Citate despre jucării și somn
citate despre jucării și somn (inclusiv în versuri).
- femeie
- Femeia este un copil mare pe care-l amuzi cu jucării, îl adormi cu laude și-l seduci cu promisiuni.
definiție clasică de Sophie Arnould
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blând ca o jucărie
Somnul păi somnul copiilor nu știu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aș putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că și cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numește iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de
pildă și eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
și pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poți să fii Doamne
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (28 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lodebar
ascunsă în placentă,
văd cum oamenii îmbătrânesc
pentru că se depărtează de mamele lor,
uitând gustul laptelui, iar laptele devine
albastru-deschis, apoi albastru-închis.
închis în sânii femeilor adormite;
mama mea doarme așa de frumos,
că eu mă ridic să îi dezvelesc ochii și coapsele,
să îi mângâi surâsul și drumurile picioarelor;
cândva, ea va trebui să mă nască și să mă uite.
va deveni și ea o femeie adormită
cu lapte albastru-închis.
ascunsă
în femeia ce în curând își va da seama
că-mi este mamă, încerc să uit că exist,
ca să nu mai simt ascuțit singurătatea vieții
dinăuntrul ei. deschid ochiul să-mi caut frații.
nu sunt; ei vor veni mai târziu; vor veni
[...] Citește tot
poezie de Daniela Varvara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna de Crăciun
Iarna s-a prăbușit peste așteptările oamenilor
cu niște amplitudini care se mișcă mereu,
eu te întreb cum poți rămâne constant
când totul pare să se îmbrace anormal
după un scenariu necunoscut din timp.
Oricum și sufletul meu se joacă cu anotimpul
face un om de zăpadă în curtea casei,
împodobește bradul de crăciun și-i cântă,
iar tu ești așa de înduioșată și visezi privindu-l,
într-o copilărie întârziată în care se joacă nepoții.
Îl așteapă pe Moș Crăciun și bătrânul vine,
dar are și el pretențiile lui exagerate ca și copiii,
se cântă, se spun poezii scurte și chiar povești,
dar sosește noaptea, copiii-s somnoroși, moșul la fel
și uite așa trece minune de frumos și dragoste.
Doamne ce de jucării, dulciuri, hăinuțe etc...
dimineața e mai săracă, nu mai vine niciun moș,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul Crăciunului
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Și zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Și cântă'ncet; și mere și flori din sân le cad.
Iar florile s'anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr'însă Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la jucării și somn, dar cu o relevanță mică.
Moș Crăciun
Eu l-am văzut pe Moș Crăciun:
E un moșneag...
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.
Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Bătrânul, Moș Crăciun!
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuri dragi
Mă întorc astăzi cu drag,
Unde am copilărit...
Nimeni nu m-așteaptă-n prag.
Pare totul adormit...
Doar cireșul din livadă,
Nucii, prunii și cu merii,
Iarba verde din ogradă
Mă așteptă-n toiul verii.
Iar căsuța noastră mică
pare că e-o jucărie
aruncată când se strică.
Jocuri din copilărie!
Ulițele-s ca-n povești:
Mici o simplă cărăruie.
Car cu boi nu mai găsești...
Amintire-i încă vie.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor, copil nebun, fiu al Venerei, răzgâiat de-a sa mumă și crescut zburdarnic, în mână cu arc și săgeți, cu neastâmpăr petrecându-și timpul totdeauna ca cu niște jucărele, întinde arcul și, aruncând săgeți în toate părțile, răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vârste; fără a se rușina de bătrâni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri și chiar de săraci. Săgetează piepturile, le înflăcărează sângele și atât îi aruncă în călduri grozave, încât mulți își smintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunatici în somn, și chiar deștepți, vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba încă unii rămân smintiți pentru totdeauna, fără a-și mai putea găsi leacul, și din Spitalul Amorului ajung în Spitalul Nebunilor (la Balamuc). Alții cad în melancolie și încet-încet se topesc și-și sfârșesc viața; alții iar, ca muierile care se bocesc la morminte, prin cântece își ușureză durerile, ca prin niște rețete, potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că în Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile.
Anton Pann în Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, Prefață
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonia
față în față metereze,
archebuze și baliste
care flutură batiste
din ținuturi calabreze
acareturile mixte,
jucăriile chineze
dorm cu simțurile treze
și visează ametiste
gândurile prind să sape
nopțile un alt prăpăd
oamenii doar nu mai văd
din mulțimea de atrape,
agonia lor hibridă
dintr-o nouă atlantidă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă ceva pentru tine...
Fă ceva pentru tine ca și cum ai inventa o nouă jucărie de unică folosință
o jucărie prost fabricată un rebut o cenușăreasă a jucăriilor
e suficient spre a-ți lumina seara de iarnă
ca un felinar reciclat în lumânare uitată aprinsă între filele unei cărți
tu adormită visând sfârșitul cărții pe care nu-l vei afla niciodată
chiar dacă ușa a fost spartă și cartea ți-a fost smulsă
din mâinile cenușă chiar dacă se vor grăbi să pună la loc un alt sfârșit cartii
tu vei continua să te crezi poftită la balul jucăriilor captive între filele
unei cărți care nu a râs niciodată...
poezie de Maria Postu (11 decembrie 2013)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ai ajuns copilărie...
Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne și printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinși de Baba Oarba și urmăriți de Nouă Pietre,
De-a v-ați Ascunsa și-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiți la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu șotron și tenis, dar cine nu le agrea!
Dar rațele și vânătorii, cu țară, țară vrem ostași,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy și în apași;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuța, tir,
La cartonașe, cuci, miuțe, și mațele-ncurcate, știți?
Leapșa, bâza și ursul doarme, eram cu toții nelipsiți!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între rețele, eu ce știu?!
N-ai haz deloc și viață-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul copil
îmi cumpăr o poveste de adormit copiii
și le-o citesc în fiecare seară
dar ei nu adorm
așteaptă să adorm eu și se distrează.
îi rog să fie atenți și spun că sunt
adun lângă mine toate jucăriile
prea multă preocupare pentru ceva fără efect
așa că mai bine îi obosesc
și adorm singuri.
important e să nu-i las deloc în voia lor
îi zoresc să depună mereu efort
împart sarcini și-i asmut asupra lor
să și le dorească.
mă retrag apoi și verific situația
fiecare vrea să iese-n față victorios
dar sunt prea obosiți de atâta preocupare
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poza veche
Sunt eu, fetița asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieș, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpușa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiță albă, de mătasă.)
Mi-e milă de mânuța ei,
De trupul mic, și firav, și puțin:
Mi-e milă ca de-un copilaș străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...
Pe vremea ceea nu mă cunoșteam, -
Oglinzile erau așa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Și n-am știu că-s eu.
Dar într-o zi am coborât din cui
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iliada pe dos
Un cal pentr-un poem, o Iliadă,
În scoicile mirositoare pace fadă,
Cal de bătaie eu ofer, îți dau,
Preferă tu ce crezi, un mic bau-bau.
Singurătățile se tot hrănesc cu frică,
din efemer vom face o șeptică,
pe coapsele miresei se prăvale
misterul pasiunilor carnale,
că de din vale de Rovine scrie
poetul într-o sferă aurie,
tu nu știi ce înseamnă not to be,
astfel ne înțelegem, jucării
suntem în mâinile Demiurgului,
cenușă în scrumiera Lui.
Cuțitul cu plăsea de trandafir
l-am pregătit când n-am să mă mai mir,
cum te iubeam cândva, te nisipeam
și-n valuri iar te adunam,
țara tristeții este-n fiecare,
unii se duc departe de hotare,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea codrului
Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila Codrului,
Măriei-Sale.
Lună, Soare și Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Și curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei repezi
Purtători îi sunt de vești,
Filomele-i țin orchestrul
Și izvoare spun povești.
Peste flori, ce cresc în umbră,
Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici...
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îmi place să citesc. Mai mult de atât! E vital să citesc, necesar precum a inspira și a expira. Am cărți lângă pat, pe sub pat, pe mese, pe sub mese. Unele neterminate, altele citite de mai multe ori, subliniate în două culori. Eu m-aș plictisi la plajă dacă nu aș citi ceva sau pe o pajiște la munte. Când eram mic, mama îmi citea povești din toate culturile. De Crăciun găseam sub brad, pe lângă haine, jucării și dulciuri, cărți de povești, apoi enciclopedii, romane istorice, SF, jurnale... Sper ca viitoarea mea soție să îmi citească ceva frumos înainte de a adormi în fiecare seară.
Michelle Rosenberg în Secretomanul Șarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naivul
Sunt un naiv ce crede-n omenie?
Sunt sincer și nu știu să mă prefac?
Sunt natural, deci bun de jucărie?
Eu, haina de minciuni, nu pot s-o-mbrac.
Dar, știți ceva? atunci când dorm, dorm bine,
Sunt liniștit și-n cel mai rău coșmar,
De tot ce fac, nicicând nu mi-e rușine,
Deși am, uneori, un gust amar.
Prea sigur, nu-s, dar am mereu dovada
Că, ori sunt anunțat, ori pot să-i simt
Pe cei ce, între vorbe, fac rocada
Și le încurcă, dar le place: mint,
Iar când sunt prinși, aruncă iar cuvinte
Crezând că s-o mai dreagă are rost,
Jurându-se, chiar și pe cele sfinte,
Că eu n-am înțeles: naivul... prost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie într-o noapte cu vânt
Ora douăsprezece.
Pe toată întinderea acestei străzi
Acum suspendată într-o sinteză lunară,
Incantațiile șoptitoare ale lunii
Dizolvă planurile amintirii
Cu toate legăturile ei limpezi,
Cu toate diviziunile și preciziile ei.
Și fiecare felinar sub care trec în drumul meu
Pulsează ca o tobă resemnată,
Iară prin spațiile întunecimii
Miezul de noapte zgâlțâie amintirea
Așa cum un nebun zgâlțâie o mușcată uscată.
Unu și jumătate,
Felinarul scuipând înecându-se,
Felinarul mormăind,
Felinarul spunând, "Privește la femeia aceea
Cum șovăie înspre tine în lumina ușii
Deschisă asupra ei ca un rânjet.
Vezi, tivul rochiei îi e
[...] Citește tot
poezie clasică de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre jucării și somn, adresa este: