latini şi viaţă

Amore mio

Iubire hieratică
Cu iz de latinitate
Fii tu marginea
Nemărginită a vieţii
Fii tu limita
Nelimitată a trăirii
Fă-te aievea divinitate
Ca o rază celestă
Cu nuanţe sacre
Intimitate de o clipă
Ca să rămâi veşnică
Fredonează neîncetat
Romanţa pasiunii.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un psalm al vieţii ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)

Nu-mi spune-n ritmuri plângăreţe – nu suport,
Că viaţa e un vis, c-atâta doar putem noi şti!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.

Viaţa-i adevărată! Viaţa-i onestă, pozitivă!
Şi scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "eşti colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet îşi urzesc descântul!

Nu desfătarea, nici tristeţea a ceea ce rămâne
Sau ne-aşteptă la sfârşitul fiecărui drum.
Sunt ţelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.

Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Şi inimile, tari şi curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marşul nostru funerar către morminte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzind că doctorii vorbesc în latină, o limbă moartă, pacientul îşi luă rămas bun de la viaţă...

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva m-ar întreba ce învaţă elevii la liceu, aş răspunde: "Lucruri inutile". Matematică, Engleză, Latină, Dezvoltarea gândirii filozofice etc. Tot ce este de prisos în viaţă. Frumuseţea este că, la 18 ani, ai un bagaj de cunoştinţe pe care le poţi folosi pentru a face lucruri mari. Pe când din cunoştinţe utile nu poţi face decât lucruri mărunte. Atât.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale (2011)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

Cufundare subită în terme
Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne.
Terme vechi, de sorginte latină
Vor imperiul de gânduri să-mi ţină.

Amorţire cu faţa spre viaţă
De un gând rătcit se agaţă.
Ca un nor necreat să. răsfire
Adieri din fioruri de mire.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.

Mihai Eminescu în Opere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghiţirea prin poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.

Mihai Eminescu în Opere, vol. X (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept la şcoală pe tânărul timid. Există ceva nepreţuit în timiditate: păstrează. Mai ales la popoarele care se maturizează uşor, cum sânt popoarele acestea - latine dacă vreţi, timiditatea e un factor educativ fără pereche. Esenţialul e să prelungeşti tinereţea; cu orice mijloace, deci chiar prin timiditate. Căci toate "animalele superioare" au o tinereţe lungă. (Asta o ştiu sigur din biologie.)
De aci lupta dintre învăţătorul adevărat şi părinte. Profesorii obişnuiţi conspiră cu părinţii în a maturiza un tânăr; în a-i da cunoştinţele necesare - spun ei -, în a-l pregăti pentru viaţă, spun ceilalţi. Atunci intervine învăţătorul

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Roma lui Ovidius

poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Pontus Euxinus

Când ai plecat din Roma,
Te-au plâns, poete, aştrii,
Iar îngerii din ceruri
Vărsau din ochi albaştri
Potop de-amare lacrimi
Aflând ce cruntă soartă
Spre-îndepărtatul Tomis
Al tău exil te poartă...

Pe marmura cea sobră
A vechilor palate,
Pe Viile de tine
Atât de mult umblate,
Se revărsa un vaiet
Din piepturi de fecioară
Cerând, vai, îndurare,
Ca versul să nu moară!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Oltenia

De bucurie rar avurăm parte,
În unele duminici, pe la nunţi,
Suntem olteni pe viaţă şi pe moarte,
Suntem olteni, adică suntem munţi.

Un rost ne-a dat măicuţa noastră, dulcea,
Să fim, dintre români, cei mai fierbinţi,
Din Dolj şi până-n Olt, şi până-n Vâlcea,
Şi până-n Gorj şi până-n Mehedinţi!

Oltenia, Eterna Terra-Nova,
Un cântec are astăzi şi-n priviri:
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!

La Tricolorul românesc se-nchină
Şi-i face jurământ prin luptă, azi,
Oltenia, provincia latină,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Valeriu Penişoară, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul curaj este mult mai profund decât pare la prima vedere. În limba franceză, inima este "coeur", în latină este "cor". Aceastea sunt rădăcini ale cuvântului curaj (courage). Aşadar, curajul înseamnă de fapt să trăim cu inima deschisă. Ce înseamnă asta pentru noi şi viaţa noastră? Ei bine, dacă vrem să fim curajoşi e timpul să lăsăm măştile să cadă, să ne arătăm lumii aşa cum suntem fără nevoia de a părea altceva doar pentru a primi apropbarea şi iubirea şi atenţia celor din jur.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este lup pentru om, a spus scriitorul latin Plaut, cu c. 200 de ani îainte de Hristos. Un al latin, filosoful Seneca (4 î. Hr.-65 d. Hr.), care a trăit în vremea lui Hristos, a spus că "Omul este un lucru sfânt pentru om". Dacă Iisus l-ar fi întâlnit pe Seneca, l-ar fi făcut discipolul Său.

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (13 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românismul este singurul crez care poate anima viaţa acestei naţiuni. Avem un trecut de mare glorie, unic pe continentul european. Suntem coborâtori din ambiţiosul Traian şi nesupusul Decebal, suntem un popor latin pe pământurile străvechii Dacii şi moştenirea noastră de sânge este daco-romană, de aceea nu este cu putinţă, nu avem voie să fim slugi astăzi, după multele veacuri de lupte purtate pe viaţă şi pe moarte pentru neatârnare, după jertfele şi martiriile părinţilor, bunicilor, străbunicilor şi tuturor străbunilor noştri!

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului, 22 Noiembrie 1934, p. 2-3) (11 noiembrie 1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere la spital

Ne revedem doar la spital acum.
Surorile roiesc în juru, şi-mi pare
Că faţa ta, parcă-nviind din scrum,
Ar vrea să mi te-arate-ncrezătoare.

Dar când te văd acolo, -ntinsă-n pat,
Într-un capot din cele de diftină,
Mă simt copilul tău abandonat.
Şi-s vinovat, şi vina nu-i puţină,

Că te-am făcut s-ajungi aşa şi-aici.
Dar tu, sfioasă, -ntrebi: "Tuşeşti?" şi-n grabă,
Încerci să faci un gest, ca-ntre amici,
Şi apă să-mi găseşti, la vre-o tarabă.

O, iartă-mi anii falşi, de poţi ierta,
Şi odele ce ţi le-am scris pe rând
Şi josnicia cărnii, ce urma-
Brutala schismă dintre trup şi gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXIX

De neamul mult şi-atât de multul sânge
aveam priviri atâta de-mbătate,
încât doream să stau să-ncep a plânge.

Virgil însă mi-a zis: – "Ce gând te-abate?
De ce mai zăboveşti privind pe-acei
ce trişti stau cu trupuri mutilate?

Ai stat şi-ntr-alte bolgii-aşa? De vrei
să-i numeri, află că-i rotunda vale
de două ori zece mile-n lungul ei.

Iar luna e sub noi, şi căii tale
de-acum îi sunt clipitele puţine,
şi multe-s încă de văzut pe cale."

Iar eu: – "De-ai fi văzut şi tu ca mine
ce cauz-avui să văd aşa cu zorul,
tu timp mi-ai fi lăsat să văd mai bine!"

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior, Domine!

(O nouă simplă rugă)

Excelsior! (în latină) = Tot mai sus!

Mă luminează, Doamne, pe craca de-ntuneric
Şi luminează-mi viaţa prin fiecare gând,
Căci m-am pierdut prin umbre şi-ncerc să mă desferic;
Îmbracă-mă cu raze şi dă-mi spre Tine-avânt!

La marginile vieţii mă zbat în ne-nţelesuri,
La rugurile milei Ţi-aduc închinăciuni -
Şi-atunci cu-o pace calmă presimt că mă împresuri,
Şi-atunci mă-nalţ spre soare, mă smulgi din văgăuni!

Cu trupul meu de ceaţă pot să-mi revăd din urmă
Balast de minereuri din care-am fost compus:
Gunoi şi solzi de aur, miei albi şi lupi în turmă,
Mlaştini cu nuferi candizi. Dar fost-au!... Şi-acum nu-s!...

Iertate fie, fie! Şi iar, pe veci, iertate!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul latin "finis" înseamnă deopotrivă sfârşit şi scop. Din clipa în care o persoană nu poate să vadă în avans finalul unei perioade provizorii din viaţa sa, ea nu mai este în stare să-şi stabilească nici un obiectiv viitor, este incapabilă să îşi stabilească o sarcină de îndeplinit. În consecinţă, în ochii săi viaţa îşi pierde întregul conţinut şi sens şi, viceversa, imaginarea "finalului" şi a scopului din viitor constituie exact sprijinul spiritual. Numai un astfel de sprijin spiritual ne poate feri să sucombăm forţelor formatoare ale mediului social.

Viktor Frankl în Doctorul şi sufletul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţia adolescenţei

Nu ştiu cât de tare te-am plăcut,
dar ochii tăi aveau un soi de hipnotiză -
- Hai să plonjăm în adolescenţă, mă îndemnau,
Copilăria ne-a rămas prea mică,
pe celălalt mal ne aşteaptă viaţa
cu toate comorile sale!!!

Am închis ochii şi am plonjat
alături de tine,
în primul an de liceu,
acolo în banca a doua
printre ecuaţii chimice şi logaritmi.

Nici azi nu ştiu cât de tare te-am plăcut,
ştiu doar că acei ochi
străluceau ca boabele de rouă
aprinzând în mine roiuri de lumini...
Alături de tine mă simţeam transpus
pe muchia unui munte,
acolo unde aerul este întotdeauna rarefiat;

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XIII

Eram în capul scării de-unde vine
că muntele se-mparte-a doua oară,
pe care,-urcând, se vindecă oricine.

Şi tot aşa un brâu şi-aci-ncunjoară
întregul deal, ca-n prima-ncingătură,
atât că arcu-i mult mai strâmt scoboară.

Nici umbre-aici nu vezi, nici o figură;
păreţii lui şi golul drum întreg
asemeni sunt cu-a stâncii faţă sură.

— "De-oi sta s-aştept popor ca să-nţeleg
ce drum să iau, mă tem, Virgil vorbit-a,
că prea târziu voi şti ce drum s-aleg."

Spre soare-apoi şi-a-ntors nedumerita
privire-astfel că osie-a făcut
din dreapta sa, iar stângii-i dete-orbita.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XV

Ne duce-acum un ţărm al ăstui scoc,
iar fumul din pârâu deasupra-i zace
scutind şi maluri şi-apa jos de foc.

Precum de teama undelor fugace
spre ei, între Cassand şi Brugg flamanii
fac stavilă ce mării-oprire-i face,

sau cum de-a lungul Brentei paduanii
le fac ferind şi vile şi castele,
când intră-n martie-omătul Chiarentanii,

astfel erau făcute-aici şi-acele,
dar nici înalte-atât, nici groase nu,
oricine-a fost cel ce-a clădit la ele.

Era departe-n urmă crângu-acu,
încât de m-aş fi-ntors, dorindu-l iară,
eu n-aş mai văzut nici unde fu,

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!