iubire şi voluntariat

Voluntarii reprezintă iubirea în mişcare.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este un caz excepţional al orbirii voluntare.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă.

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa m-am gândit la dragoste ca la o formă de sclavie voluntară. Ei bine, lucrul ăsta este o minciună: libertatea există atunci când dragostea este prezentă. Persoana care se dăruieşte pe de-a întregul, persona care se simte cea mai liberă, este aceea care iubeşte din tot sufletul.

Paulo Coelho în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu e mai umil, mai slab, decât o femeie voluntară în faţa omului iubit care o domină.

Eugene Sue în Misterele Parisului
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluntarii sunt singurele fiinţe de pe faţa pământului care reflectă compasiune, grijă nemăsurată, răbdare şi dragostea adevărată pentru naţiune.

citat din Erma Bombeck
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai înalt act de voluntariat, de slujire, de iubire, de respect este prietenia.

aforism de Dan Surducan (2017)
Adăugat de dansurducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambientală

Ai lăsat în lumea de afară
gândurile amputate ale febrei
cu care întorci spatele prizonier
voluntar
aceluiaşi recviem, nu contează împreună,
se aseamănă visele în feţele oglinzii
în spatele serii
pustiind în palme
rimele cu care te iubesc, uşa lumii de afară
sinteză la boală,
atacuri de panică în neputinţa
nu ai cuvinte.

poezie de Iulia Mîndrean din Valsurile omului de gheaţă (30 aprilie 2015)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincopă voluntară

Mă izbăvesc, te izbăveşti,
Din timpul nostru pe planetă,
Eu nu mai pot, tu nu mai vrei
Şi nu e loc de vreo anchetă.

Doar doi străini, doi riverani,
Am dezlegat brusc câinii iernii,
S-alerge nopţile spre zi,
Ogari de crivăţ spre vecernii.

Cât de străini, cât de opaci
Şi ce iubire se prăvale,
Noi doi copii tot mai săraci,
Orbiţi de ger, lipsiţi de cale.

Tu nu mai vrei, eu nu mai pot,
E vremea marilor exoduri,
Nu mai există antidot,
Sincopelor migrând spre corduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodia umbrelor

Ah, calea robilor...
... calea robilor aparţine
acelora născuţi în zodia umbrelor;
sclavilor înscrişi voluntari la zeificare,
ei, care urcă muntele suferinţei,
ca şi când muntele bucuriei l-ar urca,
ei, pe chipurile cărora sudoarea,
lumină se face. Dragoste şi
îngăduinţă se fac cutele adâncite
în obrajii lor îndârjiţi în luptă
cu însăşi zodia nefericirii lor.
Urcă şi cântă ei spre coama
muntelui Deznădejdii,
cu îngerul morţii pe umărul stâng.
Şi iată, urc de unul singur!

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunile care ne "distrează" sunt totodată nefericirea noastră. Iubim această nefericire, căci natura omului este de a fi în mişcare, iar "repaosul desăvârşit se află în moarte". Dar dacă vrem să scăpăm de nelinişti şi suferinţe, nu avem altă scăpare decât acea moarte voluntară care se numeşte "solitudine".

citat din Bernard Pingaud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jalbă dementă

Cei ce iubiţi să trăiţi-n dictatură
Puneţi jalbă-n parlament voluntară
Că doriţi-n lagăre să fiti cazaţi!
Cu zoaie şi apă clocită ospătaţi...

Si poate vă apucati să săpaţi
Pentru neocomunisti ce-i adoraţi
Canal iahturilor până la parlament
Si de pe maluri flori aruncaţi!

Si cu demenţă tare să strigaţi
Că-n locul hoţilor vreţi-ncarceraţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem înclinarea de a crede că iubirile noastre trecute, multe sau puţine, ne-au secătuit, rănindu-ne de fiecare dată şi că doar actul unei amnezii voluntare ne scuteşte de ecoul prelung şi rece al durerii. Apoi, cu timpul, dacă păstrăm un dram minim de respect faţă de mirajul propriei noastre deveniri, descoperim că toţi acei oameni care au trecut prin sufletul nostru devin resortul adânc al consitenţei noastre sufleteşti. Sărac este doar acel om pe a cărui inimă nu a poposit niciodată fiorul vreunei iubiri. Nu doar sentimentele actuale dau seama despre felul nostru de a fi, cât mai ales memoria sentimentelor trecute.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de carte

(mozaic)

păstrând gustul
de iarbă verde şi zboruri-
semn de carte.

scârţâitul paşilor noştri
pe gheaţă-
iubire dezacordată.

prin viscol,
doi bătrâni
cu grâu încolţit spre altar.

degerături-
coadă pentru
câţiva peşti congelaţi...

ochi închişi,
înfruntând crivăţul...

[...] Citeşte tot

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până atunci

Se albăstreşte cerul, e semnul lui de viaţă,
bunavestirea orizonturilor moi, rememorarea
aceleiaşi clipe a sărbătorii fără trâmbiţe.
De-acum încolo copiii se vor naşte singuri,
animale împăiate vor popula asfaltul aluvionar
al străzilor, iubitele sodaţilor fără chip vor deveni
fete în case uriaşe, părăsite, cu geamurile veşnic
deschise înspre câmpuri.

Să începem să cunoaştem mai bine boala
aceasta a rămânerii în viaţă, trasul de clopotul
infinitului, cu bătaia de-o clipă, să creăm un limbaj
prin care să putem povesti cum trebuie urmaşilor
dansul neregulat al frunzelor!
La o depărtare de-o soartă cântă un pian negru,
La o depărtare de-un icnet coboară Dumnezeu
în câte-un beci să îşi ia murături proaspete.

Va veni o seară în care voluntarii cerului vor face
de gardă la catafalcul muzeelor, va veni o clipă a nimicirii

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!