Citate despre iubire și viticultură
citate despre iubire și viticultură (inclusiv în versuri).
Ca o viță de vie
Ca o viță de vie sunt eu,
care iubesc Soarele!
Și-mi voi întinde lianele
pe stejarul argintiu în razele dimineții,
ca să fiu stăpâna infinitului...
poezie de Iulia Mirancea (31 iulie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să știi dumneata, dragă Ancuța, că acest mazâl de la Bălăbănești, care se uita acum linistit la noi și grăiește așezat, a fost un om cum nu erau mulți în țara Moldovei. Voinic și frumos și rău. Bătea drumurile, căutându-și dragostele; se suia la mănăstiri și cobora la podgorii. Si pentru o muiere care-i era dragă, își punea totdeauna viața. Așa om a fost, ș-a avut ibovnice cătră toate zările. S-adulmeca pe drumuri făra hodină si fără astâmpăr...
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise și iluzii
Lui D. I. R.
Visam la rochia de mireasă
S-o port când viile se coc.
Voiam să-ți fac iubire, casă
Și să strâng toate la un loc.
De miere a fost toată vara.
În stăpânire m-ai luat
Și m-ai făcut să ard ca para.
Erai al meu cu-adevărat!
Învăț acum dorul de tine
Tânjesc de calde mîngâieri
Și simt că ești partea din mine
Lăsată într-o gară, ieri.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalcada iubirii înspre moarte
e iarnă!
nu vreau să te iubesc, deși te iubesc...
și pictez banchetul târziu al sorții.
este doar vina ta.
totul este incolor și totul îmi lipsește
și tu vrei să anulezi totul...
în melancolii, în albastrul strugurilor,
în mine și-n timpul amintirilor.
am recreat anotimpul iubirii.
tu, plictisit, îmi șoptești că nu mai e timp...
pentru un vis, un foc, o pasiune,
o magie ori pentru dragoste!
și totuși, într-o dimineață, am renăscut -
o viță de vie sălbatică!
am răsărit dintr-o realitate
ori dintr-o stea și-am răsturnat
pe drumul șerpuit al feminității, lumea.
în această călătorie ancestrală
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și viticultură, dar cu o relevanță mică.
Vulpe șireată
Acolo-n grădină, o vulpe mică
Se furișează, noaptea, când nu-i nimenea-n jur,
Și sub umbra tomnaticei vițe de vie
Mănâncă, în taină, ciorchinele înrourat.
Dragostea nu e vulpe,
Nici tu un ciorchine de struguri.
Dar, neștiută, inima mea s-a furișat
Și-n taină te-a culesc, când nu era nimeni în jur.
poezie de Tozon Shimazaki
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita
În cuvintele sale s-a copt regina viilor,
pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri,
toamna nu se mai satură de arome
în iubiri de femei înalte
cu glezne subțiri,
leoaice de pradă.
Poemele îi cântă în trâmbițele veacului
nemurirea în harul divin
și din cer lumina i se așează pe umeri.
Dar Nichita rămâne rodul visării
unde sufletul se încuvântă apoteotic,
este sămânța din fructul universului
din care răsar luceferii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
Zborul, mă unește cu infinitul
trecând prin toate formele
ce-mi stau la îndemână
iau chiar formă de triunghi
și astfel baza rămâne Pământul
și vârful se unește cu cerul.
Soarele apare și inundă triunghiul
cu Lumina sa plină de iubire
și mă scufundă-n sfera puterii
pentru a putea cunoaște eternitatea
acolo stau la masă cu îngerii
cu Liana și cu Mama Mamelor.
Mă învîrt printre stâlpii adormirii
și mă întreb ce forme au
unii sunt ca o colonă
alții sunt răsuciți ca vița de vie
și alții poartă forme geometrice
cu simboluri bine alese.
M-am legat de un stâlp
ce poartă semnul iubirii
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic tril
Am îmbătrânit. Iubirea
Se transformă-ncet, încet
Într-un permanent regret
Care-mi copleșește firea.
Și-ntre două dimineți
Cad în curtea grădiniței
Frunze prevestind nămeți
Peste rodul copt al viței.
Mi se face toamnă-n sânge
Și mă scurg în damigene;
Raza soarelui se frânge
Sub ciorchinii grei din gene.
M-ați îmbătrânit, podgorii
Tot sorbindu-vă lumina,
Și din vin, dar și din vina
Trilurilor de prigorii.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin Roma lui Ovidius
poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Pontus Euxinus
Când ai plecat din Roma,
Te-au plâns, poete, aștrii,
Iar îngerii din ceruri
Vărsau din ochi albaștri
Potop de-amare lacrimi
Aflând ce cruntă soartă
Spre-îndepărtatul Tomis
Al tău exil te poartă...
Pe marmura cea sobră
A vechilor palate,
Pe Viile de tine
Atât de mult umblate,
Se revărsa un vaiet
Din piepturi de fecioară
Cerând, vai, îndurare,
Ca versul să nu moară!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra de dor
vatră de dor am zidit în univers
pâinea de lumină să se coacă în ea
că să hrănească minunea iubirii de vers
în nopți întunecate să bucure o stea.
dintre multe locuri dragi și sfinte
vatra părintească mă mai cheamă
sufletul flămând să îl alinte
departe de tristețe și de teamă.
timpul are grijă de casa părintească
de când părinții s-au înălțat la cer
o udă ploaia să o primenească
nucul de la poartă este bun străjer.
vatra de dor s-a clădit și în suflet
cu vița de vie boltă pentru sunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei rămâne în cântul meu
Mă lași să te îmbrățișez
cum sărută lumina strugurii
din viile toamnei.
Bucuria trăirilor mele
îți lasă urmele pe buze
și trupul tău asemeni trestiei din lac
primește cu suspiciune binecuvântarea
din adâncul inimii,
pradă iubirii abia încercate.
Învăluit în mireasma sublimului
ochii tăi îmi vor spune adevărul
ascuns
și nimic nu-ți va mai fi străin,
îți va înflori carnea ca macul
în câmpia sufletului meu
și se vor îmleti gusturile așteptării
cu foamea unul de altul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în doi
Peste covorul frunzelor căzute
Pășim la braț înșiruind tăceri,
Iar buzele-mi tânjesc să îți sărute
Frumoșii ochi doriți mai mult ca ieri.
Și-n freamătul de toamnă însorită
Ne pierdem printre viile culori
Tu nu vorbești cu gura-ți preaiubită,
Privirea, însă, naște calzi fiori.
Suntem uniți de-același gând fierbinte
Că ne iubim... și ne iubim nespus
Nemaifăcând risipă de cuvinte...
Tot ce simțim ne este acum de-ajuns.
Peste covorul frunzelor de toamnă
Pășim la braț lăsând lumea în urmă,
Te-ador și mă adori, frumoasă doamnă
Prea mult ca vorbele să o mai spună...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Debut
recunosc
poeziile mele aparțin unui timp
când bucuria se poate strânge
într-un colțișor de batistuță înflorată
nu știu dacă mă va recunoaște
vreun copil
în cărțile despre
o istorie a literaturii
sau voi fi îngropată
în mulțimea de anonimi
ce și-au pierdut busola
prin deșertul siberian
sunt adepta faptelor concrete
când vreau să iubesc
iubesc
bărbatul din săptămâna
dictată de Dumnezeu
când vreau să mă îmbăt
culeg viile retrocedate
și zac până la plictiseală
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmecul toamnei
Îți imaginezi ca e totul real,
și tu ești conștient de asta,
pentru că ești o imaginație,
când geografia sufletului
îți arată locuri care îți iau respirația.
Doar când e adevărat,
farmecul trece dincolo de tine.
Ei creează locuri
care se transformă în ochii tăi.
Împreună cu voi noi evoluăm.
Natura ia forma celor pe care-i iubim.
În curând vom realiza
o mare explozie de frunze.
Ritmul aripilor viței de vie,
cu culorile frunzelor copacilor
și luna care ne face să ne uitam noaptea.
Natura se întoarce stăpână
a stării noastre de spirit.
Respirația noastră pură
se va ridica în nori.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentele noastre
O inimă plânge în cuvinte,
o amară constatare sau un dulce avertisment
amețitor ca și un lucru amânat de teama riscului
de a te risipi, din prea multă plăcere.
Ai grijă de visele tale
și nu uita de frumusețea nopții!
Pe unde treci îți lași amprenta,
un timp trăit împreună, perle sub valuri,
un semn, nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbește în locul tău,
roua de pe flori înșirată pe lanțul de la gât
și dulcele emoției rodiului înflorit.
O lume de poveste risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibrația dispare abia atunci când se vindecă
locul marcat de emoție!
Chiar dacă nu ești aici, poți schimba ceva în bine,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii au lacrimi
Îngerii au lacrimi și fluturi pe degete,
tocmai acum curg în biserici peste chipul
mucenicilor bizantini,
mă închin sfioasă
în parada asta de aripi
Te caut, Doamne,
Te strig de dincolo de mine,
M-ai răstignit pe trei cruci deodată:
a Ta, a mea și a lui...
cu dragoste și iertare Mi-ai dat
dezlegare de cuvinte,
Ah, Doamne
cât dor rănile înfipte în inimă!
sângerează a viță de vie sălbatică,
peste tot curge
și colcăie a farisei în catedrale,
pe străzi mucenicii cer azil cerșetorilor
își fac loc printre cartoane
[...] Citește tot
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua elegie
Orice înger e înspăimântător. Și totuși, vai mie,
vă invoc pe voi toți, păsări aproape ucigătoare
ale sufletului, și știu cum sunteți.
Unde sunt vremurile lui Tobie, când unul din cei mai strălucitori stătea în pragul ușii rustice,
puțin travestit, cum se cuvine la drum, și nu așa de cumplit,
(un tânăr și el uitându-se curios la celălalt tânăr). Dacă arhanghelul acum ar ieși,
primejdios dintre stele, numai c-un pas, în jos, către noi,
cutremurător ne-ar bătea inima. Cine sunteți?
Fericiți ai vremii dintâi, răsfățați ai Firii,
trăsături din înalt, creste din zori
ale oricărei creații, polen al înfloritei dumnezeiri,
articulații de lumină, trecători, trepte, tronuri,
spații formate din esențe, scuturi de dragoste, tumulturi
ale simțirii în extaz furtunos și, deodată, numai
oglinzi care răspândesc din belșug propria lor frumusețe
ca s-o creeze din nou în propriile lor fețe.
Noi tot ce simțim împrăștiem; ah, noi
ne exalăm și pierim; din văpaie-n văpaie
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doar scriem
plângeam fără lacrimi
sub cerul verii
mă obosisem cautând
câteva cuvinte
în care să-mi încapă inima
toropit de zăpușeală
era prea multă arșiță
amândoi ne deshidratam
era o miză și singuri
doi invalizi
ne validam reciproc ideile
la masă sub vița de vie
visez cum plouă
și desenez o umbrelă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literele existenței
Chiar nu poți înțelege că merit mai mult?
Mai mult de atât. Mai mult decât o gheață de Luvru.
Eu decorez în gheața albiei de râu
Sau sfidez idealuri de lumi paralele
Am să închid lumina, am să închid unghiurile de lumină.
Voi deveni Săgeata de lumină,
Pe care o vei arunca în alte spirite, spre a se desprinde de cer
Pentru a făuri îngeri de gheață... atingeri de lumină vie
De vreau să schimb o viață, pot să o plimb prin diferite locuri,
Apoi să calc pe mormintele viilor din cimitire.
Dacă trebuie să luminez, voi brăzda cerul cu o săgeata
Săgeata va fi inscripționată cu acest cuvânt: "iubire".
Fiecare petală de iubire, se va risipi dincolo de flori,
Dincolo de literele abătute ale existenței.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olimpul, zeii și dragostea
Cântă păsările!
Pe lunci se așterne ciripitul lor
Cerul s-a înseninat,
Se limpezește iarba.
Sibila nobilă romană își ascunde părul negru,
Ca abanosul de privirea oamenilor
În Olimp e liniște... zeii se iubesc cu oamenii
Ard tămâia aprinsă cu razele soarelui
Beau must și vremea e bună...
Miroase a pâine dospită, a iarbă
Prin care melci zburdalnici se dezbracă de case,
Iubindu-se în zbor.
Din icoane privirea sfinților aprinde focul în vetre,
Bătrânele satelor rostesc rugăciuni
Coasele ascut cerul cu sunetul pietrei,
Pădurile de aluni șoptesc discrete
Vraja lacului cuprins de nuferi ca niște plete de fată bogată
Răsăritul nu e departe în acord cu aripile fluterului
Un fluture desprins dintr-o carte, de un roșu colorat
Ce se naște din foc.
[...] Citește tot
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și viticultură, adresa este: