Citate despre lumină și urâțenie
citate despre lumină și urâțenie (inclusiv în versuri).
Nu există lucruri urâte. În viața mea nu am văzut ceva care să fi fost urât pentru că - indiferent de forma obiectului - lumina, umbra și perspectiva îl înfrumusețează.
citat clasic din John Constable
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În natură nu există numai frumos: urâtul există alături de frumos, diformul alături de grație, grotescul este reversul sublimului, răul - al binelui, umbra - a luminii.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am văzut niciodată în viața mea un lucru urât căci, indiferent de forma obiectului, lumina, umbrele și perspectiva îl vor face mereu frumos.
citat din John Constable
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea exterioară este partea vizibilă a frumuseții interioare. Și ea se manifestă prin lumina care iese din ochii fiecăruia. Nu are de a face dacă persoana e prost îmbrăcată, dacă nu respectă canoanele eleganței sau dacă nici măcar nu se sinchisește de părerea celor care îi stau în preajmă. Ochii sunt oglinda sufletului și reflectă tot ce pare a fi ascuns. Dar, dincolo de puterea de a străluci, ochii mai au o virtute: sunt o oglindă. Și reflectă pe cine îi admiră. Astfel, dacă sufletul celui care observă este întunecat, el își va vedea întotdeauna propria urâțenie. Deoarece, ca orice oglindă, ochii înapoiază fiecăruia dintre noi imaginea propriului nostru chip.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bântuitul
Fâșii de văluri negre pe soare se aștern.
Tu, lună-a vieții mele, înfășoară-te-n umbră;
Te culcă, sau fumează, fii mută și fii sumbră;
Cufundă-te în hăul urâtului etern;
Așa îmi placi! Și totuși, vezi tu, dac-ai voi
Asemeni unui astru ce, șters, din umbră vine,
Să te răsfeți prin locuri de nebunie pline,
Pumnal frumos, ei bine, din teacă poți țâșni!
În ochii tăi aprinde lumini din lampadare,
Aprinde pofte-n ochii golanilor, murdare.
Mă-mbată tot ce-mi dărui: dureri sau vis spumos;
Fii tot ce vrei, fii noapte sau roșie-auroră,
În mine, orice fibră te-ntâmpină voios:
O, Belzebut, întreaga-mi făptură te adoră!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru întuneric
După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină, și din spasmul agoniei de lumină împrumuți aspecte noi monotoniei.
Întuneric... Întuneric... Întuneric!...
Cu veșmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrățești o noapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric...
Tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumusețea cu urâtul și-ntregești prezentul cu trecutul, când nimicul și cu totul făceau una...
Ca o pleoapă obosită, sub povara unei lacrimi incrustate între gene, tu te-nalți și te cobori alene, alternând asfaltul cu Carrara!...
Întuneric - frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu păcatul și cu crima - tu ești ritmul infinitului și rima, ce ne legi în somn cu veșnicia.
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eram urât și demn de dispreț o știu, o știam și atunci dar sub urâțenia și mizeria aceea se ascundea un suflet care voia să știe, sa cunoască adevărul, să se îmbete de lumină, iar sub pălăria aceea unsuroasă și în capul ciufulit se afla un creier care voia să înțeleagă orice idee și, mai presus de orice, să raționeze și să viseze, o minte care începea să observe ceea ce alții nu văd și se hrănea dintr-un loc în care cei mulți nu găsesc decât gol și pustiu. De ce nu m-a înțeles nimeni, de ce nu mi s-a dat ce mi se cuvenea de drept?
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un temperament liniștit și voios, izvorât dintr -o sănătate deplină și dintr-o organizare fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare și dreaptă, o voință cumpătată și blândă și în urma ei o conștiință curată acestea sunt însușiri pe care nici avuția, nici rangul nu le poate înlocui. Căci, lucru adevărat, ceea ce este fiecine pentru sine însuși, ceea ce-i rămâne și în singurătate și ce nimeni nu-i poate da nici lua, este pentru dânsul mai de căpetenie, decât ceea ce posedă sau decât tot ce poate fi el în ochii altora. Un om de spirit, în deplină singurătate, are o petrecere foarte bună cu propriile sale gânduri și fantezii pe când un cap tâmpit nu poate scăpa de chinul urâtului nici cu cea mai felurită schimbare de societăți, priveliști, plimbări și petreceri. Un caracter bun, măsurat și blând, poate să fie mulțumit în împrejurări strâmtorate; pe când cel lacom, pizmuitor și răutăcios, nu va fi mulțumit nici în mijlocul tuturor avuțiilor.
citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și urâțenie, dar cu o relevanță mică.
Ca
Ca un roșu în fragi
ca minunea în magi
ca un umblet în pas
ca un cântec în glas
ca nisipul în lut
ca urâtul în slut
ca frumosu-n frumos
ca urcatul din jos
ca o mare în val
ca galopul în cal
ca argintu-n arginți
ca lumina în sfinți
ca o rană-n cuțit
ca iubirea-n iubit
ca vederea în ochi
ca durerea-n deochi
ca un strugure-n vin
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.
Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.
Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.
Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragil
Gingășie... de copil...
ni se cațără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.
Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
și se-ascunde supărată.
Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
și nimeni nu ia aminte
la cel bun și drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînțelegând, defel,
răutatea și urâtul
ăstei lumi, împotrivite
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruciade
Plecate-s cruciadele mele-n pelerinaj
unde tronează veșnic a lumii frumusețe,
din blândă lumină să se-mpărtășească
și-au împietrit pe veșnicie-n contemplare.
Cruciada în care-am învins,
victoria-mi scrie în Cartea mare a vieții
cu tocul înmuiat în al meu sânge fierbinte.
M-aș dispensa de ea
în abandon străin de orice silogism,
dar nu am de ales,
căci nu mi-s boii acasă
și sfetnicii plecat-au și ei.
În cruciada de fiecare zi
bestii prădătoare mă hăituiesc
prin păduri de netrecut,
Krakeni mă târăsc în bârlog întunecat de adâncuri,
doar o dâră de lumină sfântă,
în dangăt de clopot coclit,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce
afară plouă și e vânt
lumina a murit și timpul a tăcut
eu zac pe un țărm pustiu
la margine de lume, de speranță
e neagră noaptea în care sunt
de ce să stau
când nu știu unde sunt
unde să plec
când drumuri nu mai sunt
e beznă adâncă în mine și în jur
de ce să înjur
mai bine plâng în ultimul meu cânt
sunt beat
îngrozitor de beat
de ce crezi că sunt nebun
dau de pereți cu toate
se poate...
nu mă trezesc
de ce să mă trezesc
să văd ce...
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un plâns cât toată suferința
în țara care a arestat lumina
oamenii suferă, se ofilesc și mor
răpuși de întuneric și uitare
cuvintele sângerează pe străzi în tăcere
singurătățile separă oameni de suflete
iar ochii apoși privesc fără să vadă speranța
venin. atmosfera e plină de venin
întunericul ne înghite pe rând, nemestecați
un șir imens de Iona în burta chitului
preacurvia a mai fost strivită cu foc
și deșertul încă poartă urma răutății scrisă în carne
azi curva sulemenită stă iar pe tron de ocară
fie numele tău șters dintre numele viilor și morților
sămânța ta fie risipită în cele patru vânturi să nu te mai aduni
nici măcar în cenușa aducerilor aminte
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim aroganța celor puternici
copacii știu ce-i închisoarea
cu rădăcinile înfipte bine în pământ
iar frunzelor le este dată libertatea
să plece către alte zări sau în mormânt
dar cei din închisoare-s mai puternici
în visele mele casele sunt verzi
de la preaplinul vieții care izbândește
ferestrele sunt cupe mari de flori
în care soarele în asfințit se oglindește
și luna-în taina nopții strălucește
cerul din ochii mei este mereu albastru
și luminos, chiar dacă norii trec să-i curețe obrazul
mi-e sufletu-însetat de-a lui tăcere
aștept să cearnă ploaie să împrăștie urâtul
uitărilor ce săpa temelia vieții
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mă grăbesc
Sângele aleargă
într-un dus întors, fără somn.
Eliberate dintr-o ploaie
lucrurile îmi intră toate în ochi,
fiecare luptându-se pentru sine
în spațiul statornic pentru un timp.
Tu intri peste ele până-n cer
umblând printre stele
și timpul ce îmi ceri să îl nasc
e sugrumat în pieire.
O lumină albastră rămâne udă
curgând vertical peste mine și timp.
Iluzia ruptă dintr-o perdea de fluturi
începe nepriceput să te contemple,
distingându-te în destrămare.
Lumea simultană mușcă din mine
devenind o pradă a zilei de azi.
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri de lumină
E-albastru cerul, nu e niciun nor,
iar liniștea din jur e-atât de mare,
încât aud tăcuta nepăsare
a timpului ce trece prea ușor.
Se-nvârte într-o rază-un fir de praf
abia scăpat din lunga nemișcare
a rocii smulsă din străvechi altare
și dăltuită de-un arheograf.
Stârnite de-al mișcării slab fior
răsar, din minte, două gânduri triste,
crescute în decenii ateiste
ce le-au încătușat măiastrul zbor.
Un gând e al iubirii dar divin
și îl eliberez e gândul meu-
iar celălalt, al urii mi-e mai greu-
dar îl strivesc, pe loc, și-l scap de chin.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să uite poezia
Odată poezia chiar moartea mi-a răpit-o,
A plâns-o scurt, cu zbucium, apoi a risipit-o
Pe zări de roșii ceruri zidite in pământ
Dintru cenușa notelor, ce-au ars în al meu cânt,
Rămasă mult prea vie în lumea- mi de visare,
Am căutat în sinea cuvântului ce moare,
Doar doua brațe să întind către iubire,
În care sa încapă o- ntreagă omenire,
Două priviri în care sunt lacrimile stinse
Și care-i dau luminii doar spații necuprinse,
Ca două zâmbete ce bunăoară se-ntâlnesc
Într-un fior al umbrei pe cer Dumnezeiesc
Și am iertat urâtul, ce nu s-a mai văzut
De-atâta întuneric fugit din început,
Prin versul calm, care i- a stins subtil făclia,
Puterii din pieire să- mi vadă poezia.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie
Cu fiecare clipă, mă prăbușesc în mine,
pierzându-mi strălucirea luminii din priviri,
când rătăcesc prin colțuri uitate și de lume,
unde n-a fost vreodată vreo urmă de Iubiri...
În gânduri mi te aflu, ieșit din întuneric,
dar ele nu mă-ntreabă de știu ce vrei să-mi spui...
Te-ascunzi de îngrozirea născută din pomelnic
rescris cu prea-IUBIREA păcatului dintâi.
IUBIREA ta fiindu-mi cea mai scumpă minune,
eu te aștept să-ți treacă urâtul și să vii
din viața-ți chinuită, de tine și de lume,
la mine, în chilia în care-am plâns iubiri.
Și doar de m-ai privi și-ai trece mai departe,
aș crede că o viață, cu tine am trăit...
Mi-ar fi de-ajuns și-aș ști că-n a LUMINII CARTE
ne vom găsi și fi-vom iubiți în INFINIT...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost dotat cu mult mai mult decât ai nevoie pentru nevoile tale personale. Ne este dovedit des în istorie că un singur om are potențialul de a schimba întreaga lume din temelii. Viața e frumoasă, plină de miracole, de oportunități de a experimenta cele mai înalte stări sufletești. Iubirea, bucuria, entuziasmul, împlinirea, îndrăgostirea, speranța. Fiecare din noi a gustat din ele. În același timp, viața aceasta e și război, boală, moarte, tortură. Ce faci cu răul și urâtul din această lume? Pe umerii cui cade responsabilitea lui? Când camera în care locuiești e mizerabilă și jegoasă, iar tu nu te miști din pat să faci curat, pentru că ești ZEN, a cui e responsabilitatea? Prietene, și tu locuiești în camera asta. Planeta noastră e o cameră, unde se înghesuie deja peste 7 miliarde de suflete. Și e cam jegoasă. Nu cred în pasivitate și zen, în iluminare, cât timp lumea colcăie în suferință și mizerie. Tu ai puterea și potențialul să alini suferința, să cureți mizeria și nu o faci. Te poți numi iluminat, înțelept, când tu în carne și oase, respiri același aer cu restul, mănânci aceeași mâncare cu restul, bei aceeași apă cu restul și când ele devin otravă, tu stai pasiv?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și urâțenie, adresa este: