libertate şi voluntariat

Toată viaţa m-am gândit la dragoste ca la o formă de sclavie voluntară. Ei bine, lucrul ăsta este o minciună: libertatea există atunci când dragostea este prezentă. Persoana care se dăruieşte pe de-a întregul, persona care se simte cea mai liberă, este aceea care iubeşte din tot sufletul.

Paulo Coelho în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul concediu liber

Mi-e gândul liber să doresc
Pe glob să mă călătoresc,
Dar merg doar până-n... Voluntari,
Că n-am dolari!

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii voluntar! Eşti liber să alegi pe cine vrei să ajuţi.

citat din Margareta Pâslaru
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi considerăm că acţiunile noastre sunt voluntare când ele urmează o decizie, şi involuntare când se întâmplă fără o decizie. Dar dacă o decizie ar fi voluntară, fiecare decizie ar trebui să fie precedată de o decizie de a decide - un regres infinit care din fericire nu are loc. Destul de ciudat este că dacă ar trebui să decidem ca să decidem, noi nu am fi liberi să decidem...

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este o prezenţă eternă. Preştiinţa sa este ştiinţa unui prezent permanent actual. Ea nu impune faptelor omeneşti necesitatea de a se produce;oamenii au deci voinţă liberă să facă binele, căci nu-s zadarnice virtuţile şi rugăciunile lor. Precunoaşterea divină nu schimbă natura şi proprietatea lucrurilor, ci le priveşte în faţa sa ca prezente, în forma în care ele se vor produce odată în viitor. Nici nu confundă judecătile sale despre realitate, şi într-o singură privire a minţii sale, deosebeşte ceea ce va exista neapărat de ceea ce nu va fi obligat să existe, după cum voi, când vedeţi în acelaşi timp un om mergând pe pământ şi soarele răsărind spre cer, deşi aveţi deodată ambele intuiţii, vă daţi totuşi seama că o intuiţie subsemnează un fenomen voluntar, iar alta unul necesar.

citat celebru din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

E-un singur zis, în lume, de valabil,
Tot nerecunoscut, întortochiat în schisme
De adevăr, realitate, regretabil
Simbol, ce guvernează în aforisme.

Nu e legat de niciun voluntar,
Mai bine spus, nu ţine de voinţă,
E un urât ascuns de-un avatar,
Ca ateu rugându-se... ce-i nicidecum credinţă.

E mai curând o sumă pentru toate
Şi toţi, conclav de-o lume interactă;
Pedeapsa libertăţii că se poate
Şi că vrei mult... iar timpul nu aşteaptă.

E plaga sângerândă, stând deschisă
Şi n-ai garou, privind cu năzuinţă
Că gând închegă fapta, ce ai promisă
Ţie, nu altuia... Da-i cruda neputinţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfred Borden: Face lucrurile treptat, este previzibil, este plictisitor. Ce vreau să spun e că Milton are success, orice ar însemna asta, iar acum e speriat şi nu-şi va asuma niciun risc. Adică, profită de bunăvoinţa publicului, făcând trucurile astea uzate, de mâna a doua...
Robert Angier: Te rog, sunt preferatele tuturor...
Alfred Borden: Preferate? Să fim serioşi, vino cu ceva nou, el n-ar încerca nici măcar o afurisită de prindere a unui glonţ!
Cutter: Prinderea unui glonţ este sinucidere curată, tot ce trebuie este un voluntar din public care să facă pe deşteptul şi să pună un nasture pe ţeava pistolului.
Alfred Borden: Bine, atunci foloseşte o plantă!
Robert Angier: Nu poţi folosi plante la orice truc!
Julia McCullough: Nu ar mai rămâne locuri libere în sală! (Râde.)
Alfred Borden: Bine, fără prinderi de glonţ, în fine... dar ideea e că, un magician adevărat încearcă să inventeze trucuri noi, pentru ca apoi ceilalţi magicieni să-şi dea osteneala, încercând să le înţeleagă.
Cutter: Bun, şi apoi i le cedezi în schimbul unei mici averi?
Alfred Borden: Da...
Cutter: Şi presupun că şi ai un astfel de truc?
Alfred Borden: De fapt, chiar am.

replici din filmul artistic Prestigiul, după Christopher Priest
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine pune relaţia pe primul loc, pierde jocul înainte de a începe pentru că relaţia nu poate fi un scop al vieţii. Relaţia este o unealtă pentru ambii parteneri, pentru evoluţia lor şi doar o legătură spirituală îi poate ţine împreună. În relaţie, singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să dai, dacă ai ce să dai. Dacă nu, eşti responsabil cu umplerea propriilor rezervoare de iubire. Am făcut greşeala să mă agăţ de partener şi am suferit cumplit, la fel ca multe alte cupluri în care partenerii ajung să se ţină ostatici unul pe altul în relaţii dependente şi bolnăvicioase. Nu am să mai repet această greşeală. Oamenii sunt născuţi şi mor liberi şi ei sunt singurii care au dreptul să îşi decidă soarta. Iar fericirea într-o relaţie de cuplu nu vine din relaţie ci din felul în care fiecare partener ştie să se facă fericit şi împlinit singur şi apoi se oferă voluntar şi de bunăvoie celuilalt.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi fi poet...

Nu poţi fi poet, până nu pândeşti primele suliţe ale razelor de soare, răsărind din culcuşul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc şi pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.

Nu poţi fi poet, până nu vezi cum creşte firul ierbii sub roua dimineţii sau deşteptarea ciripitorilor din frunzişurile verzi şi crude, purtând cu ele trilurile libertăţii spre marea cerului primitoare de frumos.

Nu poţi fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriţi sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ţi intre în casă sau să-ţi însoţească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.

Nu poţi fi poet, până nu asculţi cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe faţa omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârşit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.

Nu poţi fi poet, până nu înţelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munţilor după ţâţa caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale ţapilor furioşi sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, faţă de tot ce le este lor drag.

Nu poţi fi poet, până nu săruţi cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopţile liniştite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guşti amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieşit din valurile mării.

Nu poţi fi poet, până nu-ţi laşi amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munţilor inhalând aerul rece şi curat, plăcut spiritului înălţător şi până nu sfidezi ecourile munţilor lor cu cele ale fericirii tale.

Nu poţi fi poet, până nu înfrunţi gerul despărţirii de cineva drag şi până nu înveţi, că toate frământările vieţii, bune sau rele sunt daruri necesare şlefuirii tale spirituale, spre liniştirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.

Nu poţi fi poet, până nu eşti cinstit faţă de semenii tăi, aşa cum ai vrea să fie ei faţă de tine şi până nu îi ajuţi să îşi corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcţie de necesitate şi împrejurări.

Nu poţi fi poet, până nu iubeşti, dăruieşti sau eşti om, în adevăratul sens al cuvântului!

poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!