lumină şi spiritualitate

Iubirea este armonie, dăruire, miez de lumină sufletească, sacrificiu, bucurie, împlinire, spiritualitate!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul înţeleptului e un timp al luminii care îşi justifică existenţa printr-o spiritualitate desăvârşită, iar personalitatea luminii este înţelepciunea însăşi.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este treaba Maestrului spiritual să îl facă pe discipol să simtă că fără iubire, fără adevăr şi lumină viaţa este lipsită de sens şi de roade. Cel mai important lucru pe care îl face un Maestru spiritual pentru copii săi este să îi facă conştienţi de ceva vast şi infinit din interiorul lor, care nu este nimic altceva decât Însuşi Dumnezeu.

citat clasic din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu singur ai să fii lampa ta; singur ai să-ţi cauţi salvarea. Nu aştepta să-ţi vină din afară! Ţine-te de adevăr, care este lumina supremă; aşa vei ajunge la cel mai înalt vârf al spiritualităţii.

citat clasic din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţile oamenilor ar trebui să fuzioneze într-una singură: iubire. Pentru că iubirea este era luminii. Acest lucru ar fi posibil atunci când vor dispărea banii de pe pământ, iar oamenii se vor îndrepta către spiritualitatea desăvărşită.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul îşi va stăpâni propriul spirit, atunci se va desăvârşi pe sine şi va fi cu adevărat spiritual. Această spiritualitate va împlini iluminarea lui, omul trăind în armonie cu natura, cu planeta şi el va fi de abia atunci iluminat pe deplin; graniţele se vor prăbuşi de peste tot, oriunde.

Ştefan Radu Muşat în Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nu-ţi mărturisi cât eşti de singur trebuie să vezi în iubire purificare şi spiritualitate care nasc lumină în fuga nesăţioasă a vieţii. Viaţa!... care nu vede pământul sub tălpile ei, nici pasărea îmblânzitoare de timp.

Din eroism pentru viaţă devii şi pasăre şi cerşetor de iubire.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

După teoria lui Einstein, timpul este relativ, cu condiţia ca noi să ne apropiem de viteza luminii, s-o atingem sau s-o depăşim. După scrierile lui Rambam, toată natura noastră şi toată lumea noastră se află sub viteza luminii. Aceasta nu în sensul că spiritualitatea se află deasupra vitezei luminii, ci că lucrurile sunt legate. Timpul este numai rezultatul percepţiei omului şi a simţirilor lui.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricare dintre activităţile vieţii cotidiene poate fi spirituală dacă ştim să introducem în ea un element divin. Din nefericire, rugăciunea, meditaţia, sau oricare altă activitate denumită "spirituală" poate deveni extrem de prozaică, dacă nu este animată de o idee sublimă, de un ideal superior. Spiritualitatea nu constă în a nega lumea fizică, materială, ci a vedea totul prin prisma luminii, în lumină şi pentru lumină.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Sufletul nu este decât metafora noastră
Restul timpului fixează lumina foarte încet
Omenirea aparţine spiritualităţii divine
Dumnezeu a creat materia cu spiritul, nu e mort?
Ce nu înţelegem mort e când vedem soarele temporar
El are umbră ca si viaţa ce nu are moarte.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără Dumnezeu şi soare nu ai exista.

Fără apă nu ai exista.

Fără păduri nu ai exista.

Fără albine nu ai exista.

Fără hrană nu ai exista.

Fără animale nu ai exista.

Fără flori nu ai exista.

Fără culori nu ai exista.

Fără muzică nu ai exista.

Fără sunet nu ai exista.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La limitele extreme ale spiritualităţii sale, omul se găseşte din nou gol ca un sălbatic. Când îl găseşte pe Dumnezeu, aşa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viaţă să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e însetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări şi-o voi devora. Dacă viaţa e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucăţele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui să sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărţit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuţite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă şi flămândă: am plecat la îngrăşat.

Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fiecare trăire este un magic moment
In care eu ma simt aleasa sa schimb destine
Medic de suflet, medic de trup, ghid spiritual
Unde sunt oare pacienţii?
Exista sau se chinuie sa-şi explice viaţa şi traseul ei sinuos?
Ma simt binecuvântata!
Ca prin înţelegerea miraculoasele
leacuri naturiste
sa pot schimba starea de spirit a tuturor.
Trăiesc prin fiecare particula de clorofila oferită de natura
şi ma bucur ca şi voi veţi înţelege menirea voastră când veţi rezona cu plantele.
Succesul aduce inima in liniştea naturii
Succes este acela de a fi receptiv la frumosul din jurul nostru
Succesul este definit prin prisma atitudinii noastre la stres.
Succesul e atingerea luminii.
Simt cum razele de soare ma încălzesc
Simt cum parul mi se înfrumuseţează
Simt cum devin lumina in drumul spre ingeri.
Sunt raza de soare, ce îţi deschid calea...
Accepta sa mergi pe aceiaşi cale sfânta

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru care merită cautat în această viaţă este Fericirea. dar adevărata fericire nu este exterioară ci ea este interioară. Adevărata Fericire înseamnă să ştim cine şi ce suntem noi? Altfel doar trăim viaţa minţii şi nu viaţa infinită care suntem noi. Fericirea este deja fundamentul întregii noastre existenţe doar că noi o acoperim de Gânduri. Trezirea nu există pentru că tu eşti deja trezit. Tu eşti raza de soare care întreabă dacă nu ştie cineva ce este soarele, lumina şi căldura şi cum se poate ajunge la el? Tu eşti Acela nimic nu te poate despărţi dacă nu crezi în gândurile de despărţire şi spiritualitate ale minţii tale!

Atmaji Maharaj în Fericirea şi trezirea, partea 1
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi toţi suntem Sinele care nu se schimbă, dar găzduieşte în el delirul minţii evolutive, doar rătăcirea gândului crede că e un drum de făcut pentru a ajunge undeva. Sinele e de o veşnicie Aici şi Acum. Chiar şi ideea ego-ului de superioritate sau inferioritate este văzută în EL. Chiar şi întunericul şi lumina sau dorinţa ego-ului de a-i învăţa spiritualitatea pe alţii pe care el, ego-ul nu poate vedea că sunt totul din întreg, ci îi crede ca şi el biete gânduri handicapate este văzută în Sinele tău. Înainte de a pretinde că poţi învăţa pe alţii dezvaţă-te pe tine de rătăcirea în dualitatea lumină-întuneric. Ego-ului îi e frică de întuneric pentru că el crede că în lumină poate vedea formele, el nici măcar habar nu are că adevărata ta identitate este veşnic nenăscută. Jnaninul însă este dincolo de nevoia de lumină şi întuneric, veşnic nenăscut. Identitatea lui nu e o persoană care aidoma unui copil de 5 ani doarme şi caută lumina pentru că "Dumnezeul" lui gândul l-a învăţat frica de întuneric. De ce îi e frică ego-ului de întuneric? Pentru că atât forma lui cât şi alte forme iluzorii se dizolvă în el. Întunericul nopţii şi al morţii îl înfricoşează pentru că el, ego-ul pretinde "evoluţia" cu lumină, pe un drum care nu există, pentru că nu e nicăieri de ajuns.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Set de valori

filozofia vieţii o despic în patru
şi mă gândesc la Isus răstignit pe cruce
când oameni au creat cel mai mare dezastru
de a trecut şi cerul prin neagra răscruce.

sunt şi eu păcătoasă am rănit demiurgul
cu gânduri blestemate cu deşartă râvnă
inima mi-a sângerat s-a înroşit amurgul
şi sufletul s-antunecat cuprins de ţâvnă.

dar sunt mai bogată decât toamna trecută
cu un set de valori din spiritualitate
nu ştiu de plictiseală nu sunt abătută
lumini dumnezeieşti ghidează în totalitate.

mă dezleg de păcat în cânt de alăută
sufletul iar să vibreze de senzualitate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări mirabile

cresc în anvergură fericitele memorii
cuprind cerul şi pământul din creaţia divină
am pătruns temeinicia nesfârşitelor istorii
din spiritualitate mari comori o să-mi parvină.

mă închin la Dumnezeu mă închin şi la natură
din credinţa minunată fac un turn de veghe
urmăresc cu romantismul fără de măsură
ritmul vieţii cu povaţa cea sfântă străveche.

inspiraţii în lumină i-am cerut lui Dumnezeu
azi mă simt înconjurată de miracolul din raze
dincolo de nori si ploaie s-a născut un curcubeu
policrome sentimente stau mirabil peste fraze.

voi sfârşi între poeme dar voi renaşte mereu
ca un zeu între cuvinte neatinse de emfaze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi să trăim pe pământ în uniune,
Multe lucruri în bine s-ar schimba în lume
Şi-om duce o viaţă liniştită şi tihnită
Fără să ştim de suferinţă, durere şi de frică.

De-ar fi să înţelegem odată cu toţii, că a fi,
Este mai presus cu mult decât de a avea,
Am descoperi că pe Dumnezeu l-am sluji
Şi-a nostră fiinţă de lumină s-ar înălţa
Şi-n porumbelul păcii s-ar transforma.

De-ar fi să ne iubim şi să nu ne-nvrăjbim,
Fiecare dintre noi ar da acel ceva divin,
Pe care îl avem decând pe lume venim
Şi ţara şi planeta ar prospera şi înfrumuseţa.

De-ar fi să dăm din ce avem şi celui sărac,
Lui Dumnezeu sigur îi va fi pe plac,
De-ar fi să dăm şi din ceea ce suntem noi,
Vom fi pe veşnicie ca cei mai bravi eroi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (19 ianuarie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil Sine Deo

Vin pe furiş în primăvara vieţii tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare şi splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăţie...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deţie.

Dumnezeul iubirii veşnice este lumina conştiinţei noastre,
Să Îl conştientizaţi trebuie să vă uitaţi în sufletele voastre.
Visele albastre şi senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.

Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopţile albastre,
Pe toata lumea aş vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.

Femeia-i dulce de-ţi vine să-i dai Luna,
S-o cucereşti e imperativ să îi araţi şi să-i explici natura şi scriptura.
Frenetic zboară fluturi coloraţi şi albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o şteargă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile vieţii

Printr-o-nsuşire pe care omul o are-n el însuşi, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puţin de-o secundă, cu imaginaţia care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaşte o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria şi amintirile tale făcându-te să fii ce eşti fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine şi de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poţi să te ştergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiţie... cunoscându-te pe tine şi calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma fiinţei ca să devii om, instinctual amintindu-şi de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenuşie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci aşa lăsaţi să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiţi, ajutându-te să înveţi şi să poţi memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului şi a minţii moştenind-o-n sânge pentru-aţi păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-şi de ceva care-a fost, este, şi-a rămas închegat
ca esenţial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita şi ceea ce a uitat,
isteţ, arătându-se acel ce-şi aminteşte ceva instant, învăţarea lui fiind mai puţină şi mai
uşoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învăţând, ca şi când ar părea că ştie
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcţie de locul unde te afli şi de oamenii de
acolo într-un tot ce-ţi este în jur... procesul, întărind stiinţa, într-o acumulare rapidă, sub

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!