lumină şi trompetă

Un şuvoi de apă verde

Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenţii verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munţi
Într-o călătorie de mai puţin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deşi,
Apele unui pârâiaş vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetaţia creşte exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undiţa în unde!

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumul tremură

în vatră suflat de vânt
subţire ca un dulce
cântec la trompetă
oglinda înnegrită arată chipul
suav şi ghiduş
sub căciula neagră
zâmbetul vine-ncet
se găseşte frumoasă
şi ochii mei aprobă privirea ei
trupul mic şi subţirel
tremură timid în cojocel
pe guler curge părul negru
ca un fum ţese tăceri
este lumina din întuneric
eterna îmbrăţişare de iubire
în palma care adună gesturi
curg cuvinte în timp
fumul striveşte clipa
îmi aşez capul pe inima ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu... comments

De nu eşti astăzi trepăduş
Zicând mereu, "acuş, acuş",
De osanale, imnuri nu ridici,
Chiar de nu vrei, aicea pici.
Căci lumea nostră virtuală
Nu-ţi cere har, ci socoteală
Câte "comments" ai pe net,
De faci "mai marilor" sonet.
Şi iată, ajungi maratonist,
Dar ce păcat..., ghinionist,
Că de, nu prea ai dat destul
Să simtă netul că-i sătul,
Măcar s-ajungi semifondist,
Însă şi-un aprig trompetist,
Un" papagal"cum te vor unii
De nu..., ajungi "sonata" lunii.
Noroc că mulţi sunt "verticali"
Cu fruntea sus şi radicali,
Ei zboară liberi ca şi vântul
Păzind lumina şi cuvântul.

pamflet de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine?

Pe cărările răzleţe
dintre zâmbet şi suspine,
ţi se pune-o întrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare?
Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zăpadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
dacă totu-i inutil?
Pentru cine-n miez de roadă
sorb şi strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea microbuzului - viitorului meu

Pe banca de lângă liceu aşteptam,
Cu ochii-n soare eu stăteam
Şi inimii îi mulţumeam pentru iubirea ce-o primeam.
Era aer curat şi-mi aminteam
De clipele frumoase ale adolescenţei mele.
Mi-aminteam de anii de liceu- frumoşi
În care lumea toată îmi zâmbea.

Un aer de lumină vie
Un zâmbet cald mă cuprindea
Şi inimii îi tot şoptea că dragostea mea
Se va transforma în sute de cărţi.

Ei îmi zâmbeau, profa la fel
Era un aer prietenesc
Faţa mi se lumina
Şi ochii lor parcă vorbeau
Ca un caiet deschis, ca o carte cunoscută.
Un alt vis împlinit şi o altă iubire
Pentru a preda, ce-o credeam doar o idee.

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Pascal

Aud cum îngeri suflă în trompete,
Revarsă cerul lumină peste noi
Când slujba de-nviere este în toi
Şi heruvimi în alb coboară-n cete.

E sărbătoare şi-n cripte, la eroi
Comemoraţi tăcut, cu flori discrete;
Aceste fapte nu sunt desuete,
Că ei, fost-au sacrificiu de război.

O rază străluceşte, se arată,
Ne creşte-n suflete dumnezeirea,
Că ucenicii au venit cu ştirea

Ca s-avem conştiinţa împăcată
Şi să-L primim cu inimă curată,
Că El, Isus Hristos este iubirea!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jacob Goodpasture

Când a căzut Fort Sumter şi a început războiul,
Am strigat din amarul sufletului:
"O, glorioasă republică, până aici ţi-a fost!"
Când mi-au îngropat fiul soldat
În sunet de trompete şi tobe,
Mi s-a frânt inima sub greutatea
Celor optzeci de ani şi am strigat:
"Oh, fecior care ai murit pentru o cauză nedreaptă,
Luptând pentru lichidarea Libertăţii!"
Am ajuns aici sub iarbă.
Şi acum, de la temelia timpului, văd:
De trei ori treizeci de milioane de suflete unite
Întru iubire pentru adevăr,
Crezând şi aşteptând naşterea
Unei Frumuseţi noi,
Izvorând din Fraternitate şi Înţelepciune.
Eu, fiind acum spirit, pot să văd Sosirea Lui Isus
Înainte ca voi să o puteţi vedea.
Oricum, voi, specie de vulturi aurii întemeindu-vă cuibul mereu mai sus,
Rotindu-vă mereu mai sus, urmărind lumina soarelui

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era nimic altceva

Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuţie.
Apăru un mesaj – ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morţi ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Ţara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înţelege corrida,
Dar şi teama bietului taur,
Arena vieţii noastre comune,
Alisa, eu îţi port trena.
Ce-i mai de preţ, memoria sau visarea?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretendenţi o mie

Pretendenţi o mie inima-ţi rănesc
Poeţi de doi bani, escroci ce jignesc,
Vânzători de cărţi ce-aprind fantezii,
Pictori ce pictează doar în culori vii.

Trompetişti cu steaguri ce flutură tare
Care îţi oferă lumi strălucitoare
Purtători de torţe, cioplitori în rocă
Ce îţi spun sonete până te sufocă.

Dar în pragul uşii, tu stai în lumină
N-auzi nicio voce, nu simţi nicio vină
Nu-s decât pereţi şi dureri şiroaie
Ce-ţi pătrund în suflet ca stropii de ploaie.

Stau în faţa ta, mâinile-s spre cer
Aur eu nu am, dar nici colţi de fier
Tot ce pot să-ţi dau, chiar de tac din gură,
E-un trup ce vibrează şi-o iubire pură.

poezie de Jeff Kurfess, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlharul

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.
Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele Lesbia

Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deşi-înţelepţii zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopţii se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăşi în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină.
De-am trăi cu toţi în dragoste anume,
Nici săbii şi nici lanţuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe şi trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna şi pe domnul.
Dar proşti sunt mulţi, stingând mereu a lor lumină –
Ei merg cerşind dureri spre noaptea ce-o să vină.
Când moartea va sosi şi-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogaţii în iubiri să-mi fie-aproape
Şi în parfumul care-am fost să mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, să-mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regeşte în noaptea ce-o să vină.

poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea de serviciu

Azi nu se lucrează, se-nchid lacătele, se trag obloanele.
Vine ursul să ne întindă oasele, să ne calce în picioare.
Străzii acesteia de pulberi n-o să-i mai rămână nici numele,
Oficiul Stării Civile se va muta într-o moară încăpătoare,
iar darul de nuntă cel mai sigur va fi tradiţionala jimblă cu sare.

Daţi-vă jos, clopotari adormiţi pe funii, ucenicii voştri
îşi doresc de-o viaţă să mănânce şi ei o pâine!
S-au mai împuţit apele Veneţiei aşteptând întoarcerea lui
Ştefan ce Mare ca să-şi răscumpere păcatele.
Visând într-una la patimile purificatoare, s-au înmulţit
ciorile-n gard şi beţivii neamului, zarurile măsluite îşi
decantează spuza în târtiţele puilor prăjiţi.

Mama soacră ţipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar
şi-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
şi mănâncă icre la "Dragomir", în timp ce fetiţele deochiate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină

să te loveşti bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinşi în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viaţa noastră avea un singur anotimp
şi o singură noapte şi nimeni nu ştia de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
aşa că ne turnam vin în borcane de sticlă
şi povesteam
ce am fi vrut să ni se fi întâmplat
mai toţi am fost prinţi apoi miliţieni şoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost

tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă şi limpede din sat
până într-o zi când a venit un străin
i-a dat doi lei
şi a plecat cu fântâna în spate până sus la deal
tatei i s-a părut că străinul e de pe altă planetă
mai ştia şi că pe Marte nu e apă neam

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elijah Browning

Eram în mulţimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est şi i-a măturat ca pe nişte frunze
Dincolo de versanţi...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare şi luni magice, şi se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulţimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, şi cineva cu o trompetă,
Şi încă cineva purtând sceptru au stat în faţa mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon şi pe urmă au dispărut...
Iarăşi s-a schimbat totul.
Ieşind dintr-un lan de maci,
O femeie şi-a dezgolit sânii şi şi-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbuşit extenuat.
M-am ridicat şi m-am înălţat mai sus, dar o ceaţă ca aceea însoţind un iceberg
Mi-a acoperit paşii.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O baladă modernă a morţii cerşetorului de sub pod

noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele oraşului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp

în cârciuma din gang fumul de ţigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puţinilor clienţi rămaşi
vocile tari şi răguşite umpleau aerul călduţ,
plin de un miros greu de transpiraţie

la o masă şubredă, un cerşetor îşi calcula, uşor ameţit, gurile de vodcă rămase în pahar
şi asculta cu atenţie o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârşea

cerşetorul termină ultima sorbitură
după care cerşi de la o masă vecină cinşpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om

o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghiţitură prelungă
se închise la toţi nasturii paltonului său ros până la căptuşeală
îşi aprinse o ţigară

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile din ferestre mureau încet

la spectacolul de sfârşit de an
unde cardinalul are pălărie roz
şi degete subţiri pline de inele grele
la orgă cântau două contese îndelung apretate
la trompetă cântam doar eu
şi pentru asta îmi dădeau
în fiecare zi o masă caldă
şi mă bucuram şi mai veneam

cel mai greu îmi era
să urmăresc pompierul de serviciu
care pedala tot timpul prin faţa altarului
pe deja binecunoscuta
bicicletă roz
cu două dungi subţiri
şi fără ghidon

ca un făcut
luminile din ferestrele oraşului
mureau încet mureau de frig

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele şapte bătălii de pe Golgota

Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.

Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor şapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!

I. Lanţurile

Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre şi butuci,
între ostaşi cu coif şi zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.

Trei osândiţi, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Şi sângele curgea fierbinte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!