Citate despre jocuri și teatrul de păpuși
citate despre jocuri și teatrul de păpuși (inclusiv în versuri).
Păpușarii vine-s, oare?
Că le cântă, -i drept. Din gușă.
Dânșii joacă opereta.
Klaus dacă e păpușă,
Cine-i, oare, majoreta?
epigramă de Nicolae Mătcaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marionete
Ai înțeles până la urmă
că suntem toți marionete
pe scena-ngustă unde viața
își joacă marile secrete?
Deci nu înseamnă că ești liber
când sforile nu sunt întinse,
când spectatorii nu-s de față
sau reflectoarele aprinse!
După decorul din culise
stă păpușarul care vinde
biletul pentru-acel spectacol
la care sforile întinde.
Marionetei îi rămâne
doar o alegere firească
s-accepte cu - mpăcare jocul
sau cu iluzii să trăiască.
poezie de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfoară și destin
Trag fermoarul și-l închid
altă za s-a rupt din lanț
sărăcie la bilanț
și tenebre cu acid
Umbre și trasee sumbre:
s-a lungit dar se scurteză
funia de la amiază
când începe să adumbre;
Ghinion și joc absurd
trag păpușile pe scară
păpușarul câte-o sfoară
leagă de destinul surd
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum eu însumi sunt ca o păpușă care se agită în teatrul de marionete, căpșorul meu de porțelan se întoarce la dreapta și la stânga, mâinile mele se mișcă în sus și în jos, sunt vesel, mă joc, le știu pe toate. Un lucru nu știu însă: a cui e mâna care mă trage de sfoară?
Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un joc este o mașină care poate funcționa numai dacă jucătorii consimt să devină marionete pentru un timp. Pentru occidentalul individualist, o mare parte din adaptarea lui la societate are caracterul unei acceptări personale a cerințelor colective. Jocurile ne ajută la deprinderea acestui tip de adaptare și la găsirea unei modalități de a ne elibera de ea.
Marshall McLuhan în Să înțelegem media, Jocurile: extensiile omului
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-a rămas numai argoul
Dacă mai are cineva ipoteze
Care-i bâzâie prin cap
Dați-i voie să amerizeze
Să-și îndrepte dunga la ciorap
Că de la Amerigo încoace
Statele ca păpușarii
Au mania lor să joace
Într-un ar, mai multe arii
Unii cântă, alții dansează
După cum e rolu-n piesă
Unchiul Sam pe la amiază,
Mai face un nod la lesă
Că sunt regi și sunt regii
Pentru fiecare-n parte
Dacă n-are punct un i,
Poți să-l iei din orice carte
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la jocuri și teatrul de păpuși, dar cu o relevanță mică.
Casa cu fete
Am rătăcit cu dansatori
Și ne-am oprit întrebători
La casa pașilor incerți.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până și-n stradă
Un Strauss știut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
Ușoare umbre, umbre grele,
Grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn și vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea Păpușarului
Păpușarul s-a retras în culise
pe un colț de foaie
un autograf neterminat
au rămas doar sforile
împletite printre degete ca niște
liane subțiri și lungi
coborate până în talpa pământului
la capătul lor stă o fantoșă
cu un zâmbet ironic
gheare ascuțite ascunse în cutia pendulei
așteptând momentul prielnic
să sfâșie roșul catifelat al cortinei
în spate o scenă ninsă cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tăcerea unei oglinzi sparte
care trosnește sub povara tălpilor mele
o aducere-aminte a jocului măștilor
care râd și plâng în aplauze mimate
păpușarul a mușcat demult
lemnul coșciugului
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Charlotte: Mă pot juca și cu oamenii, ca și cu păpușile. Nimic nu poate schimba asta. Păpușar voi muri. Dar sper că nu de boală, ci de bătrânețe. Cine știe. Viciile mi-au salvat viața, pentru a-mi putea trăi visul mai departe. Cea mai frumoasă pasiune a mea: păpușile. Nu aș putea renunța la niciunul dintre acestea: viciile și păpușile. Le iubesc deopotrivă, ca pe niște copii înfiați.
replici din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul omului cu sine
pe sub senin mirarea e destulă
mistere-n duh de umbră să existe
la jocul omului cu sine-asiste
zdrobind în închinare-a sa rotulă.
erau morminte-n destinații triste,
mai curge timp din rana din pendulă
o zeamă care-mbată stea credulă
ce în destin îți plouă în batiste.
când lutul își îmbracă straiul ludic
abia un abur, teatru de păpuși,
eternitatea bate pe la uși
cerșind umanității danțul pudic.
pe scena omenească-actor e viul;
cortina cade, moartea-i mușteriul...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Grimm
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am schimbat medicul de familie
e ca și cum viața mea s-a schimbat și ea
odată cu trupul
cobor și alerg pe sensul opus un drum
înapoi în viitor
nu mai sunt iepure șchiop și mă joc
de-a baba oarba cu lupul
legați amândoi de păpușar cu același fir...
măcar dansăm în același delir
parcă de un veac
respir cu ochi de ciclop
un parfum viu intens și miop...
paralel un stafilococ auriu crește tot crește
rebel în starea lui de agregare
și mă izbește ca o stea căzătoare...
și nu mai știu dacă e un ea
sau o el
medicul de la reanimare
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă desuet
orașul cade de sus
într-o vitrină un păpușar se joacă
o etajeră veche cu hârtie creponată, roșu gălbejită
suspină
o firmă care face reclamă la pijamale
are un ochi chior
o bucată de rugină din felinarul timpului bunicii
este crăpată
o puștoaică cu degetul în nas se uită la un balcon
o gâdilă un picior, nu știe că este femeie
pe străzi lăturalnice se aude muzică
o nuntă se zbenguie cu croitorese și papițoi
timpul trece, este patru dimineața
se aude un măturoi, care sprijină strada
au apărut zorile și se aude, ia neamule cafeaua fierbine
te-aștept în așternutul cu dragoste, iubite
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucăria săracului
Din toate pachetele de țigări
îmi voi construi o armată de roboți
cum făceam în copilărie
și voi cuceri lumea
începând de aici
de unde colțul peretului
se întâlnește cu colțul peretului
aici îmi voi scrie un manifest
împotriva oamenilor mari
a cojilor de nucă pe care
mi-așez genunchii de bunăvoie
și mă rog
lăsându-mi deoparte jucăriile preferate
caraghiosul de mucava mișcat cu o singură sfoară
fierararii care bat nicovala
călărețul și calul a cărui coadă e un fluier
bucata de oglindă ciobită care reflectă soarele
[...] Citește tot
poezie de Adrian Diniș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantonament
noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim diminețile
ca și cum...
vulnerabili/ hipnotici... hipnotizați
ne apropiem: nicio graniță!
visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidității
suntem marionete
în primă instanță niciun mecanism suspect:
noi înșine specii cu neputință de clasat
ștergem pe jos
cu genunchii noștri de sânge
pălmași adunându-și măruntaiele
din colții Sentimentului
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
s.o.s
cuvinte patinate nechează delirant.
nu vede nimeni trecerea în zebră...
marcaj spre nebunia scoasă din orbite,
cu gura știrbă, buze nefardate,
mușcate de altă nebună, gelozia
ascunsă-n vieți îngălbenite.
sensul, ambiguu, spânzurat...
silabele... paiațe încâlcite,
joacă șotron, neconturat,
în fabrica de litere.
o nebunie, o zi sau două,
anchilozate în promisiuni,
se-neacă lângă malul vieții
surpat de veșnica trădare,
cu șolduri mari și talie de pară
dansând în ploile minciuni.
hora paiațelor,
existența descrisă de cuvinte îmbrăcate-n tuș,
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am făcut o crimă !
trăim într-o lume croită din vorbe și vise
m-au obosit cuvintele în culori atrăgătoare
îmi apar la fiecare colț de stradă
într-o zi am făcut din ele salată de culori
avea gustul ecoului urmelor de armăsari
îngropate în globul meu de lut
dezamăgit și veșnic un zeu nebun
ce nu cunoaște moarte
ce am învățat în bucătăria istoriei
nu-i pot pătrunde fantasticele-i planuri
azi râd de iarna vârstelor
mă-ntreb ce-i viața
tot eu îmi răspund ce poate fi
abstracțiune ce concentrează o lume
a muri este mai ușor decît a spera a trăi
limitați în timp spațiu
marionete căprioare prinse-n jocul du-te vino
un fel de farsă ipocrită
îmi zice Geneza eterne adevăruri zac ascunse
habar nu am de ce mă cert cu bietele cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lască Știuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că își pierde o bună parte din timp încercând să trăiască; totuși, mobilul care-i lipsește acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situației este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obține niciodată un răspuns, cu atât mai puțin o pâine pentru a-și umple... timpul. Trebuie să recunoaștem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, știind că își pierde timpul, având noțiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" și "timp", atenția lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva să piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-și piardă timpul, dacă nu a reușit încă să pună sub semnul întrebării, nici măcar preț de o milisecundă, puterea sa de înțelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu știe să piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopții îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuși, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini și pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în șir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.
replici, scenariu de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căciuleala
Ne căciulim la-nalte porți, de parc-am fi cei de pe urmă
Și ne târâm umili, pe brânci, să ni se-arunce vreo fărâmă,
Sau poate-o pară mălăiață, atât mai au de aruncat;
Străinul nu ne dă nimic, de n-are inmiit de luat.
Aleșii noștri doar pozează în oameni buni și înțelepți,
Nu sunt decât marionete, ce iau poziție de drepți.
Când din afară se dictează că trebuie-n genunchi să stăm,
Ei n-au curaj să protesteze și fruntea să ne-o ridicăm.
Se fac eforturi disperate din alte părți și de la noi
În evul mediu să ne-arunce, să ne târască în noroi.
Iar guvernanții inventează modele românești, trăsnite,
Din ce în ce mai păguboase și toate spre eșec sortite.
Iar când doresc să împrumute de pe la alții câte-o cale,
Ca nuca prinsă în perete, efectu-acesta vezi că-l are.
Se bat cu pumii-n piept și urlă că vor doar legea să domnească
Și transparent să fie totul, pe cei de jos să-i ocrotească.
Politica e azi făcută de șmecheri sau de repetenți,
Ei fac și regula și jocul, n-au cum să fie transparenți.
Constați că legea nu domnește, ci legea domnului cel tare,
Alesul domn e azi stăpânul, el este tartorul cel mare
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mara
Mara, fetița scundă, ce sta pe Strada Mare
Avea o păpușică. Era mândră de ea.
Și o iubea din suflet. Era o alinare,
Și-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa).
Era o jucărie, cum nu mai era altă!...
De-o frumusețe rară, desprinsă din povești!...
Gingașă ca o zână..., subțire și înaltă,
Doi ochi căprui și limpezi. Te pierzi când îi privești.
Copiii de pe stradă veneau ca să se joace
Cu Mara, și păpușa. Ce fericiți erau...!
(... Și timpul trece-n grabă și nu se mai întoarce...)
Iar ei creșteau în joacă... Pe loc nu rămâneau.
Dar într-o dimineață, cînd s-a trezit devreme
Și-a mers să-și ia păpușa din raftul cu hăinuțe,
Rămase-n prag, uimită!... Păpușa râde, geme
Și își rotește capul, și mișcă din mânuțe.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciumberică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplătoare versuri
1
trecând marea înapoi
c-un pas înainte
răsfirăm norii
pe toiagul de pe umăr
atârnă o pasăre aproape moartă
un grai ascuțit de dezamăgiri
un tril desăvârșit de repetate lovituri
înfiorează depărtările
nod în gât
noe suspină
de parcă ar mai fi o noapte identică cu această
2
închipuiri
oglindite-n geamul azilului
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache (4 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre jocuri și teatrul de păpuși, adresa este: