Citate despre lumină și singurătate
citate despre lumină și singurătate (inclusiv în versuri).
lumină lină
peste teiul singuratic -
luceafăr așteptând
haiku de Doina Maria Tudor (13 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hieroglifa
Ce singurătate
să nu înțelegi înțelesul
atunci când există înțeles.
Și ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,-
și surd, ce singurătate
in toiul cântecului.
Dar să nu-nțelegi
când nu există înțeles
și să fii orb la miezul nopții
și surd când liniștea-i desăvârșită,-
o, singurătate a singurătății!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În comunitate găsim căldura, în singurătate găsim lumina.
citat din Carl Gustav Jung
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un fir de iarbă
ca un fir de iarbă
ce străbate piatra
să iasă la lumină
încerci să-mi străpungi
peretele sufletului
singurătate
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunița
Floare roșie-n
Fereastră
Sânge-mi ești
Din altă viață..
Te-a trimis
Domnul din cer
Să mă bucuri
Să mai sper
Că in noaptea
Neagră toată
Ești lumina
Nepătată
Gând aprins
De un jăratec
Arde incă
Singuratic
Roșu inchis
Intr-o fereastră
Crăciunița
De acasă!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă, prin cele două stele luminoase ce formează roatele din urmă ale Carului, duci o linie dreaptă în sus, linie ce e de vreo cinci ori și ceva mai lungă decât distanța dintre aceste două stele, veți da de o stea luminoasă și singuratică. Steaua aceea are o însemnătate deosebită și se numește "Steaua polară".
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Felinarul
Neadormit veghează felinarul,
În taina nopții osândit să vadă,
Tovarăș are colțul vechi de stradă,
Singurătății sfetnic trotuarul.
El vede-a vieții nesfârșită pradă,
Asfaltu-i spune patima ș-amarul,
În fața lui își plimbă-ntreg calvarul
Întunecata veacului baladă...
În tremur lin lumina i se frânge,
Clipind încet cu licărire rară,
Îți pare-un ochi îndurerat ce plânge.
Și parc-aud oftarea lui sihastră:
"De ce m-aprindeți fiecare sară,
Să luminez nenorocirea voastră?..."
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de dragoste
Am pus în ochi, lumina ce din adâncu-mi vine
Să-ți lumineze drumul spre-a mea ființă mică:
Tristețea să-mi ascundă, chiar și singurătatea
Și lacrima din gene să nu o vezi când pică.
Eu aș veni la tine, acum și-n orice clipă,
Din cântecele lumii doar unul să mi-l cânți!
Acolo unde marea, un munte înfiripă
Să îți rămân chemarea, să ne iubim cuminți.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de viață
Iubesc ploaia, vântul sălbatic,
zăpada, cernând singuratic.
Și totuși insist și totuși risc,
să privesc soarele în adâncul luminii.
Căldura lui mă învăluie și soare devin!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub lumina trandafirie a unui blând apus de soare, pământul pare adâncit într-o odihnă neclintită: frunzele ațipesc, pregătindu-se pentru tihnitul somn al nopții; în depărtări, miriștile scânteiază singuratice, ca niște țesături de fir; iazul își așterne fața umedă, sorbind, până în adânc, din lumina asfințitului. Din jos, din văi, răsună talanca; iar pe deal, în vii, doinește fluierul.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice adăpost al vieții înseamnă lumină și toate bogățiile ei, orice adăpost întunecat e ca o fereastră căreia îi lipsește soarele - aduce deznădejde și singurătate; aceste două lucruri lasă omului libertatea de a aleage între divin și subdivin.
Ștefan Radu Mușat în Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă oamenii ar fi fost creați să trăiască doar pentru ei, ar fi locuit pe planete singuratice situate la mii de ani lumină una de cealaltă.
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fiu singura rază
Sunt un colț de stea,
luminez adâncimea
ochilor tăi vrăjiți.
Tăcerea nopților
cu lună plină de așteptare
nu-ți mai întunecă
surâsul de flori.
Îți împodobesc inima,
cu trandafiri albaștri
înveșmântați în cuvinte
încă nerostite.
Îți alung oftatul și chem
un vânt de dragoste,
să-ți mângâie dorul,
cuprins între palmele
sufletului,
copil rebel și singuratic.
Vreau să-ți fiu singura rază,
aprinsă de lumina unui vis,
într-o seară târzie de mai,
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cum vom putea, altfel, trăi o clipă sublimă pe acest pământ pe deasupra scoarței lui inundată de soare și de vânt înainte de a dormi cu țeasta înăuntrul lui, unde nu e nici lumină, nici verdeață dacă am oferi lumii doar spectrul singurătății noastre?
Marin Preda în Marele singuratic
Adăugat de Rovena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broaștele
Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Și-n fiecare undă o piatră de rubin.
Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,
Iar papura, mișcată în treacăt de zefiri,
Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subțiri.
Și broaștele semețe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălțime, privindu-și fața-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate și-o clipă toate tac.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luptă, omule singuratic! Fără oameni ca tine, viața ar curge foarte urât. Mergi înainte, nu te opri! Tu ești făcut pentru o mare lumină. Luptă, omule singuratic!
citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruț
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prin orice poți cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar răspunde cu dispreț sau indiferență, când toți oamenii te-ar abandona și când singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n-au putut pătrunde în alții ca să-i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios, se vor răsfrânge și se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină și văpăile lor numai căldură.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foșnească,
Unduioasa apă sune!
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în latină, engleză, franceză, spaniolă, italiană și germană.
Și stelele
Stelele mor de singurătate, ca oamenii,
de prea multă lumină neluminată,
de prea multă umbră necălcată.
Stelele mor pe sărite, ca oamenii,
din când în când,
câte una, câte unul, mai cad.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici aici, nici mai departe
Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte,
Martie fulguie flori pe crengile-i alerte.
Triști luceferi de muguri agătați
Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundați.
Nu e nici urmă de a ta ființă,
Să-mi treacă pe la poartă împinsă de dorință.
Pășesc singură fără o cărare,
Îmi plânge urma de însingurare.
Ne bate-n geam parfum de primăvară,
Călăuzind singurătăți pe sunet de vioară.
Timpul în loc nu se gândește să rămână,
Nu ne așteaptă și nu ni se închină.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră
Uitată zace pe-a timpului fereastră,
Închisă-n amintiri cu fruntea aprinde-o stea
Mă-ntrebă taciturnă: ce s-a întâmplat cu ea?
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprita din volumul -Enigmele sufletului (2012)
Adăugat de Gian Luigi Giampieri Roma
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și singurătate, adresa este: