logodnă şi mâini

Sufletul meu este în întuneric, dar sunt fericită. O, da, sunt foarte fericită fiindcă nu sunt consolată, ar trebui să mă ruşinez dacă iubirea mea ar fi asemănătoare cu cea a logodnicelor pământeşti, care se uită mereu la mâna logodnicului, de la care aşteaptă să le aducă ceva, sau urmăresc pe faţa lui zâmbetul de iubire. Tereza, mica logodnică a lui Isus, îl iubeşte pe Isus pentru El însuşi.

citat celebru din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Mamei

Pluteam pe-un râu, parcă legat de mâini,
Ţinut deasupra de o forţă tandră,
Cătând pe cer rotundul unei pâini
Şi logodit pe mal c-o salamandră.

Spălăm sub pleoapă firul de nisip
Şi scoica-ntreagă prefăcută-ntr-însul.
Alunecam ca lacrima pe-un chip,
Încurajând şi curgerea şi plânsul.

Plângând cu faţa-n sus pe-un râu eşti tot
Un fel de râu, cu albia-n mişcare...,
- Dezleagă-mi mâinile, să pot să-not
În plânsu-acesta ce se varsă-n mare.

poezie celebră de Marin Sorescu (2 septembrie 1984)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care poate fi cea mai mare decepţie a unui logodnic?

Să ceară mâna fetei şi să primească piciorul tatălui.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a sperat că mâinile lui vor fi ultimele care vor cunoaşte logodna cuielor.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă învelesc de frig...

Mă învelesc de frig într-o speranţă
cum se-nveleşte soba nou zidită
în relieful de faianţă
cu focul pururi logodită.

Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înţelegi nimic
stimată doamnă-domnişoară
din frig.

Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflare

Plânsul fiinţelor de a fi fiinţe
să nu mi-l dai în ochii mei.
Gingaşul trei cel umilit de patru
să nu mi-l dai din unul meu.

Lasă-mă numai să-mi fie dor de tine.
Lasă-mă în numai trădarea mea curată
şi uită-mi vina pe spinările stelelor
care mi-au plecat din ochi spre altădată.

Lasă-mă să fiu bântuit de crima
foamei de a mânca.
Inel de Saturn de logodnă la degetul
din stângă mâna ta.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna

La logodna visului cu luna,
când sub pleoape candele se-aprind,
Stelele coboară una câte una
din mătăsuri palide foşnind.

Zălogiţi nimicului, tăcerea,
Plopii ca din caiere şi-o torc.
Vântul doare lin ca mângâierea
mâinilor ce nu se mai întorc.

Sieşi neputând să-şi mai încapă,
din adâncă zare a nimănui
Sufletul se varsă ca o apă
dincolo de limitele lui.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea

tristeţea mea umblă peste tot,
prin oraşe de provincie
uitate de timp,
prin târguri şi sate de munte,
prin munţii cu creste cărunte,
prin constelaţii
pierdute în haos
şi nu-şi găseşte repaus...

tristeţea mea - floare de lotus,
tristeţea mea
cu care mă pierd în azur,
tristeţea mea-spânzurată prin vremi,
de ce nu mă laşi,
de ce mă mai chemi?

tristeţea mea - cerşetor zdrenţuit,
ce umblă prin târguri
cu mâna întinsă,
cu ce se poate plăti darul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

Muza mea stă la colţul străzii
şi oferă trecătorilor ieftin
ceea ce eu nu-mi doresc
când e fericită oferă-n dar tot ce-mi doresc.
Foarte rar am văzut-o fericită.

Muza mea e călugăriţă
într-o casă întunecată
în spatele gratiilor duble
pune o vorbă bună
pentru mine la logodnicul ei.

Muza mea lucrează într-o fabrică
când iese de la slujbă
vrea să danseze cu mine
după orele de muncă
nu am eu timp.

Muza mea e bătrână
mă ceartă

[...] Citeşte tot

poezie de Heinrich Böll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodiră deci împăratul şi împărăteasa pe fiul lor cu fata din casă a împărătesei şi hotărâră şi nunta. Când începură a face poftirile la nuntă, logodnica fiului de împărat se ruga cu cerul, cu pământul ca la nuntă să poftească şi pe împăratul cutare, pe tatăl ei adică; se feri însă d-a spune cuiva că este fata acelui împărat. Socrii primiră să-i facă voia şi poftiră la nuntă şi pe acel împărat. În ziua cununiilor veniră toţi musafirii la nuntă. Se începură veseliile şi ţinură toată ziua, ca la împăraţi, de! Ce să zici? Seara se întinse o masă d-alea împărăteştile, cu fel de fel de mâncări, de băuturi, de plăcinte şi de alte bunătăţi, de să-ţi lingi şi degetele când le vei mânca. Mireasa poruncise bucătarilor ce bucate să gătească. Ea însă cu mâna ei găti deoparte toate acele feluri de mâncare numai pentru un musafir. Apoi dete poruncă unei slugi credincioase ca să bage bine de seamă ca, aducând la masă bucatele gătite de dânsa, să le puie dinaintea împăratului poftit după rugăciunea ei. Dară să îngrijăască să nu le puie dinaintea altcuiva, că e primejdie de moarte. Sluga cea credincioasă făcu întocmai precum i se poruncise.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-şi aleseseră fiecare, se prinseră în horă şi jucară, ca la nunta unui împărat. Ceilalţi jucau, nu jucau, dară zâna când juca, părea că n-atinge pământul. Lumea privea şi i se umplea inima de mândrie, căci fiul cel mic al împăratului lor adusese o aşa zână să o domnească. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumuseţe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Între acestea veni seara, şi se puse o masă d-alea împărăteştile. Împrejurul mesei împărăteşti, o mulţime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime şi pentru prostime. Se puseră la masă. Nurorile cele mari ale împăratului ţineau ochii ţintă la zâna să vază ce face ea ca să facă şi ele, după povaţa soţilor lor. Zâna, din fiecare fel de bucate ce se aducea la masă, lua câte niţele şi băga în sân. Asemenea făcură şi cumnatele ei. Mâncară şi se veseliră cât le ceru inima. Când se sculară de la masă, zâna se duse la împăratul socru, îi sărută mâna, îi mulţumi, şi, scoţând din sân, de unde băgase bucatele, un mănunchi de flori bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei de faţă auziră vorbele lor. Puterea farmecului se zdrobi şi toţi cu totul se pomeniră în palaturile împăratului. Palatul cel fermecat pieri ca o nălucă, ca şi cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. Când îi văzură împăratul, încremeni de uimire cu amândouă mâinile pe barbă. Flăcăul, fostul argat la grădinărie, îi povesti toată şiretenia nopţilor. Împăratul dete pe fata cea mică după flăcăiandrul cel frumos şi drăgăstos. Apoi se înfăţişară şi celelalte fete cu câte unul din fiii de împăraţi şi de domni pe care şi-l alesese. Împăratul se înduplecă şi le dete pe fiecare la casa lor. Şi se făcu o bucurie mare în toate părţile, care bucurie de ar fi o sută de guri, nu una ca a mea, n-ar putea-o spune. Înainte de a se cununa, fata cea mică întrebă pe logodnicul ei cu ce putere făcu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor şi legătura farmecului ce le ţineau înlănţuite. El spuse. Iară ea, ca să nu fie bărbatu-său mai presus decât ea, ci să fie deopotrivă om ca toţi oamenii, se duse de tăie dafinii şi-i băgă în foc. Apoi se cununară şi trăiră o viaţă fericită, cum se trăieşte pe lumea noastră asta bălţata, până ce se istoviră toţi cu totul, în adânci bătrâneţe.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodnica

Iubite, strigă-mă, puternic strigă-mă!
La geam nu-ţi mai lăsa logodnica atât
în aşteptare.
În alei de platani seculare
seara nu mai stă în cale:
sunt goale.

Şi dacă în casa-noptată
să mă-nchizi n-o să vii,
din mâinile mele împrăştiată
în grădinile albastrului toată
mă voi risipi...

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărţii întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buffalo Bill

Deseară poştalionul va trece prin strâmtoare
Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut,
Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare
Şi flinte ghintuite. Întocmai ca-n trecut.

Azi însă nu de lada cu bani ne vom atinge,
Nu de mătăsuri fine, podoabe sau găteli,
Nu vom umbla prin punga rotundă ca o minge
Şi nici prin buzunare cusute-n căptuşeli.

Azi nu ca să ne-nfingem în saci de aur braţul
Ne vom lupta cu ceata de călători calici,
Şi nici ca să mai râdem puţin, zvârlind cu lanţul.
Ne vom ascunde ochii sub măşti, iubiţi amici.

Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă
Ce tremură şi-şi vâră colierul între sâni,
Nu ca să scoatem fetei inelul de logodnă
Vom răsuci cu vervă pistoalele în mâini.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În decolteul verii

Aici pieptul îl desfaci şi-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculţe gârlele.

Îţi iubeşti, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleştare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
şi la un pas lângă tine, excursioniştii cu frânghii
cad fără niciun folos în prăpăstii

Câmpul înnoptează în botul cu pluş ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
şi pădurea se întoarce zornăindu-şi plopii în amurg

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

şerpi ce tăinuiesc în ramuri raiurile
mai mult mă tulbură cu reci îndemnuri
din miezul grăitor pornesc luminile
mistere dulci topite-ntre polenuri

în leagăn cald de soare în amurguri
sacre mâini se pierd în corp de violină
încremenesc în jumătăţile de zvonuri
cânturi împletite-n vârfuri de colină

în ierburi gândul mea se logodeşte
cu ale primăverii binefăcătoare ploi
strig numele ce pare că-mi grăieşte
Iisus rămâne-va Lumina peste voi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmp au îngheţat două ciocârlii şi jumătate

Pe câmp au îngheţat două ciocârlii şi jumătate,
Vântul lovea ferestrele cu buhai îngheţaţi,
Inimile oamenilor aşteptau ceva, ah, Lucia,
Eram un copil pe lângă tine, Irina,
mi-era frig de dragoste, dar tu clănţăneai ca şi mine,
aur plutea în aer, aur curat, inele de logodnă topite,
jurăminţi uitate, actriţa Maya îmi făcea semne cu mâna prin viforniţă,
mai erau vitejii Gabi şi Serge, păstrătorii Graalului,
eram copii, imperiul roman se apropia de final,
curgea mult sânge, în arţar ne-am ascuns,
oamenii roşii domneau peste tot,
numai inima păstra misterul albastru.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edmund Pollard

Să fi vrut, mi-aş fi înfipt mâinile din carne pieritoare
În discul florilor pline de albine,
În oglinda ca o inimă de foc
Sclipind în lumina vieţii, soarele minunii.
La ce folosesc pistilul plin de polen sau petalele,
Sau razele care formeaza aura? Farse, umbre
Ale inimii florilor, flama centrală
Este toată a ta, trecătorule;
Intră în sala de banchet de-a dreptul,
Nu te strecura ca şi cum ai avea dubii
Dacă eşti bine primit – agapa este a ta!
Nu lua puţin, refuzându-ţi multe
Cu un timid "Mulţumesc", când eşti flămând.
Îţi este sufletul viu? Atunci lasă-l să se ospăteze!
Nu lăsa balcone unde poţi să te caţeri,
Nici sâni albi ca laptele unde poţi să te odihneşti,
Nici capete aurii să împartă perna singure,
Nici cupe cu vin cât vinul este dulce,
Nici extazul trupului sau al inimii.
Vei muri, nici o îndoială, dar mori trăind

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada, rămâne în amintire, vis

"Scoală-te, copile
e prima ta zăpadă."
Cu gingăşie m-a cuprins în braţe
m-a sărutat, aşteptându-mă la geam.
Alb, alb, alb...
Din cer cădeau steluţe albe,
pluteau şi parcă se jucau,
cu mâinile întinse
vroiam să le cuprind.
Pe uliţe, cete de copii
se bat cu bulgări de zăpadă.
"Când vei mai creşte
te vei juca şi tu ca ei."

Şi firul visului se rupe
de ritmul sacadat
a unui ceas uitat de timp.
Cu paşi înceţi şi grei
m-apropii de fereastra prăfuită,
un soare blând şi iubitor

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos

Unde-a plecat, călare, Făt-Frumos,
De nu se mai zăreşte nicăierea,
Oricât şi-ar pune soarele puterea,
Oricât s-ar pogorî luna de jos?

Munţii pustii, cu piscurile cată
Mâhniţi, din cer, în valea de granit,
Ca să-l mai vadă, cel puţin o dată,
Viu dacă-i viu, sau mort de-o fi murit.

Cântecul lui, de care ţara toată
Era învăluită ca-ntr-un vis,
De sta şi ochiul şoimilor închis
În ascultare, s-a oprit deodată.

S-a rupt din codri, s-a pierdut din şes
Şi, goală ca de suflet, tristă, ţara
Nu mai găseşte parecă-nţeles.
De ce e ziuă şi se lasă seara.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!