lumină şi relativitate

Dincolo de relativ

În vârful cuvintelor
Am scrijelit idei,
Pudoarea gândurilor sacre
Pluteşte instantaneu
Printre cei surexcitaţi
De euforia succesului,
Traseele se întretaie
Cu numele la propriu,
Doar tăria spectrului
Ne va povăţui idilic,
Spre tagma împlinirilor
În dauna unui suspin
Sumbru al decadenţei,
O luptă mai acătării
Va declanşa trecerea
În virtutea impulsurilor
Sub lumina izbânzilor,
Printre titanice auspicii
Spre escapade benefice.

poezie de David Boia (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O consecinţă foarte importantă a relativităţii este relaţia dintre masă şi energie. Din postulatul lui Einstein, conform căruia viteza luminii trebuie să fie aceeaşi pentru toţi, rezultă că nimic nu se poate deplasa mai repede decât lumina. Dacă se foloseşte energie pentru a accelera un corp, fie că e o particulă, fie că e un vehicul spaţial, masa corpului creşte, astfel încât e tot mai greu să-l accelerezi în continuare. Accelerarea unei particule până la viteza luminii ar fi imposibilă, fiindcă ar cere o cantitate infinită de energie.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că şi întunericul e relativ, pentru cei cu lumină proprie nici nu există.

aforism de David Boia (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După teoria lui Einstein, timpul este relativ, cu condiţia ca noi să ne apropiem de viteza luminii, s-o atingem sau s-o depăşim. După scrierile lui Rambam, toată natura noastră şi toată lumea noastră se află sub viteza luminii. Aceasta nu în sensul că spiritualitatea se află deasupra vitezei luminii, ci că lucrurile sunt legate. Timpul este numai rezultatul percepţiei omului şi a simţirilor lui.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (profund): Semn rău... Înseamnă că unul încearcă să ne prade. Ne fură oile. Sigur e banditul de Gârjoabă. Oaia bucălaie nu se-nşeală. Fără temei nu zbiară. Sau are gălbează, sau are o premoniţie...
Safta: Dacă zbiară oaia bucălaie, sigur, urmează să cadă un corp ceresc... Poate o stea.
Romică (intrigat): Cum să cadă o stea? Stelele sunt uriaşe! Relativ fixe. Situate la ani lumină distanţă. Poate vreun pârlit de meteorit, rătăcit prin Galactică...
Baciul (clătinând din cap): Da de unde! Cred că e bai, nu glumă... Din calcule rezultă că va să cadă chiar Luna, băiete!

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet trecător

Într-un oraş cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.

Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate şi ele,
pentru salvarea unui vis
prăbuşit.

Reculeg materia din cer
şi o preschimb
în cosmos anesteziat.

Aici, într-un spaţiu poetizat,
nici nu ţi-ai dori să iradiezi
între glorie şi epos.

Aşteptîndu-mi întîrziat paşii,

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii trăim într-o lume relativă. Unii spun despre comunism că ar fi bun, alţii că democraţia ar fi bună; unii spun că o anumită religie ar fi bună, alţii zic că o alta este cea bună. Acest lucru îl facem din cauza raţiunii sau din cauza condiţionărilor noastre. Dar Adevărul este unul şi atunci când cunoaşteţi adevărul absolut, oricine este iluminat îl cunoaşte de asemenea.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-ţi singurătatea!

Iubeşte-ţi singurătatea!
Lumea este plină de singurătăţi,
Uneori împărţite la doi...
Mergem în ritm cu imaginea din oglindă.
Ne îmbrăţişează eteric,
Neputând fizic să ne cuprindă.
Stau braţele întinse spre plus infinit...
Din întuneric lumina a răsărit.
Trecem prin lumină întuneric şi taină.
Singuratici, apatici,
Sângerând de durere şi teamă.
Iluzii, deşertăciuni – imaginea falsă a propriei lumi.
Relative şi reci,
Alunecoase ca pavelele de gheaţă
Ale unei peşteri subterane
Sunt clipele, Doamne!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria relativităţii a prins contur în imaginaţia lui Einstein şi nu pe tabla unei săli de clasă. Visând cu ochii deschişi, fizicianul şi-a imaginat că ar călători călare pe o rază de lumină.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

Privesc cu rezerve
Departe în zare
Şi iată discrepanţa
Insurmontabilă
Oameni infimi
Pe o planetă pitică
Şi peste tot
Universul fără margini
Şi în jur nimic viu
Nici urmă de viaţă
Numai eter
Total relativ
Şi pete de lumină
Sau nori stranii
Din praf de stele

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu venirea verii noaptea începe să scadă ca durată şi constelaţiile de primăvară să dispară repede în lumina crepusculului. La sud, înspre orizont, se observă o stea roşiatică ce are la vest încă trei stele dispuse pe o linie verticală. Este steaua Antares din constelaţia Scorpius. Antares înseamnă "rivalul lui Ares" şi vine de la culoarea roşie a stelei. Pentru a vedea cleştii scorpionului privişi în dreapta lui Antares unde se află trei stele relativ strălucitoare, dispuse vertical. Dacă orizontul de sud este liber veţi remarca şi coada scorpionului, un traseu cu formă de semicerc. În zona aceasta Calea Lactee este destul de strălucitoare.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri albe

printre cuvinte străine
reptilele urcă pe glezne
geometria îşi acute unghiurile drepte
biserica urcă în nori fără enoriaşi

imagini împrăştiate în spaţiu
plutesc într-o relativă abandonare

refuz depărtarea şi reinventez o aşteptare
pe o curbă abisală a unei raze de lumină

răsfoiesc un interval gri
de pe orbita mea
deşertică

migrez solitar imaginar
spre glasul frunzei ce mă cheamă
prin ecouri nelimpezi

copacii nu ştiu nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin secundă

Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ţi dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ţi trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ţi iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prevestire

O prevestire ar dilata timpul
La o scară sensibil voalată
Dar numai în plan emoţional
Şi pare-se undeva asimetric
În sistemul de veghe inteligent
La subiect cu rezerva de rigoare
Din cauza legilor relativităţii
Impuse fizic şi de altă natură
Ar trebui mărită viteza de reacţie
Până aproape de sărutul luminii
Aşa s-ar putea intra inopinat
Pe celălalt tărâm cel al euforiei
Acolo s-ar găsi secvenţe rodnice
Din care ar răsări stări agreabile
Noi destine ascendente în mister
Situaţii angelice şi de încântare.

poezie de David Boia (6 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre literatură şi timp

Timpul e, de fapt, un anotimp,
Prelung, etern, lipsit de remanenţă,
E-o stare veşnică de permanenţă...
Timpul este, de-a pururea, răstimp!

De-aceea, noi trăim în contratimp,
Suavi, ne pierdem în evanescenţă,
Comunicăm sublim doar în absenţă,
Visând c-o să ajungem în Olymp...

Cu timpul te măsori, când n-ai măsură,
Te laşi rănit de umbră şi lumină,
Şi, Doamne, în a timpului fisură,

Cădem, c-o relativă disciplină,
Despre iubire scriem, despre ură,
Şi despre neaua blănii de hermină,

Cine-am fi, Simm, fără literatură?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria relativităţii a lui Einstein a arătat că noţiuni ca spaţiul si timpul, care anterior păreau independente şi absolute, sunt de fapt întrepătrunse şi relative. Eistein a arătat că şi alte proprietăţi fizice ale lumii în care trăim se întrepătrund în mod neaşteptat. Faimoasa lui ecuaţie oferă unul dintre cele mai importante exemple în acest sens. Prin ea, Einstein a arătat că energia (E) şi masa (m) unui obiect nu sunt concept independente; putem determina energia, cunoscând masa (înmulţind-o pe ultima cu pătratul vitezei luminii), sau putem determina masa, cunoscând energia (prin împărţirea ultimei la pătratul vitezei luminii). Cu alte cuvinte, energia şi masa, precum dolarul şi euro, sunt valute convertibile. Dar, spre deosebire de cazul banilor, rata de schimb, egală cu viteza luminii la pătrat este şi va fi mereu fixă. Cum această rată de schimb e atât de mare (viteza luminii la pătrat), atunci un obiect de masă mică poate produce multă energie.

Brian Greene în Universul elegant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăm să vizualizăm

Doar vizualizăm fericirea...
Timpii se împart inegal
Între "a fi" şi "a nu fi".
Nu mai putem iubi.
Plus infinitul desparte
Universul de oameni,
Liniştea de tăcere
Şi viaţa de moarte.
Tălpile-şoaptă caută mângâiere.
Dor când stelele ascuţite
Se rostogolesc tăcut şi cuminte,
Pe portativul aducerii-aminte.
Doar utopii –
Ca şi cum am spune ca albul e negru,
Iar noaptea e zi.
La marginea fiecărei secunde
Se sfârşeşte o eră.
Noi devenim hotar şi fluture cu aripi de jar.
Relative sunt toate,
Fericire, lumină, iubireşi şoapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna arunca

sclipiri demente peste sicriul
care totuşi rămânea negru
dar automobilele acelea albe
cochete, de o apartenenţă
fragilă
reflectau întreaga lumină a cerului
orchestra aceea nebună scârţâia
şi scârţâia
iar ceaţa începea să acopere
muzicanţii fără cap şi fără coadă
în noaptea aceea îi ardea
de glumă mortului şi noi aveam
încă înfăţişări relativ normale
gornistul cu cap de paie
suna adunarea ultimilor soldaţi
cu picioare de lemn care mărşăluiau
în ceaţa beată care extazia
un cap de muiere aruncat peste
o manta udă şi incredibil de verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra îndoliată

"Într-o lume relativă"
absolutul e de vină
că ni-i viaţa în derivă
şi murind doar dăm lumină

Absolutul e de vină
ăla care este-n noi
tace iar limba română
printre strictele nevoi

Alea care suntem noi
o ni-i viaţa în derivă
parc-ar fi un car cu boi
"într-o lume relativă"

Absolutu-i vinovat
când se stinge un bărbat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-a-nchis în sine...

Trec prin chinuri şi blesteme mă înjunghie satanic,
Răscolesc prin mine, Doamne, nu găsesc niciun cuvânt,
Să-l aşez pe răni de ploaie, mă scufund ca un Titanic,
Muşcă iadul flori din mine şi le-ngroapă sub pământ.

Nu-mi descântă vrăjitorii.'S mai nebuni decât nebunii,
Rupând vraja de pe lună în bucăţi de relativ.
Cum să-i pese de iubire pietrei din coroana lunii,
Când nu ştiu să-i cos lumina nici pe frunte, nici pe tiv?

Şi-a făcut zădărnicia cuib în ruga din altare,
Evanghelia-n amvoane se târăşte printre şerpi,
În vecernii nu se-aprinde, încă, nicio lumânare
Şi mi-s îngerii, de raiuri şi de zboruri, astăzi, sterpi.

Dumnezeu s-a-nchis în sine, scrie poezii pe sânge
Şi le-aruncă-n patru vânturi, plouă roşu şi candid;
Orbu-n umbre de-ntuneric, le ascunde şi le strânge,
Anulând cu doar o clipă, înc-un act de suicid.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!