jocuri şi şotron

Joc

Începeam să mă topesc
în tot ce este firesc
şi sfârşeam de tot să mor,
în al razelor decor.
Orb fiind fără lumină,
destinu-şi găsi destină,
norocu-şi găsi noroacă,
iar tristeţea mea o joacă,
un şotron cu cretă albă,
insulară, lungă, slabă,
prin care săltând treceam,
pe când tu eram.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu visezi să o iei mereu de la capăt

Viaţa îşi joacă şotronul foarte liniştită
înaintea fiecărei naşteri,
înaintea fiecărui deces,
după fiecare naştere
şi după fiecare deces!
Fiecare pătrăţel
are istoria sa,
poartă câte un nume
şi un pronume,
numai ea, viata
le recunoaşte
şi le ştie direcţia;

într-o zi şotronul va fi jucat:
viaţa îşi va juca "pătratele"
numai după legea ei,
îşi cunoaşte foarte bine lecţia
fără s-o repete vreodată!

numai tu visezi

[...] Citeşte tot

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc naiv

Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârşit,
În jocul nostru de cifre şi cuvinte
Şi nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic şi cuminte.

Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Aşteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Şi aud cum se desparte cifra de cuvânt.

Jucăm şotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Şi socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şotron

Ştiu demult, nu mai sunt tânăr,
Dar nu simt că sunt bătrân,
Nu vreau zilele să-mi număr,
Că am fost... nu am să spun.

Alerg visele rebele,
Cearcăne, mă fac că n-am,
Riduri... mă tot strâmb la ele,
Ca atunci când mă jucam.

Viaţă, viaţă, nu-mi dai pace,
Urme laşi pe trupul meu,
Însă sufletul nu-mi tace,
Mă ţine copil mereu.

Voi pleca cu el odată,
Ai să vezi, vei regreta!
Fără noi, eşti doar o soartă,
Tu nu vei mai exista!

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva miroase a putred

în danemarca mea
poate că-i inima care
sare coarda prin parcuri
joacă şotron cu păianjenii
şi cântă despre prăbuşirea
împreună cu frunzele toamnei
ce curg ca dintr-un robinet stricat
pornind o hemoragie planetară
şi-o insomnie ce destrăbălează
până şi cuvintele
poate că-i fărâma din tine doamne
totemul care nu-mi mai zice salt
şi care se vrea extirpat
pe cearşaful acestui poem
sub o mare agitaţie de corbi
tu te uiţi la mine şi-mi spui
delirezi sau ce dracu
hai să traversăm
şi ceaţa
din care soarele iese

[...] Citeşte tot

poezie de Cezar Florescu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu arunca...

Nu arunca cu liniştea mea de pământ!
Nuuu!
E mănuşa de catifea diafană
cu care mângâi uşor faţa
încreţită a timpului.
Mă înduioşează resemnarea lui.
Mi se pare uneori
că a intrat în depresie
şi stă amorţit,
inabordabil,
în timp ce secundele
îi scapă printre degete,
joacă şotron în părul lui încâlcit,
apoi o ia fiecare
încotro apucă,
ţipând isteric
de-atâta nesperată libertate.
Uite cum
unele, inconştiente,
alunecă de zor

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praxis

Am deschis uşa şi l-am zărit pe tata
Încuindu-mi dimineaţa,
Bunicul îi da o mână de ajutor
Legănându-mă,
Mama îmi număra visele
Iar apoi le ştergea
Cu guma.

...

La început e ca şi cum ai juca şotron pe valuri,
Ca şi cum cuvintele ar căpăta dimensiune,
Ca şi cum ai exista fiindcă-ţi place...
Apoi,
Decupezi aripile
Şi te arunci!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşit din comun

miza cea mare, potul jocului este unicitatea
e plină lumea de anonimi, de sclavi, de farsori
uită că eşti şi tu lume. adună-te să fii cel mai bun

celui care ştie că-i bun nu-i trebuiesc diplome şi recunoaşteri false
el ştie că este şi atât. dar ceilalţi din jur nu înţeleg
şi pentru a reseta jocul inventează trepte

hei lume, lasă morga asta serioasă, coboară în stradă
şotronul aşteaptă să-l sari. aruncă piatra aia odată
acum se face seară.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeul meu juca şotron printre cuvinte

Tu n-ai văzut Creaţia, draga mea,
iar eu nu pot să ţi-o arăt,, orişicât aş vrea!

Se apropie Sărbătorile şi eu nu ştiu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinţi pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.

E... Azi, mai e puţin până la ZIUA cea mare,
vecinii îmi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.

Doamne, sunt orb, de nu te văd?
Unde eşti?

De printre umbre Păcatul mă trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleţ,
aş vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă şi-mi spun că sunt bun?

Vreau să mai cred în cuvinte şi-n şoapte!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Romeo Roşiianu din Flori(i)le poeziei (antologie Ioan Romeo Roşiianu), Editura eCreator, Baia Mare (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi orasul care-ti plange pe umar
din nici un gang nu iesi singur
ţi se mai atarna o poveste
strazile-nnoptate se strang
se fac de marimea unei batiste
pe care o strangi in pumn
ai vrei s-o arunci
dar unde se mai strang toate lacrimile
şi uite ca in carouri
o gâscă joacă şotron

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Deseori mă gândesc, stând sub cerul senin,
La toţi anii ce trec, la toţi anii ce vin
Şi, zâmbind, mi-amintesc cum cu greu m-adormeai
Prin duioase poveşti ce seara-mi spuneai.
Glasul tău, mamă dragă, îmi răsună în gând
Şi, cu gândul la tine, adorm greu şi plângând.

Aţi trecut, zile frumoase, când pe stradă alergam,
Ne opream la porţi de case şi.... sunam şi-apoi fugeam.
Când jucam şotron, pe-afară, până când se însera
Şi nu aveam nicio grijă. Doamne, bine mai era!

Dulce, tu, copilărie, amintire ce nu piere
De ce clipele-ţi plăcute sunt cu toate efemere?
Doamne, cred că ani din viaţă i-am ceda, dacă am ştii
Că ne vom redobândi "luxul" de a fii copii.

Însă timpul n-are milă. El mereu fuge, mereu,
Fără a şti că acuma ne-am dori şi tu, şi eu
Să se-oprească doar o clipă, să se-ntoarcă în trecut,

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu...

Aş juca şotronul în bălţi
În flori pietre fără dălţi,
Neaua-ntr-o mare aş topi
Anotimpuri as contopi.

În al iubirilor mistrale
Cu florile quasarine..
Şi cântec adiat de bucle
Privindu-te doar pe tine

Cu irişii de lună plină
Şoapta magnic de divină
De îngeri în cer suspină
Când tu nu-mi esti senină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrocopilărie

Izvor de inocenţă perenă
cu gust de cireşe amare
– direct din pom, nespălate –
ale cărui unde cristaline
clipocesc interactiv
dincolo de geamandura maturităţii.
Vârstă de aur
însufleţind o bătrâneţe de argint
într-un colţ de inimă
care ne ţine departe de stele
cât vremurile mai sunt în stare
să joace şotron.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima tuşă

o trag în fugă pentru a avea
timp pentru toate nebuniile
unui netrebnic bătrân
care refuză să se retragă
în lumea lui colorată artificial

liniile joacă şotron
imaginea prinde contur
în imaginaţia pictorului atins
de vraja ketaminei luate în exces

penelul făcut din mustăţile
marinarului eşuat într-un birt sătesc
prinde viaţă în faţa pânzei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca suntem putin, dăm puţin celorlalţi. Ecuaţie simplă în care sufletele devin matematică inegală. Emoţia nu e un compromis, însă e pe deplin compromisă într-o lume de orgolii care joacă şotron la colţul aparenţelor. Ce să-ţi cer? O fărâmă de individualitate şi asumare ne-ar aduna laolaltă, într-un cerc închis, fără complicaţii şi contraste. Poate-i prea mult.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-altă dată

Stăteau toate cifrele romane
pe o umbră de cruce.
Prima era ultima de la mijloc.
Beam apă stătută dintr-un felinar
şi dansam cu o grecoaică cifră
şi o mângâiam pe linia vieţii.
Se auzeau împuşcături de majuscule.
Moartea juca şotron pe morminte.
O casă fugită de-acasă
săruta o masă plină de cuvinte.
O dată de naştere alerga după o dată a morţii
şi-i spunea că e frumoasă.
Eu cântam: Şi-altă dată! Şi-altă dată!...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul e ca un copil...

Roata vieţii
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce îşi netezesc cărarea
spre destinaţii de ele ştiute.
Timpul e ca un copil
ce joacă şotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ţi-au frăgezit în atatea nopţi carnea...

Cum să nu îţi iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe nişte duminici
întârziate?!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când toamna nu murise

pe tata l-au dus
în sala de operaţii
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
şotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniştea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uşi
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscaţi
fără să pui întrebări
l-au operat ca şi când
timpul s-a oprit în loc

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O culoare nebună la secţia de psihiatrie

o culoare nebună şi proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereţii
secţiei de psihiatrie

te simt
priveşti prin gaura cheii
în viaţa mea
vezi cum îmi iau pastilele
şi vezi
toţi copiii
ieşiţi din mine
cum sar coarda
şi joacă şotronul
cum scot limba
şi râd
provocându-mă
la o leapşa pe uitate
dar sunt prea obosit
m-am uscat tot

[...] Citeşte tot

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!