lebede şi muzică

Elena cânta cântecul lebedei de care vorbesc poeţii...

Dimitrie Bolintineanu în Elena
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

Când priveşti aripile-i înfrânte
Poţi în multe feluri a gândi:
Ea cântă ştiind că va muri?
Sau muri fiindcă-ndrăzni să cânte?

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine să auzi dojana unui înţelept, decât să asculţi cântecul de lebădă al unor nerozi.

citat din Menandru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice tăcere îşi are cântecul ei de lebădă.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor cântăreţi

Lebăda cântă şi moare!
Vă întreb aşa-ntr-o doară:
Unii, n-ar fi bine oare,
Să nu cânte şi să moară?...

epigramă de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Traian Gărduş
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda moare de câte ori cântă.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia–lebădă

îi rămăseseră doar gratiile lângă pat
şi o scară către acoperişul smuls de vânt
pe salteaua scufundată într-o lumină difuză
femeia–lebedă murmură un cântec de leagăn
din când în când
în spatele ei blestemat aripile retezate
se zbat a durere
iar lacrimile i se preling spre colţul gurii
cântecul să i-l înece

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să cunoşti liniştit frumuseţea unei femei, trebuie neapărat să o faci să sufere; numai suferinţa o înfrumuseţează, aşa cum numai când simt umbra morţii cântă sublim lebedele.

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de nour_rlk
Comentează! | Votează! | Copiază!

nicio lebădă -
pana neagră în văzduh
un cântec de dor

haiku de Elisabeta Luşcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră
primul şi ultimul cântec -
ninge în zori

haiku de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina din "Lacul Lebedelor"

Lebăda dorea nespus
Chiar pe soacră să încânte
Şi aşa a fost, în plus,
Soacra i-a cerut să cânte...

epigramă de Ionel Negruţ din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu de crezut că un porc poate avea un cântec de lebădă.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Octavian Moşescu autor al mai multor reviste teatrale, jucate la Teatrul Comunal. Ultima a fost "Cântecul Lebedei"

Jucând revistele cu brio
La urbea noastră te-ai gândit,
Dând şi revista de adio;
Azi Râmnicul... s-a liniştit.

epigramă de Al. Popescu-Negură din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de lebădă
Se stinge zi de zi
Pe ţărână şi frunze.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată. Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.

aforism celebru de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creaţiei,
Taina ei învinge orice formă de înţelegere a mea.
Din ţărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânţat sufletul meu;
Şi cât de frumoasă a fost melodia naşterii mele!
Încă se aude ecoul ei...

Azi am simţit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înţeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori şi pierdem prezentul.
Şi iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăţ să cânt ca o lebădă,

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei în creaţie

Finalul, orişicât ar vrea
Să-l schimbe-n marginea genunii,
E cânt de lebădă la unii,
La alţii - doar de cucuvea.

epigramă de Mihaela Kerestely din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia lebedelor

Corăbii elegante pe luciul apei,
Corăbii vii pentru suflet si gând,
Corăbii de vis, ce-s încărcate toate,
Numai cu iubire şi fidelitate,
Cu multa frumusete si puritate,
Toate pentru un singur partener... şi când,
Unul din ei pleacă definitiv şi departe
Sau are eşec la " cuibărit", ori a pierit-
Cel rămas, de tristete şi dor,
Se " topeşte", simte sfârşitul,
Şi dă drumul in zări unui cântec
Niciodată de lebădă cântat,
Este "Elegia ",
Minunat " Cântecul lebedei", pentru moarte cântat...
*
"Lebăda are un singur partener toată viaţa, ea nu cânta, decât la sfârşit..."

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda albastră

Am privit odată o lebădă şi zborul ei
... dansând o stea în noapte.
Am ascultat odată o lebădă şi glasul ei
... tăcea izbind pământul.
... era lebăda albastră.

Am privit odată o lebădă...
"Ascultaţi!" - le-am spus,
"Ascultaţi cântecul lebedei albastre!"
Şi glasul ei... nu mai lovea pamântul.
Au început sa râdă.

"Priviţi castelul!" - le-am spus,
Priviţi castelul lebedei albastre,
Pe stâncă, sus o stea ea ne dansează!"

... Un fulger luminase sus, până la ea.
Şi vânătorii...-n jos priveau vânatul:
- o lebădă -

[...] Citeşte tot

poezie de Laura Stăneaţă
Adăugat de Laura Stăneaţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când voi pleca din vremuri în morminte,
Huliri şi laude când o să las,
Cu gingăşie să-ţi aduci aminte
De visul ce cântării i-am dat glas.

Uita-vei răul care-a fost în mine
Şi tot ce-n mine-a clocotit nedrept,
Când, ca o lebădă pe ape line,
Veneai, mlădie, ca să-mi cazi la piept.

O, nu ţi-a fost mândria tulburată!
De-am destrămat-o, n-a fost voia mea
Căci ziua mea era înnegurată,
Şi-atât de luminoasă ziua ta!

Când o să trec de-albastrele hotare
Şi-o să mă pierd sub nu ştiu care plai,
Să-ţi aminteşti de cântecul pe care
Eu ţi-l cântam şi tu mi-l îngânai!

poezie clasică de Aleksandr Blok (1 noiembrie 1903), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!