Citate despre lumină și mândrie
citate despre lumină și mândrie (inclusiv în versuri).

Nu ești mândru când te gândești că zeii, obișnuiți cu lumina și veșnicia, dacă s-ar coborî pe pământ, n-ar putea suporta greul acestei vieți, în vreme ce tu învingi și năzuiești spre culmi?
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Descântec
Răsai, soare,
Frățioare,
Cu 44 raze arzătoare,
40 ține-ți-le,
Două-n frunte
Mai mărunte,
Două mai scânteietoare
Peste ochi și țâțișoare.
Soare luminos,
Cât este de răzos,
Așa să fiu și eu frumoasă,
Răzoasă,
Luminoasă,
În ochii mândrului meu,
Peți-mi-l-ar Dumnezeu!
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumina merge mai departe
În viață, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.
Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărțile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart și ei lumina lor.
Așa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Soarele-i mândru
Când luminează calea
Pașilor frumoși
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama - iubire, lumină, caldură, răsfat, alinare, lacrimă, sacrificiu! Tata - zid, pavază, joc, râs, mândrie, fortă, temeritate, izbandă! Amândoi - un drum, o casă, o poveste!
Daria Dalin în Lacrimile tulipanului, Capitolul 15 (2009)
Adăugat de SUCIU ANDREIA
Comentează! | Votează! | Copiază!


Valorile cresc valori
Dumneavoastră, celor care ne sunteți învățători,
Totdeauna vă rămânem profund recunoscători.
Nu numai că sunteți oameni, dar sunteți și mari valori,
Ce cu tact și măiestrie, creați alte noi valori.
Valori menite să ducă, cu cinste, mai departe
Acea nobilă artă, a-învățăturii de carte.
Să împartă cu mândrie, din lumina ce-au primit,
Cunoștințe omenirii și-un viitor fericit.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Privește cedrul mândru: atâtea brațe are!
Dar nu ca să cerșească, ci ca s-adune soare.
Și limbi nenumărate au nuferii și crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii și-al luminii.
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ziua și noaptea
Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăși viața pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni și de zei.
Dar ziua scapără treptat,
Și noaptea-i smulge mândra haină,
Și iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâșiat.
Și bezna neagră de mormânt
Se cască iarăși la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopții pe pământ.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă aș ști cânta din syrinx, te-aș duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, și ți-aș șopti la ureche cântecul celor iubiți. Atunci poate ai pricepe și tu că iubirea nu cunoaște ceea ce lumea numește "a fi iubit".
Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bată vântul
Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
poezie clasică de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Scorburile
Luminile ce fug de ele
Și famecul măreței înfrunziri
Le chinuiesc, când știu că-s numai umbra
În care adăpost își caută
Hidoase viețuiri.
Întunecimea lor le face totuși
Șă fie mândre că într-una
Puterea-atâtor trunchiuri ele-o sapă,
Dar de mândria lor își râde codrul
Când știe că pe el nu-l risipește
Nici furtuna.
Și iarna, când frunzișul
Nu le mai turbură și nu le umilește,
Mai îndrăzneț privesc, crezându-se stăpâne,
Dar strălucirea albă a zăpeziei
Le-neacă și holbarea neagră
A lor o biruiește.
poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am răsădit o floare
Ieri am răsădit o floare
să se facă primăvară.
Să văd șiruri de cocoare
revenind la noi în țară.
Azi am răsădit o floare
ca să vină primăvara.
Să răsară mândrul soare
și să lumineze țara.
Am mai răsădit o floare
în glastră să înflorească
România noastră Mare,
veci de veci să dăinuiască.
România e grădina
în care florile-înfloresc.
E credința, e lumina
cu ea românii se mândresc.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sloganurile noastre moderne
Cad umbrele de-a lungul țărmului
Lumina reflectoarelor scânteiază peste ape
Tăcerea unei mărețe flote
Prevestește un tumult care-i aproape.
Mesele pentru cină pe-înserate
Sunt întinse-n preajma unor mașini mari
Și, iată, cu mândrie umblă întrebarea
Printre pușcașii marini și marinari
Respiră-un om care se teme printre camarazii mei
Să moară pentru Anglia, Casă & Wei-hai-wei?
poezie clasică de Winston Churchill (1900), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Răstignirea Luceafărului
Încearcă unii, când și când, Luceafărul să-l răstignească,
S-arunce fiere și noroi pe haina lui împărătească.
Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Și-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru și sihastru.
Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.
Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos și teafăr.
Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme și în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă ne unește...
Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credința, pământul strămoșesc
Oltenia, mai mândră, străluce românește;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne unește.
Banatul este fruncea la granițe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstriște, în vremuri de război,
Ți-a fost călită vatra cu sânge de eroi...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Frumusețea
Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit în stâncă
Și sânii mei de care atâția se striviră
Poeților o mută iubire le inspiră,
Materiei asemeni, eternă și adâncă.
În larg azur ca sfinxul stau mândră și ciudată;
Mi-i inima de gheață și trupul cum sunt crinii;
Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii
Și nu plâng niciodată și nu râd niciodată.
Poeții, pe vecie ursiți făpturii mele,
Ca-n fața unui templu cu mândri stâlpi senini,
Își vor petrece viața în studii lungi și grele;
Căci am, ca să-i înduplec pe-acești amanți blajini,
Oglinzi în care totul mult mai frumos se-așterne:
Adâncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




E mare, negru ca întunericul; numai vârful labelor sunt albe, ca și când lumina zilei i le-ar fi pătat într-adins. Din capul cu fruntea puternică, mare, ochii verzi înfloresc noaptea ca două scântei. E cel mai frumos motan al târgului. Dar de frumusețea lui nu-și dă seama, de bărbăția lui, însă, da; pentru aceea, în ceasuri de veghere, când i se pare că-și zărește chipul în talerul lunii, și-și vede înfățișarea bărbătească, simte un fior ce-i străbate prin spate și-l ondulează, de mândrie, pâna-n vârful cozii. Trăieste singur. Ziua stă ascuns cum poate și unde poate. Ziua doarme; numai când sosește ceasul prânzului, care îi vine singur în labă, se trezește morocănos.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ridică-se în tine un spirit viu de dac!...
Cât timp te mai apleci, române, între ciocan și nicovală?
Trezește-i țării glasul pentru mândria sa națională!
Exiști doar în genunchi trăind printre ruine,
Iar țara sângerează și viață nu e-n tine.
De multă vreme rabzi umil și aplecat
Ridică-se în tine un spirit viu de dac!
S-au stins luminile în tine și parcă ești nimic
De ce în vremea ta, române, te vrei așa de mic?
Nu ești al nimănui decât al Țării Românești,
Pământul tău natal îți cere să-l slujești;
Din ziduri prăbușite ridică această țară
Așa o cer strămoșii în vatra milenară!
Să fie țara demnă sub noua înfățișare;
A patriei cinstire mândrie și onoare!
Înțepenita piatră trezească-se odată,
Măreață Românie, să fii ce-ai fost odată!
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Viorel Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopțile fără de somn, focul mâniei arde în inima mea, dar odată cu el ard și mândria, prejudecata și valorile mele de altădată. O pâlpâire de teamă suie dinlăuntrul meu și arde totul din calea ei. Mă topesc ca o lumânare a cărei lumină se împrăștie jur împrejur.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și mândrie, adresa este:
