Citate despre lumină și sclavie
citate despre lumină și sclavie (inclusiv în versuri).

Domnișoara (Cu voce seducătoare): Domnule director, cum ați defini dumneavoastră doctrina sclavagistă?
Moisescu: Doctrina? Ce să vă spun eu? În lumina ultimelor documente, sclavia ar trebui să fie chezășie umanismului nostru monumental. Lanțurile ne asigură unitate de nezdruncinat...
replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bărbatul își are legea sa, pe care și-a făcut-o singur. Femeia nu are altă lege decât cea a bărbatului. Femeia este civic minoră și moral sclavă. Educația ei poartă pecetea acestei duble inferiorități. E necesară deci o reformă, care se va face în favoarea civilizației, a adevărului, a luminii.
citat celebru din Victor Hugo (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lacrimi aurite
Ia cerul meu și umple-l cu sfinți, în loc de stele,
Ia gândul meu, si umple-l cu seu de lumânare,
Ia viața mea, și fă-o biserică-n obiele,
Arând cu duhul țarini de suflete, sub soare
Mai ia mâinile mele, și fă-le crăpătură
În care să coboare duhovnicii din rai,
Ia-mi inima și fă-o, în ruga lor, prescură,
Cu milă să ne-o-mpartă lumina lor de crai
Și cine știe câte mai sunt de luat din robii
Ce nici nu știu de ele, de care n-au aflat,
Așa cum în lumină, se mișcă tandru, orbii,
Așa zorim, ca dânșii, pe drumuri de păcat
Și gândurile noastre, demult, sunt doar cenușă,
Și lacrimile noastre, demult, s-au aurit,
Doar simțurile noastre ne bat etern, la ușă,
Făcându-ne simțirea din noi, de negăsit
[...] Citește tot
poezie de Florian-Liviu Jianu
Adăugat de Nicolae Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul
Răul s-a întins și ți-a cuprins ființa
Și simți prezența lui întunecată
Te-ai tulburat și ți-ai pierdut credința
Și-acum purtarea ta e desfrânată.
Ești atașat de lumea materială
Dorești averi, putere și renume,
Te bucuri de plăcerea senzuală
Și râzi de cei ce vor să te îndrume.
Numai voința poate să te-ajute
Să scapi de întunecata lui robie,
Să te îndrepți spre lucruri mai plăcute
Și inima din nou să-ți fie vie.
Un întuneric e în fiecare
Dar când aduci lumina, el dispare.
poezie de Octavian Cocoș (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poemul II (Lumina te învăluie)
Lumina te învăluie în flacăra ei caducă.
Bocitoare palidă și distrată, stând în acea direcție
contra vechilor elice ale amurgului
care se învârt în jurul tău.
Fără cuvinte, prietenul meu,
retras în singurătatea acestor ore ale morții
și cuprins de pulsațiile focului,
urmașul pur al zilei ruinate.
O creangă de fruct alunecă din soare pe veșmântul tău.
Grozavele rădăcini ale nopții
se ridică, subit, din sufletul tău,
și lucrurile care se ascund în tine se redescoperă
ca oamenii palizi și melancolici,
nașterea-ți recentă, să găsească hrana.
O, magnific și roditor și atrăgător sclav
al orbitei care se-nvârte și trece în negru și auriu:
răsari, fii călăuză și stăpânește o creație
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



Seară moldavă
Sară lină și domoală...
Norii duc lumină'n poală.
Peste lan, a prins să curgă
Apa veacurilor murgă.
Boii, bând, răsfrâng în iazuri
Truda grea de pe grumazuri.
Și-i atâta necuprins...
Numai zare, numai brâe,
Parcă Dumnezeu a'ntins
Plutitoarea lui tămâie.
Sub lumina ca o veghe,
Țara s'a culcat pe zeghe.
Peste anii ei cei mulți,
Ca o turmă fără număr,
Au trecut români desculți
Robi cu soarele pe umăr.
Svon adânc, ecou rotat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Însemnări ieșene", Anul II, vol. IV, nr. 17-18, 15 septembrie 1937, p. 237-238
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonet
Precum lumina unui singur soare
Prin lumea 'ntreagă-și răspândește focul,
Chemând la viață nouă pe tot locul
Puterea cea'n etern renăscătoare,
Se luptă 'n veci prin nori să se strecoare
Și' n văi și munți și 'n codrii vezi tu jocul
Lucorii ei ce-aduce iar norocul
Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare:
Un suflet mare tot așa învie
Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândește
Pe cei ce stau pierduți în letargie,
Nu vrea să facă robi și nu orbește,
Că el e creator nici el nu știe,
Dar singur Domn el totul stăpânește.
sonet de Carmen Sylva din Cântece și sonete
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Stânși unul în altul, cu inimile zvâcnind la fel, ne căutam mâinile, să ne simțim alături și să ne privim în adâncul ochilor, de aproape și îndelung, într-o lumină ce se aduna în noi pentru întâia oară. Ne bănuiam, unul pe altul, zâmbind. Nu știam de ce zâmbim. Nu mai căutam un rost. Toate tainele trăiau în noi. Ar fi fost de prisos să încercăm să le dezlegăm. Ne mișcam, simțeam, trăiam la rându-ne prin ele, stăpâni și robi deopotrivă ai acestui mister de îngemănare sufletească.
G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!


Canalul
Aici am ars și-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinții din țărână,
și aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.
Pe-aceste văi și dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am așternut pe gene
și le-am gustat în inimi rădăcina.
Aprinși sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunăre și Mare.
Trudind, flămânzi de cântec și de pâine,
înjurături și pumni ne-au fost răsplata.
Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.
[...] Citește tot
poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador cărțile instructive și bine scrise ca bolnavul sănătatea, orbul lumina zilei, cerbul însetat de izvor, pasărea din colivie și robul libertatea, ca artistul care se străduiește să intuiască în opera sa, esențialul perfecțiunii ce va înfrunta veacurile.
citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Moș Crăciun
Moș cu barbă de zăpadă,
Fără daruri, moș sărman,
Tinerețea ta grămadă
N-o s-o vadă
Nici ăst an.
Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți, -
Nu-ți mai vin cu ceata-n tindă
O colindă
Să-i înveți.
De cu seara-naripații
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spații
Și-așteptații
Nu mai vin.
Plânge biata gospodină,
Brațele în gol se-ntind,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ocean polar
Noapte albă. Stalagmite nepătate de ninsoare
Vin ghețarii cete-ncete pribegind din Polul Nord.
Nu-i fior prin valuri clare și în zare nu-i fiord,
Doar pe ape, limpezite cataracte selenare.
Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar,
Firmamentul în oglindă își restrânge-n cerc ovalul.
Calea Robilor lactee ninge cu lumină valul,
Legănată de legende, promoroacă pe cleștar.
Noapte albă. Gheață naltă iconiță ca o friză
De zăpadă împietrită cu sclipire de oțel,
Își arată amăgirea unor aripi fără țel.
Fulgerare boreală, enigmatica banchiză.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Umbra
Dacă tu vei căuta
Să se nalțe pacinic fumul
Jertfei tale, nu uita
Că, de ai spre soare drumul,
Umbra este-n urma ta.
Rob tăcut, pe care-l cheamă
Domnul său c-un gest tăcut,
Ia aminte plin de teamă
Orice gest i-ar fi făcut
Și de toate ține seamă.
Umbra-i robul, când urmezi
Drumul tău spre soare țântă:
Nu te supăra, n-o vezi;
Chipul ți-e-n lumină sfântă,
Și-n lumină naintezi,
Dar când vii de dimpotriva
Soarelui, ea-i sfetnic rău:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zodia umbrelor
Ah, calea robilor...
... calea robilor aparține
acelora născuți în zodia umbrelor;
sclavilor înscriși voluntari la zeificare,
ei, care urcă muntele suferinței,
ca și când muntele bucuriei l-ar urca,
ei, pe chipurile cărora sudoarea,
lumină se face. Dragoste și
îngăduință se fac cutele adâncite
în obrajii lor îndârjiți în luptă
cu însăși zodia nefericirii lor.
Urcă și cântă ei spre coama
muntelui Deznădejdii,
cu îngerul morții pe umărul stâng.
Și iată, urc de unul singur!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!


Șoaptele din adânc
Iubirea mea șoptește: "Bun rămas!"
Acelora de sub un cer albastru
Ce-ar vrea să-i schimbe viața de sihastru
În tot ce-a fost la ultimul popas.
Era lumina dintr-un vis frumos
Ce mângâia o viață trecătoare
Cu raza-i caldă și strălucitoare,
Ca într-un murmur tainic și duios.
Era, pe cerul ei, eternul zbor,
Atingere de zări și țărmuri care,
Înmărmurite, se-ntrebau: "Cum, oare,
Ar fi plutirea-n zborul de cocor?"
Era, ea însăși, visul vis și dor
Ascuns în faldul dintr-un timp ferice
Al sufletului ce-i era complice,
Și sclav, și adăpost, și-al ei izvor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Și care va fi soarta celor care, animați de spiritul libertății, se vor încumeta să le vorbească despre drepturile și demnitatea umană celor care nu au auzit niciodată despre existența acestora? Îi vor alarma, în egală măsură, atât pe tiranii pe care încearcă să-i demaște, cât și pe sclavii pe care încearcă să-i lumineze.
Maximilien Robespierre în Le Moniteur Universel
Adăugat de ludwig5bn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s poet
Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinți ca un sărut.
Eu nu-s poet, ci țesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar și abisuri fără Dumnezeu.
Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.
Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât și prost
Și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii,
I-am zugrăvit așa precum au fost.
[...] Citește tot
poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sânul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ți cărnoase, dulci și ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De șoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strângă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea și viața mea.
Tu nu știi, că la rău și bine,
Inima, gândul meu, lipite sunt de tine,
Ca iedera te înfășoară
Sufletul meu, cu frunza lui ușoară.
Tulpina ta se-nalță pân' la stele
Strânsă de vrejul gândurilor mele.
Tu nu știi că ești totul pentru mine,
Lumina mea și zările senine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!



SCLAVUL VERBULUI
Nu sunt decât un vis în nesfârșirea
Iubirii ce-și găsește o icoană,
Iar eu, robit de ea, am nemurirea
Doar când aud din Cer un cânt în strană;
Nu sunt decât un glod cu suflet mare,
Ce-ncearcă să coboare dintre stele
Răspunsul la o veșnică-ntrebare,
De suntem toți, ori nu, lumini rebele?
Nu sunt decât o simplă adiere
De aripi poposite la răscruce,
Acolo unde-a fost o Înviere
Spre care Sfânta Carte ne mai duce;
Dar sunt un sclav al verbului ce plânge,
Că încă nu am aripa de Cruce,
Să-i pot opri Luminii sfântul sânge
Și-o viață nouă-aici să-i pot aduce!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Jertfa lacrimilor
Sălbatic suflet răvășit
De-atâta timp într-o trăire,
Aduni în juru-ți asfințit,
Îl luminezi printr-o sclipire
Îți plâng în palme lumânări
Aprinse toate de speranță,
Le porți ca să alini uitări,
Atunci când dragostea îngheață
Dai tot ce ești, divinul har,
Precum o mantie cerească,
Oferi iubire, sfântul dar,
Ca pe o jertfă sufletească
Ești sclavul lacrimei mereu,
Ce udă inimi prea uscate
De-atâta plâns, de-atâta greu,
Și de iubiri ce-au fost furate
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și sclavie, adresa este:
