Citate despre lumină și plâns
citate despre lumină și plâns (inclusiv în versuri).
Nu plânge că s-au dus zilele luminoase. Zâmbește că ele au existat!
citat celebru din Confucius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă sufletul tău plânge, nu înseamnă că ești slab, înseamnă că ești rănit; nu necazul doare, ci rana interioară. Acolo se stinge încet lumina.
citat din Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abur de ploaie
Streșini plânse și triste -
Dor de lumină.
haiku de Doina Marcela Gheorghe (18 iulie 2017)
Adăugat de MARCELLE
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, cum plânge
via-n lumina lină
de dimineață
haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să mă topesc într-o lacrimă și-n ea să-și oprească soarele razele și să plâng la capătul luminii...
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să-l plângi pe cel mort, căci îi lipsește lumina; să-l plângi și pe cel prost, fiindcă îi lipsește mintea. Pe cel mort să-l plângi cu duioșie, căci a găsit odihna; dar viața celui nătărău e mai rea decât moartea.
citat din Terențiu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Moto: Suntem o lacrimă
la picioarele lui Dumnezeu.
Soarta pământului
s-a lăsat plânsă de mine.
Am plâns,
am plâns până au apărut
mările și oceanele,
fluviile și lacurile
ochilor tăi.
Apoi,
în suspinul Luminii
am iubit Lacrima
care va plânge și mâine
tot ce n-a fost scris
să se întâmple ieri.
Știu.
Dumnezeu are deschisă o carte
[...] Citește tot
poezie de Ilinca Iulia Petre
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață să plângi, mi/a zis Dumnezeu întoarce-te în lumină și în zborul de pasăre, niciodată în umbrele care nu se văd și vei fi tu însuți.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Lacrima, produs al sufletului
Lacrima scursă din
ochiul meu stâng
nu-mi aparține
ochii mei
amândoi plâng deodată
si plâng numai în întuneric
pentru a-mi proteja lumina
din suflet
poezie de Teodor Dume (2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar ploile
Mă plâng de ieri
ca un blestem zvârlind
păreri de rău
lumini
parcă înadins
un rest de mai...
zadarnic
poezie de Eli Gîlcescu (16 mai 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La utrenie
Făcliile aprinse, când maicele se 'nchină
Plâng, galbene și triste, amarul astei vieți;
O candelă se stinge și palida lumină
Îngălbenește sfinții tăcuți, de pe păreți.
Se bate miezul nopții și clipele bătute
Se deslușesc în noapte mai liniștit, mai rar...
În strana din ungherul bisericii tăcute
Plângi, maică, tinereța trăită în zadar
În candele lumina stingându-se, încearcă
Să mai trăiască iarăși ca-n clipele d-intăi;
Rugându-te 'nchiz ochii udați de lacrimi, par' că
S-ar coborî amurgul pe umedele văi.
poezie celebră de Adolf de Herz (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.
În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.
O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".
poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul
Neadormit veghează felinarul,
În taina nopții osândit să vadă,
Tovarăș are colțul vechi de stradă,
Singurătății sfetnic trotuarul.
El vede-a vieții nesfârșită pradă,
Asfaltu-i spune patima ș-amarul,
În fața lui își plimbă-ntreg calvarul
Întunecata veacului baladă...
În tremur lin lumina i se frânge,
Clipind încet cu licărire rară,
Îți pare-un ochi îndurerat ce plânge.
Și parc-aud oftarea lui sihastră:
"De ce m-aprindeți fiecare sară,
Să luminez nenorocirea voastră?..."
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic
Nimic nu se naște din teamă,
Deși suntem temători,
Căutăm în iubire o mamă,
Lumina se-mparte-n culori.
Un clovn se-odihnește când plânge,
Faci bine, pari mai util,
Când Axis Mundi se frânge,
Lumea devine copil.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură statică
Lumina toamnei stă mirată
De parc-ar fi din rai picată,
Și vântul stă picat nervos
Lângă picioru-i luminos
De foc să nu se mai oftice
Și frunza toamnei stă să pice,
Un ochi pe care-l trece plânsul
Căzut pe gânduri stă și dânsul
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In basmul meu...
În basmul meu, mai ninge cu pelin,
Iar timpul a uitat să se-ntomneze.
Taci! Lasă-mă să plâng și să m-alin,
Când zorii nu mai știu să intoneze
Orgii de roșu închinând mesteceni
Pe malul însetat de anotimpuri.
Dă-mi crucea, rana, cuiele-asemeni
Și zvon de curcubeie, în răstimpuri.
Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veșnic...
Îmi caut iarna, să o port pe scut.
Aprinde torța, iar e întuneric!
În basmul meu, lumina s-a pierdut...
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-mi pierd uneori?
De ce-mi pierd uneori iubirea
și-mi plânge inima uscată,
ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
De ce-mi pierd uneori credința
și zac învins în întristare,
ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
De ce-mi pierd uneori seninul
și plâng cu zarea sfâșiată,
ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
De ce-mi lași uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dumnezeu s-o ierte.Amin!
În adâncul întuneric
mama sub pământ suspină.
Acolo-i ceva himeric,
nu e licăr de lumină.
Pământul greu o apasă.
De plâns, nu poate să plângă.
Moartea hâdă nu o lasă
la copiii ei s-ajungă.
Se simte neputincioasă.
Zbaterea e în zadar.
Întunericul n-o lasă
să vadă lumina iar.
Speranța îi e deșartă.
Rămâne ca la-început.
Din pământ a fost creată,
va deveni iarăși lut.
Chiar dacă acolo n-are
lumină și cer senin,
Lumina eternității are.
Dumnezeu s-o ierte. Amin!
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și soarele a scăpătat
Sonete disperate:
Frate Pituț, iartă-mă că plâng
(în memoria lui Gheorghe Pituț)
Și soarele a scăpătat
Pe după dealul cu spinarea
Înfiptă-n ceruri precum marea
Învolburată pe-nserat
Și a căzut din cer lumina
S-au stins și stelele cernite
Și toate par a fi silite
Să dea numai pe mine vina
Dar eu sunt umbra, nu culoarea
De ce vreți să distrugeți floarea
Ce strălucește o clipită
Mai bine dați-mi mie visul
[...] Citește tot
sonet de Ioan Lila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține
Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
și cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată...)
Ca-n școlărești desene,
ne oglindim în timp,
cu uriașe gene,
cât brazii de înalți,
mereu la fel și-n schimb
întotdeauna alți...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și plâns, adresa este: