Citate despre lux și suflet
citate despre lux și suflet (inclusiv în versuri).
Omul virtuos are un suflet luxos învăluit în al înțelepciunii parfum persistent și maiestuos.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
2021, prin definiție, este anul în care obișnuim să ne manifestăm fricile ce provin din sfera neputinței noastre, temerile legate de oamenii care ne înconjoară, palpitațiile produse de impactul dintre adevăr și minciună.... Haosul de zi cu zi imortalizează agitația sufletelor noastre în fel și fel de ipostaze frustrante pentru noi și pentru cei de lângă noi... Frustrarea este arma mortală care ucide încrederea în oameni.... încrederea când piere ne zidește în propria "blană"unde considerăm că este suficient de cald... locul cu care ne obișnuim și îl vedem din ce în ce mai luxos, unde pentru alții nu se numește altfel decât un cavou, răcoros.... Neîncrederea naște monștri precum egoismul, acolo unde intuițiile și emoțiile dispar ca printr-un sunet de ecou, îndepărtându-se de noi... Fricile din ce în ce mai întunecate umbresc chiar și sensibiltatea noastră, lăsând locul unei pete din ce am putea fi, fără teama de a părea vulnerabili.. ATUNCI? Gândiți-vă la ceea ce puteți deveni oferind cheia încăperii voastre, sufletului vostru, acolo unde oamenii pot decora trăirile și sentimentele voastre..
Vlad Milon (30 aprilie 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la lux și suflet, dar cu o relevanță mică.
Fiul Intunericului
Pe un tărâm funebru
Pe un soclu negru
Sta un vultur falnic
Cu chip dur și jalnic.
Și văd...
Cum din ceruri cad
Legiuni din iad
Imprejuru-i stand
Pe el protejând
Iar eu..
Spre El încet vin
Mă apropii lin
Frigul se întețește
Ceața se ivește
Și deodată...
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dorința
De ce nu sunt dumbrava, ce seara pe răcoare
De braț cu un prieten ți-e drag a vizita?
De ce nu sunt o roză, de ce nu sunt o floare
C-atunci gândesc, o, dragă, că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt zefirul ce sânu-ți răcorește,
De ce nu sunt parfumul ce pui pe haina ta!
De ce nu sunt eu valsul ce șoapta îți lesnește,
C-atunci aș crede lesne că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt sticluța cu apa înflorată
Ce-n toată dimineața îți spală fața ta,
De ce nu sunt oglinda frumoasă ce te-arată,
C-atunci aș fi mai sigur că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt eu luxul ce sufletu-ți iubește,
De ce nu sunt podoaba ce pui pe fruntea ta!
De ce nu sunt eu slava ce inima-ți dorește,
C-atunci aș fi prea sigur că tu nu m-ai uita!
[...] Citește tot
poezie clasică de C.A. Rosetti
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt obosit
Sunt obosit, asta-i clar,
Într-o zi, fiecare om ajunge să fie obosit.
De ce-s obosit, habar n-am:
Oricum, dac-aș ști, asta nu m-ar ajuta cu nimic
De vreme ce oboseala e mereu, mereu aceeași.
Rana doare cum doare,
Fără nicio legătură cu cauza care a produs-o.
Da, sunt obosit,
Și-întotdeauna surâzând abia perceptibil
Acestei oboselii care nu e decât:
În trup o nevoie de-a dormi,
În suflet o dorință de-a nu gândi
Și, ca o încununare, luxul de-a nu avea speranțe.
Sunt inteligent, iar asta-i totul.
Am văzut multe și-am înțeles multe
Din cele ce-am văzut.
Și mai există-o anumită plăcere pe care oboseala
ne-o oferă,
Cum și sentimentul că, la urma urmei, capul folosește la
[...] Citește tot
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Purtăm poveri ce nu-și au rostul...
Purtăm poveri ce nu-și au rostul
În viața asta mult prea scurtă,
Și ne mirăm că uneori,
Clacăm la singura redută.
Ne încovoaie ne rănesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Și, ca și când n-ar fi destul
Le moștenesc ai noștri copii.
Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fară oprire,
A luxului nemărginit
Și a nevoii de mărire.
Poveri ce nu-și au locul lor
N-au nici valoare, trebuință,
Ci doar ocupă locul gol
Lăsat de lipsa de credință.
Sunt Doamne suflete pustii
Și-s zbuciumate, chinuite,
De truda fără de sfârșit
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)
Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.
Ne-ați obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.
Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.
Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice dorință sau obiectiv din exterior are un corespondent în interior, o nevoie, mult mai importantă. Pentru că suntem analfabeți în privința sufletului nostru și a lumii interioare, la început ne folosim simțul vizual în care credem absolut (deși este un simt foarte superficial) pentru a da glas acestor nevoi sufletești. Vedem bani și o viață luxoasă și ele devin o dorință pentru noi. Nevoia mult mai profundă poate fi cea de a simți siguranță, liniște sufletesca și lipsă de stres. Vedem o viață cu aventuri, excursii și sporturi extreme și se transformă într-o dorință. Nevoia mai profundă poate fi de a scăpa de sentimentul de plictiseală, lipsa de sens și scop în viața noastră. Vedem oameni care ating succesul și popularitatea și ele devin o dorință pentru noi. Nevoia mult mai profundă poate fi cea de a fi iubiți și de a ne simți valoroși. Înțelegând adevărata nevoie, mergem direct la țintă. Pentru asta însă, e nevoie să lași măștile deoparte și să te descoperi pe tine. Să te cunoști atât de bine încât să știi care sunt nevoile tale interioare adevărate.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


A vedea...
Eu văd frumosul, nu timpul
Mascat de rujuri, farduri, pompoane scumpe,
Ori bijuterii etalând luxul.
Cu sufletul încărcat de pace,
Las să dăinuie peste lume
Un carusel de bijuterii.
Asemeni unui munte mă înalț peste trecerea mea,
Spre-a ajunge departe,
Spre a luci ca o stea...
Acolo unde, cei drepți,
În timpuri fără de timp au poposit.
Frumosul este în noi și în el dăinuiește
Lumina cerului pe care soarele scrie poeme,
Cu litere aurii.
Cântec de păsări, dansul și glasul apelor limpezi,
Zborul de fluturi și-al fulgilor de păpădii.
Vântul primăverii ne mângâie chipurile
Și divinul izvorăște prin noi,
Când a vedea învățăm
Și când iubim amândoi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cu blândețe
Privind cercul eleganței
Căutând în inimi bucuriea
Dar sub poleiala feței
Ascund suflete vopsite
Râuri de șampanii curg
Polarizează tot ce-i rău
Luptă cu bunul demiurg
Se ascund râzând de zeu
Dănțuie cu praful morți
Zombii umblă pe pământ
Simt placere -n mintea nopții
Sfârșind tragic rând pe rând
Bogăția luxul i-a isetricat
Ochii tulburi minți bolnave
Dai binețe ești salată de mâncat
Cum să -i ajutăm să scape
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumini cromate
O rază de lumină foarte sfioasă
Cu ochii mari cu genele lucioase
Stă asezată pe geamul de la casă
Cu plete galbene in vânt luxoase
Se asează n suflet mă săgeată
Imi sopteste vorbe nedescifrate
E semn iubitul deseară se arată
Lumina ei de vis lumini cromate
Gânduri amestecate nenumărate
Iubesc acea rază albă de lumină
Din noapte stelele si ale ei surate
Linistea din suflet împăcare deplină
Trecerea la cer si iubirea divină
Mă uit în creasca albă de cafea
Iar viața mea o văd in zaț senină
Suflu cald ce îmi deschizi cartea
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe simeză
Contemplând simeza cu suflet preaplin,
Pictura-n efluviu e un dar divin:
Bătălii faimoase, cu cai nărăvași,
Imortalizate, lupte cu ostași.
Armate cu arcuri, cu săgeți și scut,
În natura moartă, ulcele din lut.
Flori îmbrățișate în imens buchet.
Pictor în oglindă, autoportret...
Un colț de natură, stele, lună, sori,
Zarea necuprinsă, munții cu ninsori.
Nimfe-n goliciune, ce se scaldă-n larg,
Vele-nvolburate în vârf de catarg.
Nuduri voluptoase cu fețe de crin,
Coapsele cărnoase și călcâiul fin.
Suverani, regine, în veșmânt luxos,
Curtezane blonde cu păr mătăsos.
Plete zulufate, chip de copilași;
Cu-arcurile-ntinse, tandri amorași.
Ampla simfonie de nuanțe și ton,
Este seva vieții, nesecat filon.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evenimente triste...
Evenimente triste, mai zilnic se petrec...
Alături și cu ele, clipele mele trec.
Aș vrea să fiu neutru, să fiu nepăsător
Dar suferința lumii durerile-i mă dor.
Adânc mă întristează și câinii, ce hulpav,
Adulmecă-n gunoaie, cu-un aer trist și grav -
La fel mă întristează bețivul fistichiu,
Ce stă la colț și cere, zadarnic, un rachiu.
Trăim în vremuri tulburi și pline de păcate
Dar Dumnezeu, din Ceruri, le judecă pe toate
Și cred că dintre inșii-ngâmfați și pudibonzi -
Și boschetarii străzii îi vrea pe vagabonzi
Alăturea să-i fie, precum Lazăr săracul...
Pe cei plini de parale îi va da-n iad, la dracul.
Căci vagabonzii străzii acești nefericiți
Sunt mai curați la suflet, mai buni și mai cinstiți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un pas mai aproape de cer
Pământul își ia cu regularitate înapoi
tot ce din trupu-i a fost zămislit:
cocioabe, palate, zgârie nori
și nu în această ordine...
și lutul celor care...
cu mână vrednica le-au ridicat
spre a fi cu un pas...
mai aproape de cer.
Naivă și zadarnică trudă!
Cerul este atât de înșelător!
Undeva... la orizont pare că se unește
cu Pământul.
Acolo, toate visele prind aripi
și pot zbura spre slava împlinirii!
Darnic și rodnic este Pământul
pe care-l strivim făra urmă de resentiment...
cu tot ce ne stă în putere și putință:
piciorul încălțat cu opinci
[...] Citește tot
poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar face un sondaj, cred că omenirea ar fi sută la sută a renunțărilor, a răbdărilor și a plânsetelor. De ce nu ne făgăduim sufletelor noastre că VOM TRĂI și că VOM IUBI... așa cum cred că numai la 18 ani o poți face? De ce, oare? Trec anii și ne trezim aproape bătrâni, poate nu biologic neapărat, dar sufletește cu siguranță mai avem nevoie de resuscitare și am uitat printre griji și nevoi mature, să ne trăim de fapt viața. Cu timpul, devine mai important să avem confort material, decât spiritual, să avem case, cât mai mari și mai goale, indiferent că pașii noștri pe coridoarele sale și ale sufletelor sună sinistru a gol și a jale, purtăm lenjerii luxoase și trendy, dar dormim mai tot timpul singuri iar diminețile nu aduc niciodată urma chipului iubit pe perna de lângă noi. Cearceafurile sunt impecabile, doar un vis de undeva din trecut mai tulbură somnul nostru...
Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul vremurilor noastre
În istorie este că avem clădiri mai înalte, dar răbdare mai scurtă
Șosele mai largi, dar puncte de vedere mai strâmte
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici
Mai multe facilități, dar mai puțin timp
Avem mai multe titluri academice, dar mai puțină intuiție
Mai multă cunoaștere, dar mai puțină înțelepciune
Mai mulți experți, dar mai multe probleme
Mai multe medicamente, dar mai puțină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim fără nici o socoteală,
Râdem prea puțin, conducem prea iute, ne enervăm prea repede;
Ne culcăm noaptea prea târziu, dimineața ne trezim obosiți;
Nu citim cărți, privim la televizor prea mult și ne rugăm prea puțin.
Ne-am mărit averile, dar ne-am redus propriile valori.
Vorbim prea mult, iubim arareori, dar urâm prea adesea.
Am învățat cum să ne facem drum în viață, dar nu o viață.
Am adăugat ani vieții, dar nu am dat viață anilor.
[...] Citește tot
poezie de Bob Moorehead, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chevrolet
Era-ntr-o zi cu soare cald,
Treceam pe-o stradă mare,
Până-ntr-un colț de bulevard,
Lângă-un hotel destul de-nalt,
Era o stație de parcare.
Mă oprii în loc pentr-un moment,
Ce-o fi acolo oare?
S-a întâmplat vre-un accident?
E plin de oameni mici și mari
Pe trotuare.
Mă duc să văd al lor secret,
Știți, firea-i curioasă;
Dar ce credeți?... un Chevrolet,
Un taxi foarte elegant,
O mașină frumoasă.
Ce să vă spun, era frumos,
O mașină luxoasă,
[...] Citește tot
poezie de Veronica Buliga (12 noiembrie 2011)
Adăugat de Veronica Buliga
Comentează! | Votează! | Copiază!


Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lux și suflet, adresa este:
