Citate despre lumină și viticultură
citate despre lumină și viticultură (inclusiv în versuri).
Struguri
Soarele a căzut în panere,
Albastru, violet, auriu,
Soarele dealurilor mele,
Soarele dulce pe care îl știu.
Strugurii mei, luminile mele,
Gem în panerele lumii,
Soarele din viile acestea mustoase,
Soarele căzut pe mâinile tale.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplație
Era o podgorie, poate un han,
Era și o hrubă acolo cu vin.
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.
Și poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări;
Și-un cântec de fată-n adânc auzeam
Și plânsetul vinului curs în căldări.
Afară era o căldură de iad
Și-o muzic-a iadului - scripci și pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe și pale.
Plânsetul vinului, cântecul fetei,
Unde venite de jos,
Și gleznele-i albe și gleznele,
Sâmburi de vid luminos.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E noapte, o noapte caldă, adâncă, liniștită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a mașinei și fâșâitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca niște licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite, pe dealuri rosii
Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al tuturor...
El a plecat din munți ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare.
Dă sevă rădăcinii încordate,
Înviorează tropotul de cerbi...
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate.
El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,
Al brazilor, al coaptelor podgorii -
Și-i totuși el, atât de neștirbit!
N-arată ce lumini în el scânteie;
Doar când se odihnește, însorit,
Fără să vrea aprinde curcubeie.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literele existenței
Chiar nu poți înțelege că merit mai mult?
Mai mult de atât. Mai mult decât o gheață de Luvru.
Eu decorez în gheața albiei de râu
Sau sfidez idealuri de lumi paralele
Am să închid lumina, am să închid unghiurile de lumină.
Voi deveni Săgeata de lumină,
Pe care o vei arunca în alte spirite, spre a se desprinde de cer
Pentru a făuri îngeri de gheață... atingeri de lumină vie
De vreau să schimb o viață, pot să o plimb prin diferite locuri,
Apoi să calc pe mormintele viilor din cimitire.
Dacă trebuie să luminez, voi brăzda cerul cu o săgeata
Săgeata va fi inscripționată cu acest cuvânt: "iubire".
Fiecare petală de iubire, se va risipi dincolo de flori,
Dincolo de literele abătute ale existenței.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară
Te-aștepta căsuța în lumină
Să-i aduci în dar un fir de glas,
Drumul ca să-ți șerpuie sub pas
Și hamacul ca să-ți dea hodină.
Ai venit din târgul tău să vezi
Cum cad seara stelele-n fântâni,
Dar acum când umbli prin livezi
Pomii îți aruncă roade-n mâni.
De ne poartă calea printre grâne,
Spice ți se prind de poala rochii
Și câmpia la picioare, ca un câne,
Ți se culcă s-o mângâi cu ochii.
Viile se-ațin lângă cărare
Și te-mbie cu ciorchini de coarnă
Și cișmeaua gureșă-ți răstoarnă
Șipot clar în palme și răcoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul de iarnă
O, mamă, dulce mamă, la cumpăna de ani
spăl tălpile cu smirnă la oamenii sărmani
Să-ți fie mai ușoară țărâna casei noi
să-ți lumineze calea făclii de ceară moi
E ziua de pe urmă a unui an nebun
și nu îmi aflu tihna, și nu știu ce să spun
Un pom de iarnă arde la fiecare geam
pocnesc colindătorii din bice mari de hram
Cât de frumoasă-i viața, și sufletul ce plin
când scapără-n potire podgorii de rubin
Doar eu rămân cu tine, doar eu te priveghez
legenda ființei tale sub pleoape mi-o așez
Dezlănțuită-i lumea, departe de noi doi
deșertăciunea vieții va fi mereu în toi
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentele noastre
O inimă plânge în cuvinte,
o amară constatare sau un dulce avertisment
amețitor ca și un lucru amânat de teama riscului
de a te risipi, din prea multă plăcere.
Ai grijă de visele tale
și nu uita de frumusețea nopții!
Pe unde treci îți lași amprenta,
un timp trăit împreună, perle sub valuri,
un semn, nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbește în locul tău,
roua de pe flori înșirată pe lanțul de la gât
și dulcele emoției rodiului înflorit.
O lume de poveste risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibrația dispare abia atunci când se vindecă
locul marcat de emoție!
Chiar dacă nu ești aici, poți schimba ceva în bine,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita
În cuvintele sale s-a copt regina viilor,
pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri,
toamna nu se mai satură de arome
în iubiri de femei înalte
cu glezne subțiri,
leoaice de pradă.
Poemele îi cântă în trâmbițele veacului
nemurirea în harul divin
și din cer lumina i se așează pe umeri.
Dar Nichita rămâne rodul visării
unde sufletul se încuvântă apoteotic,
este sămânța din fructul universului
din care răsar luceferii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic tril
Am îmbătrânit. Iubirea
Se transformă-ncet, încet
Într-un permanent regret
Care-mi copleșește firea.
Și-ntre două dimineți
Cad în curtea grădiniței
Frunze prevestind nămeți
Peste rodul copt al viței.
Mi se face toamnă-n sânge
Și mă scurg în damigene;
Raza soarelui se frânge
Sub ciorchinii grei din gene.
M-ați îmbătrânit, podgorii
Tot sorbindu-vă lumina,
Și din vin, dar și din vina
Trilurilor de prigorii.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și viticultură, dar cu o relevanță mică.
Anotimpurile mele...
În ziua în care am învățat să respir
ochii mei inocenți
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfășat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veșmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoței și-n ciripitul
unor mici vietăți
în nuanțe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru
[...] Citește tot
poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea toamnei
Am lăcrimat când au plecat cocorii
Plutind ușor spre înălțimi albastre
Zburând lăsau din infinitul zării
Pustiu și jar în sufletele noastre.
Când m-am întors, în jurul meu natura
Zăcea pe o saltea de frunze moarte
Și viața-și terminase aventura
Prin crengi hidoase, rupte și uscate.
O liniște adâncă, nefirească
Paralizase-n-mine-ncet voința
Și o imensă rană sufletească
Îmi devenise-acum toată ființa.
Când El văzu nemulțumit acestea,
Chemă cerimea la raport, în goană
Și rescriind de la-nceput povestea
Luă naștere ceva ce-i zice, toamnă.
[...] Citește tot
poezie de Gelu Crisan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de lumină
Lacrimi în mare,
Gânduri amare,
Spuză pe vatră,
Câinii nu latră,
Verdele crud,
Frunză de dud,
Zumzet de-albină,
Roi cu regină,
Viță de vie,
Iarba învie,
Rouă-n grădină,
Stropi de lumină,
Albul din nori,
Zbor de cocori.
poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă treci râul Selenei
Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.
E-o sară frumoasă - adormită deși este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oștile florilor mândre;
Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciți-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roșii ca fața cea dulce-a Aurorei,
Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălțată-i în huciuri
Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei rămâne în cântul meu
Mă lași să te îmbrățișez
cum sărută lumina strugurii
din viile toamnei.
Bucuria trăirilor mele
îți lasă urmele pe buze
și trupul tău asemeni trestiei din lac
primește cu suspiciune binecuvântarea
din adâncul inimii,
pradă iubirii abia încercate.
Învăluit în mireasma sublimului
ochii tăi îmi vor spune adevărul
ascuns
și nimic nu-ți va mai fi străin,
îți va înflori carnea ca macul
în câmpia sufletului meu
și se vor îmleti gusturile așteptării
cu foamea unul de altul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urnire
Apocaliptic vița de vie îmi intră în casă,
Se-ntinde în suflet, s-așează la masă,
ÎMI BEA SÂNGELE ȘI-I BEAU LICOAREA
Străbunul din oale îmi soarbe răbdarea.
Tu, înger, cu aripi de piatră și lut,
Magistru-n lumina din ochiul pierdut,
Mai spune-mi de clipa adâncă, brăzdată,
Cu plete de vie, cu sânge de fată.
Alunec în mine prin calul troian,
Albirea cu brumă devine noian
Și-n ruga adâncă, în clipele noi,
Sunt lacrima viei depusă-n butoi.
Timpul mă fură, fărâme de vis -
Privesc orizontul de semne cuprins,
Mirificul zbor prin clipe trăiesc,
Pun statorniciei aripi s-o urnesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodii de toamnă
I
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Și-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fânețele.
Toate florile șoptiră,
Întorcându-și fețele.
Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.
Mai târziu, o coțofană
Fără ocupație
A adus o veste-n goană
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altceva
ceea ce îmi exprimi tu
e altceva
altceva decât ceea ce electrizează alte inimi
altceva decât ceea ce face natura să înflorească
altceva decât ceea ce adună laolaltă lumea în biserici
ceva ce într-o poezie s-ar simți ca într-o menghină
ceva mult mai presus de ceea ce oamenii profanează adesea
mutându-și sufletele sumar îmbrăcate
de la o adresă la alta
ceva mult mai îmbietor decât orice expresie a luminii
ceva ce nici un muritor nu poate exprima cu acuratețe
da. altceva
altceva decât un zăcământ neexploatat de inspirație
altceva decât un simplu capriciu al sângelui meu adesea efervescent
altceva decât o simplă podgorie de dorințe
care se așteaptă degustate
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și viticultură, adresa este: