-un colţ de bulevard,
Lângă-un hotel destul de-nalt,
Era o staţie de parcare.

Mă oprii în loc pentr-un moment,
Ce-o fi acolo oare?
S-a întâmplat vre-un accident?
E plin de oameni mici şi mari
Pe trotuare.

Mă duc să văd al lor secret,
Ştiţi, firea-i curioasă;
Dar ce credeţi?... un Chevrolet,
Un taxi foarte elegant,
O maşină frumoasă.

Ce să vă spun, era frumos,
O maşină luxoasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Veronica Buliga (12 noiembrie 2011)
Adăugat de Veronica Buliga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada Anului Nou

Lumea este o dulce înverzire, probabil
sufletul este verde ca marea, şi peste el trec uneori albatroşi să se inunde de florile verzi
ale lumii
purtam cofa plină de alge
plină de verde
nu de apă
care nu eram eu ci mâinile mele pline de verdeaţă
care curgeau peste mine
ierburile
îmi făceam loc printre verdeaţa mea
măcar mă străduiam
eram undeva dedesubt, sub o apă, care era ca un suflet
mare
cuprinzându-le
era verde
era linişte în oraş, era linişte, pe şosele treceau autoturismele grăbite, albe, toate albe,
taximetrele, luminile
lampadarelor
nu făceau faţă la atâta lumină stelară
pentru că

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci de la Cernobîl

Erau acolo, norul negru şi ploaia grea.
Băltoace galbene şi verzi, ca şi cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a aşezat în genunchi şi s-a rugat.
Şi ne-a cerut să ne rugăm şi noi. "Rugaţi-vă! E sfârşitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu şase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochiţa cea nouă
în gard şi că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.

*
Au venit după noi soldaţi în maşini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat şi-o fată urmăreau şi ei pisica.
Băiatul era liniştit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"

[...] Citeşte tot

poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia nu are vârf, tovarăşi

ar fi bine să lăsaţi bălăngăneala asta imposibilă
de-a lungul şi de-a latul istoriei
ce dracu nu aţi mai jucat lapte gros niciodată
săriţi cât mai aproape de veriga slabă
puneţi presiune pe poeţi
nu-i mai lăsaţi să umble singuri ziua
daţi-le câte o muză sub acoperire
să le ştie sărutul
să le măsoare visele dimineaţa
altfel să nu vă miraţi că vor ieşi din transă
şi vor mai face o revoluţie

democraţia nu e niciodată scuzabilă
cum să vă fac să nu vă mai cereţi inutil scuze
loviţi cu realitatea crudă în fiecare vis
impozitaţi infinit tăcerile poeţilor
ele nu fac altceva decât să caute un dictator
acel gen de tiran al bunului simţ
al frumosului
al iubirii

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii pierdute

Mă gândesc uneri la poeziile pe care le-am pierdut –
Poate pierderea lor a fost ceea ce a salvat lumea – totuşi,
Ele rămân pierdute. Iar eu îmi mai amintesc de ele doar
Când un fragment levitează în spatele
Unor facturi vechi, a unei notiţe-n chenar negru
De adio, de naştere, a unei invitaţii la nuntă
Şi a altor borne de hotar de mai mică relevanţă.

Momentul este chinuitor – de ce? Dincolo
De o emoţie trecătoare, carne dubioasă –
Satori* într-un bar, taxi sau restaurant sau sală de aşteptare
Într-un aeroport – ce naştere mâzgălită
Pe un şerveţel pătat, care odată ce-a rezonat
Se dezice de oră, iar în dimineaţa următoare
Respinge mintea? Toate aceste supravieţuiri

Amintesc de o petală încreţită, presată
Între paginile unor cărţi demult aruncate.
O frunză-n cădere este surprinsă de razele soarelui,
Sclipeşte, un ciob al memoriei

[...] Citeşte tot

poezie de Wole Soynka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu lună în anii '60

Toamnă cu lună
când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamnă cu lună
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamnă de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!