Citate despre logodnă și întuneric
citate despre logodnă și întuneric (inclusiv în versuri).
Sufletul meu este în întuneric, dar sunt fericită. O, da, sunt foarte fericită fiindcă nu sunt consolată, ar trebui să mă rușinez dacă iubirea mea ar fi asemănătoare cu cea a logodnicelor pământești, care se uită mereu la mâna logodnicului, de la care așteaptă să le aducă ceva, sau urmăresc pe fața lui zâmbetul de iubire. Tereza, mica logodnică a lui Isus, îl iubește pe Isus pentru El însuși.
citat celebru din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetele ale căror logodnici mor nu sunt atât de compătimit pe cât îți închipui tu. Ele au o mare consolare. După luni și ani, când rămân singure într-o odaie întunecoasă și rece dintr-un țintu străin, ele au posibilitatea să vadă cu ochii minții chipul logodnicului iubit. Au dreptul să spună: "Ultima privire a acestor ochi nefericiți, pentru mine a fost."
Reșat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Profundis
E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cât de mult aș dori să cutreier acest pământ întristat și, cu voce tare, să propovăduiesc numele Tău; în întunericul păgânilor să luminez cu lumina credinței. Pe pământul acela plin de scaieți aș planta pomul gloriei, Crucea Ta sfântă, o Răstignitul meu Logodnic...
citat din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la logodnă și întuneric, dar cu o relevanță mică.
Muza mea
Muza mea stă la colțul străzii
și oferă trecătorilor ieftin
ceea ce eu nu-mi doresc
când e fericită oferă-n dar tot ce-mi doresc.
Foarte rar am văzut-o fericită.
Muza mea e călugăriță
într-o casă întunecată
în spatele gratiilor duble
pune o vorbă bună
pentru mine la logodnicul ei.
Muza mea lucrează într-o fabrică
când iese de la slujbă
vrea să danseze cu mine
după orele de muncă
nu am eu timp.
Muza mea e bătrână
mă ceartă
[...] Citește tot
poezie de Heinrich Böll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În decolteul verii
Aici pieptul îl desfaci și-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculțe gârlele.
Îți iubești, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleștare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
și la un pas lângă tine, excursioniștii cu frânghii
cad fără niciun folos în prăpăstii
Câmpul înnoptează în botul cu pluș ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
și pădurea se întoarce zornăindu-și plopii în amurg
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine-această duioșie ?
De unde vine-această duioșie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roșii decât ale tale.
Stelele au apărut pe cer și-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioșie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut și-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.
Eram obișnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopții,
Logodită O, duioșie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.
De unde vine-această duioșie?
Și ce-aș putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreț vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?
poezie de Marina Țvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Birtașul
Birtașul nu mai avea camere de oferit nici beutură
În ce sat m-am rătăcit, o fi un castel pe aici?
Un telefon sări din suport și strigă anul nou.
Sunt prea timid să răspund.
Pe sobă zăcea un bătrân, nu se știe cine deschisese.
De nu vă place, luăm altă sanie.
Unde sunt aparatele, astea sunt vechi.
Dacă eu sunt Josef, tu ești Kio.
Barnabas apăru cu un jurnal vechi din 2050.
Frieda e logodnica mea, dar ți-o pot împrumuta.
Bendemann aștepta scrisori din Rusia, nu-l interesa Frieda.
Pe un colț de masă, Gregor scria versuri.
Din greșeală, Frieda îi reteză capul.
N-a observat nimeni, Gregor continua să scrie.
Oricum nu le citea nimeni. Frieda nu se mai scuză, era inutil.
Marea surpriză a serii abia sosise.
S-au repezit toți să vadă, dar cum intra unul în cabina întunecată
Nu mai ieșea nimeni.
Nici autorul nu băgă de seamă.
Cifra 11 deveni 1, apoi fu anunțat Anul Nou.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.
Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.
Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.
Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea păcăleală
Ce mare zbucium, ce vâltoare! Multime-aceea derutată,
Ca un potop se adunase și ca o mare-nvolburată.
Părea un fluviu scos din matcă, sălbatic și nestăvilit,
Strigau cu toți, plini de sperantă că ziua mare a sosit.
Toți au crezut că e momentul, că șansa e de partea lor,
Istoria doreau s-o schimbe, să schimbe drumul tuturor.
Pe harta lumii toți să strige cu fruntea sus și clar "prezent",
Să nu mai stea să-ngenuncheze la porțile din Occident.
Popoare-ntregi păreau uimite și nici nu le venea să creadă
Că ceasul a-nceput să bată, balaurul stătea să cadă.
Și capetele-i, rând pe rând, îi sunt taiate fărâ milă,
Când pare că își dă sfărșitul, constați că încă mai respiră
Și furios se zvârcolește, cu multă ură varsă foc,
Tot ce atinge, nimicește, și nu se lasă-nvins deloc.
Cum zboară gloanțele nebune, lovesc de unde nu gândești,
Plutește peste tot teroarea, spre casă drum nu mai găsești.
Deruta este generală, nu ști de cin'să te păzești,
Nu ști cine-ți mai e dușmanul, cu cine să te sfătuiești.
Nu înțelegi de ce zăpada cu sânge este înroșită
Și nebunia celor mari, de niște tineri e plătită -
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă (decembrie 2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigoii
I
... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere.
Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,
E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Încet, adânc răsună cântările de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ,
CĂzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt,
Iar fața ei frumoasă ca varul este albă.
Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege,
Scânteie desperarea în ochii-i crunți de sânge,
Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă ultimei toamne
Se scutură în noapte, în rugi de catifea,
În dulci rondeluri sfinte, cu fiecare stea
Și fiecare clipă, destăinuindu-și vrerea...
Se înfioară lumea... Se simte mângâierea
Atât de mult râvnită - o binecuvântare
Și pier uitându-și rostul stelele căzătoare.
Se pierd secunde-n tină și suflete de ceară
În noaptea suferinței sălbatică, amară.
Se scutură în noapte, în rugi de catifea
În ploi de stinse frunze, de-acum și toamna mea
Și plânge ruginiul poem uitate urme,
Nu-i nimeni suferința și plânsu-i să adune.
Și strâng în lanțuri grele poteci întunecate
Cu fiecare toamnă ne adâncim în noapte.
Ne plângem suferința tăcut și repetat,
Gătindu-ne de moarte, căci timpul ni-i gătat.
În dulci rondeluri sfinte, cu fiecare stea,
Mai cade câte-o frunză și-o lacrimă de-a mea
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre logodnă și întuneric, adresa este: