iubire şi tornade

Cearta este o tornadă care iubeşte un uragan.

aforism de Betty Marcovici (7 iunie 2013)
Adăugat de Adina Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ca o tornadă mă-ntorc la tine
In lumina iubirii petrec ultimele clipe de fericire
Sa fugim împreuna in noaptea stelara
Păsările cânta la răsăritul soarelui
E vis sau poate lumina ochilor tai
Pe care o voi păstra in amintirea nopţilor de iarna.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem venerat

vreau să scobesc munţii de zgură din sufletul meu
să scot totul din mine,
să nu mai simt acest blestem venerat, numit iubire,
vreau să opresc tornada gândurilor mele
să fie linişte senină,
să spulber chipul tău de înger trădător,
moartea s-o înving cu chin şi dor...

să te alung vreau chiar şi din oase,
să rup din carne acolo unde doare,
urechile să le astup să nu mai sune
acele şoapte lungi cu dulci suspine,
tălpile-mi de fier să le topesc
să n-am cum să ajung la tine
şi ochii mei să-mi chinuiesc,
cu întuneric ruginit pe o vecie!

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te după ea! La naiba, nu mai sta acolo aşteptând ca ea să te sune. Du-te după ea pentru că asta ar trebui să faci când iubeşti pe cineva, nu să aştepţi să-ţi dea ea un semn care ar putea să nu vină niciodată. Nu lăsa oamenii să fie o simplă întâmplare pentru tine. Ea nu este o nenorocită de emisiune TV sau o tornadă care ţi se întâmplă. Sunt oameni pe care poate i-aş fi iubit dacă s-ar fi urcat într-un avion sau ar fi alergat pe stradă după mine sau m-ar fi sunat beţi la 4 noaptea pentru că trebuia să-mi vorbească chiar atunci şi pentru că nu vroiau să regrete asta. Chiar dacă sunt poate singura persoană care face lucruri nebuneşti pentru alţii ce nu ar da doi bani pe asta sau nu s-ar comporta ca nişte idioţi sau să fie complet vulnerabili şi oneşti. Să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine este uşor şi nu poţi să stai acolo speriat, respirând în telefon. Nu este idea tuturor despre ce este dragostea, dar este ceea ce cred eu că ar trebui să fie, pentru că eu aşa fac. Aşa că du-te strigă-i dragostea ta, şi fii cu ea în moduri în care contează pentru că asta este frumos şi este generos şi asta înseamnă să iubeşti pe cineva. Este nepoliticos şi nesigur, dar nu contează.

citat din Harvey Milk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe mirabile

sufletul meu romantic incurabil
îmbrăţişeaza lumea şi o cântă
freamătul iubirii în mod admirabil
viaţa în Paradis cu minuni mă încântă.

m rog la Dumnezeu să scoată din teroare
planeta noastră cu naturi divine
pacea în lume aş vrea să ia amploare
dragostea de oameni să circule în vine.

nu vreau să se mai nască furtuni şi tornade
clima să fie blândă în patru anotimpuri
doine şi romanţe pentru frumoase serenade
să se-nalţe la ceruri să bucure chipuri.

curcubeie pe boltă să formeze arcade
lumini armonioase să dăinuie în timpuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile iubirii

Cu dragoste plouă peste-a mea omenire,
Se prăvale-n lacrimi, în suvoaie, în torent
Măturând în puhoaie ce-i împotrivire...
Înecând existenţe-ntr-un inconştient.

Prăbuşiri de dorinţi din vaporii din suflet
Înnegrind cer albastru cu norii de patimi
Se-noiesc într-un ciclu, ce-i fluid fără cuget,
În tornade scrâşnind din fuiorul de datini.

Din vuietul lumii avântate-n amor
Nu se opreşte colos de-a iubi să petreacă,
Sunt pâraie adunate de simţiri, vrut şi dor,
Dig spărgând în suspinuri de of, ce se freacă.

Goi, fragili, vă udaţi de sudorile ploii,
Din extazul de-o clipă, de munci nesfârşite,
Curs să rupă, să ţipe-n plăcerile voii
Din taifun planetar, mii dorinţi să-nfiripe.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea iubire

Acea iubire...
Cu trăiri şi cu visări
Căutări sau aşteptări
Sau suspine
Stări de bine
Consemne, dileme
Însemne, probleme
Sărutări, remuşcări
Înrolări, desfătări
Privire de foc
Poeme şi joc
Tangoul dorinţei
Şi valsul credinţei
Tornade de dor
Furtuni de amor
Sau forţa de-acum
Mergând pe-al tău drum
Explozii pe soare
Când sufletul doare
Fior, încântare

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lacrima iubirii

februarie a trecut sau a zburat demult
o amintire roasă de un gând pe calendar
lacrima a curs şi s-a scurs între noi
cuvântul a sângerat la margine de veac
înlăcrimat cerşeam privirea, eu, ultimul damnat
fulgii cădeau în clipe apuse şi târzii
iar mugurii îngheţau în palmă
bătea o inimă pe ram şi ciripitul era taină
curgeau lumini peste timpuri
mă rătăceam prin anotimpuri
mirosea a zăpezi prin pădurile de ieri
căutam o femeie, prin tăceri, aici, pe nicăieri
nu veneai, eu plecam
eram veşnicul prezent pe un drum absent
lacrimi curgeau pe cearceafuri frământate de noi
cu patima iubirii dintăi
tornada iubirii răvăşise o mare în noi
eu scriam, tu tăceai
timpuri curgeau între noi, eu căutam un loc de doi
azi sunt doar un trecut

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie pe stradă

felinare pe stradă
şi-au pus peruci albe
paradă în nocturnă
imită stele pe cer
un gând fuge rebel
la tine se-agaţă
de ramul de viaţă
pacifist intimist
artist drumul de gheaţă
departe răsfaţă ochiul
ascuns în urechea unui fir
de aţă pe geam cos flori
din culori de fiori
uite-ţi cămaşa până la brâu
cu râuri din râu şi borangic
fulgii peltic se iau la sfadă
luminile străzii
intră-n tornadă
ca pâinea de albă
creşte zăpada

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii stau

tornadă peste sat, femeia
ridică poalele casei de lutişor gălbior
armat cu paie vioaie, vi
oaie în brâul cerului înflorat cu aluzii
iubeşte
cum îi stă bine unui fenomen meteo (?!) a
păsat acelaşi bărbat
pe care soldat foarte chipeş
l-a plăcut şi tatăl ei – şaman comunal – pe
când se privea, pluvial, în oglindă
iubeşte
norii căzuţi în marsupiul de
jucărie trimis de o verişoară din australia
în contul clipelor spulberate, ah, în
copilăria lor la comun, la
anii de-atunci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-şi sărute genunchii
am închis ochi şi am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe ţărm
sade pestele ucis şi romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheaţă în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum şarpele adoarme prin iarba.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere şi foc

E mare spectacol, e sărbătoare,
Ce tinerii cu vervă o petrec,
Muzica cu zgomot şi fervoare,
În raze multicolore se întrec!

Zgomot, ţipete, urlet de plăcere
Ce trepidează-n valuri hala plină,
Chitările cântă, o muzică ce cere
Raze de foc şi fum, lumină!

Amalgam, vise, ce se cerne,
Minţi încinse de muzică nebună,
Zgomotul monstru în versuri terne
Înteţindu-se de strigătul ce tună...

Ţâşnesc artificii-n plafonul încăperii
Ce umple de foc întreaga estacadă,
Începe să curgă de sus, focul durerii
A zilei tragice cu iz de tornadă!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Dumitrescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură suferindă

furtuna nebună dezmembrează copaci
acoperişuri de case le decopertează
timpul turbat lasă-n urmă săraci
privesc oftând cum cerul lăcrimează.

sunt tot mai dese uragane, tornade
climele suferă asaltate de noxe
neputinţa-i gravă când natura decade
o muzică metalică urlă în negre boxe.

dacă ar putea cuvântul să fie vindecare
dacă ar putea iubirea să facă o minune
pământul ar simţi alean în fiecare
şi n-ar mai fi -ncolţită de genune.

de-ar putea Dumnezeu să ne facă îngeri
nu s-ar mai sui la cer milioane de plângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Episod dramatic

nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deşertăciunea cu păcate tună.

grindina striveşte splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.

când suferă natura plânge şi Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânţi de tornade
prin marea speranţei trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.

ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul fără nume

Hai să dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
să ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!

Am să te strâng în braţe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
aşa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.

Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărţi adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
şi-n inimă au fost abandonate.

Hai, vino să dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după ceţuri şi fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperările lui Dumnezeu

sunt blesteme în lume ca nişte limbi de foc
care pârjolesc vise, speranţe, iubiri
senzaţie halucinantă în tenebrosul joc
al morţii fără milă pusă pe cotropiri.

sunt tragedii şi drame aproape de noi
teroarea încolţeşte ca scaieţii în câmp
moartea pune bombe duce propriul război
zdrenţe de fericire -s suspendate în timp.

când demonii respiră se pornesc tornade
ridică în neant tot ce-ntâlnesc în cale
mi-e teamă tot mai des că raiul decade
prea plin de orgii de tenebre letale.

prozeliţii morţii fac cu viaţa rocade
aruncâdu-i splendoarea în sfere infernale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger zboară

- cu dedicaţie pentru Pescăruşul Fericirii

Un înger de lumină zboară
Prin fiinţa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...

Şi din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viaţa asta sens.

Prietenia-i un amnar!
Este al vieţii noastre har.
Lăsaţi panerul cu minuni
Să ne-nsoţească în furtuni!

Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub crucea-n care vidul putrezeşte

Se-ndepărtează umbra de lumină,
Şi ura de iubire şi dispreţ,
În suflet adevăru-i fără preţ,
Minciuna ne aduce în ruină.

Cuvântu-i de prisos dacă răneşte,
Gândul e un tuci înfierbântat
Pe care amintirea l-a uitat
Sub crucea-n care vidul putrezeşte.

În vis mai latră câinii întristării,
Întunericul se varsă-n vegetale
Când te ascunzi, nu-mi ieşi în cale,
Inima mi-am pus pe culmea zării,

Acolo îngerii cad în genunchi
Din zborul lor pornit între tornade,
Să vadă cum intrăm în canonade
Tăind lumina până în rărunchi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-ne, Doamne!

Dă-ne, Doamne, ploi, tornade,
Să plecăm cu toţi în moarte.
Lacrima fă-o pârâu
Şi-nveleşte-al vieţii brâu!
Dă-ne cântece de jale,
Fiindcă viaţa noastră doare...
Cianură dai în grai?
O fărâmă de mălai
Să dai Domne, la săraci!
Să-i încalţi şi să-i îmbraci!
Dă-le literă şi minte
Să meargă tot înainte...
Dă-le-un strop de-nţelepciune,
Să poată trăi în lume!
Dă-ne Doamne, iar, vâltori,
Dă apus în loc de zori,
Căci de-atâta suferinţă
Şi fărâma de credinţă
Am pierdut-o. Şi în rugi,
Doamne, numai tu ne plângi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!