Citate despre lumină și tristețe
citate despre lumină și tristețe (inclusiv în versuri).

Tinerețea, chiar în mijlocul mâhnirilor, are o lumină a ei.
citat celebru din Emil Gârleanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Regretele încep atunci când lacrimile adormite ale văzului se trezesc într-o realitate irațională și devin hrană a tristeții profunde pentru ceva ce n-a fost să fie. Tristețea profundă vine atunci când o tristețe o întemeiază pe cealaltă, dar nimic nu se poate război cu viața în lumina ei.
aforism de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.
citat celebru din Arsenie Boca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Abur de ploaie
Streșini plânse și triste -
Dor de lumină.
haiku de Doina Marcela Gheorghe (18 iulie 2017)
Adăugat de MARCELLE
Comentează! | Votează! | Copiază!


În viața inimii, sentimentele sunt ca soarele, amintirile ca luna tristă și rece, mângâierile gândului ca o lumină de lampă, moartă.
aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumina sufletului
Nu fii trist
azi fratele soare zâmbește
lumina cade pe flori
se face fluture
se face albină
sufletul ca un râu
curge spre Dumnezeu
poezie de Ștefan Balău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumina se odihnește în lacrimi, noaptea în zâmbete, tristețe și femei.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

...din întuneric spre lumină...
Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o ființă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibrații se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranța nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existență...
Acesta-i finalul în Paradis.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă e lumea în care trăiești!
Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă, deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!
Ce triste sunt toate și gri și stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!
Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipa de lumină
În vechiul bec tip Edison
(Un bec vechi și afumat)
Gândește trist un electron:
"Degeaba v-am iluminat!"
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot
O toacă sună-n soare, și inima îmi bate
Asemeni unui clopot de bronz străvechi ce-ar vrea
Să stingă plânsu-amar al lumii întristate
Cu dangătu-i sonor și luminos, de stea.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pantofii
Pantofi de aur, expuși în vitrină,
Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,
Și-n ale valsului leneșe valuri
Veți râde prin săli,- potop de lumină.
Pe trist catafalc, cu tristă regină,
Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt,
Și-n trecerea vremii veți arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuși în vitrină...
poezie celebră de George Bacovia din volumul, Cu voi - 1930
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



O fată coase la fereastră
Pe obrazul stins, pe mâna-i slabă,
Pe ochii triști din cale-afară
Și-a pus pecetea nendurată
Pierduta vieții primăvară.
Se scoală-ncet... aprinde lampa...
Mai plină-i casa și-i mai bună,
Iar ploaia pare că-i un cântec
Ce din adânc de vremi răsună...
Un cântec trist și fără vorbe
Pornește-n dulcea înnoptare
Și lampa cântă, lampa plânge
Povestea unei vieți amare.
Iar acul, ochii și lumina
Și ploaia care-n geamuri bate
Urzesc poemul plin de jale
Al fetelor nemăritate...
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



De pe cerul albastru, vătuit de ceață, un soare rece împrăștia deasupra orașului o lumină pală, parcă falsă și tristă.
Guy de Maupassant în Mai tare ca moartea
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Tristețea expusă
la marginea trotuarului
răbda de tăcere.
Deși i se vedea
bucuria obositoare,
deși lumina soarelui pălise,
ținea în continuare degetul
în tâmpla pământului.
poezie de Marius Paveliuc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire
Pe-ascuns te tot frămânți. Dar văd prea bine.
Privești afară trist și abătut...
Mai mult ca viața mă iubești pe mine?
Doar așa spuneai anul trecut...
Tu râzi, dar undeva-ți ascunzi misterul.
Te uiți la nori, spre cer, mereu tăcut...
Nu mai sunt eu oare lumina și cerul?
Doar așa spuneai anul trecut...
poezie celebră de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu egalează lumina uliței mele. N-am plecat de aici niciodată. Nicăieri nu sunt mai al meu ca aici, nicăieri nu sunt mai acasă. Si nicăieri nu sunt mai nicăieri.(...) Resping cu ura toate dictaturile, in afara de dictatura amintirii. Dau timpul inapoi: la Grădiștea sunt mereu tânăr... Si neinchipuit de trist în eternitate...
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lumina se odihneșe în lacrimi. Noaptea se cuibărește în zâmbete, tristețe și... femei!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra de aur
Pentru Ștefan Aug. Doinaș
Vatră
Lumina îmi este.
(Și întunericul la fel!)
Ah, razele dalbe-ale ei
Care-ndulcesc
Chipu-mi de salcie amară
Și încălzesc piatra
Pe care se lasă mama
Trudită!
Și suflarea ei aurie de sus,
Dezmorțind
Degeratele ramurii degete!
Ah, lama cuțitului ei
Cu-al cărei tăiș
Bucățesc pâinea pe masă,
Cioplesc dulcele doinelor lemn!
Eu nu îngrădesc lumina,
Ci întunericul:
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Unde
Izvorul dragostei, visează unii
țâșnește undeva, în munții Lunii...
Din cine știe ce gheizere-albastre și ploi
bate lumina lui până la noi.
Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veșmânt,
și mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puțin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ție, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...
Dar munții Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc și o caută atât de departe...
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și tristețe, adresa este:
