lux şi timp

Oamenii au declamat luxul timp de 2000 de ani, în versuri şi în proză, iar oamenii s-au desfătat întotdeauna în el.

citat celebru din Voltaire
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai luxul timpului, trebuie să spui ce ai în minte.

citat din Madonna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi tăcerea sunt cele mai luxoase lucruri astăzi.

citat din Tom Ford
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada cea din urmă a succesului este luxul de a-ţi acorda timp pentru a face ce vrei.

citat din Leontyne Price
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pot permite luxul de a-mi pierde timpul făcând bani.

citat din Alexander Agassiz
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care stie ca este iubit poate sa se multumeasca si cu o bucata de paine, in timp ce tot luxul lumii nu satisface poftele celui insingurat.

citat din C. Neil Strait
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp de război, pe oameni îi răpune sabia; în timp de pace, luxul.

citat din Balbus
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Deseori mă gândesc, stând sub cerul senin,
La toţi anii ce trec, la toţi anii ce vin
Şi, zâmbind, mi-amintesc cum cu greu m-adormeai
Prin duioase poveşti ce seara-mi spuneai.
Glasul tău, mamă dragă, îmi răsună în gând
Şi, cu gândul la tine, adorm greu şi plângând.

Aţi trecut, zile frumoase, când pe stradă alergam,
Ne opream la porţi de case şi.... sunam şi-apoi fugeam.
Când jucam şotron, pe-afară, până când se însera
Şi nu aveam nicio grijă. Doamne, bine mai era!

Dulce, tu, copilărie, amintire ce nu piere
De ce clipele-ţi plăcute sunt cu toate efemere?
Doamne, cred că ani din viaţă i-am ceda, dacă am ştii
Că ne vom redobândi "luxul" de a fii copii.

Însă timpul n-are milă. El mereu fuge, mereu,
Fără a şti că acuma ne-am dori şi tu, şi eu
Să se-oprească doar o clipă, să se-ntoarcă în trecut,

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine, memoria se comportă ca o prostituată. Mi-a oferit, de fiecare dată, ce-am dorit să găsesc în ea. Sau, cel puţin, aşa s-a întâmplat până acum. Mă revăd într-o odaie mică, sărăcăcioasă, cu lut pe jos, fără sobă, cu o lampă de gaz pe o măsuţă rotundă. Afară, noaptea căzută peste periferiile cartierului Ferentari. Din când în când, loveam cu o lingură de lemn în pălăria metalică a unui ceas deşteptător, pentru a-mi birui somnul, neavând un reşou la care să-mi fac o cafea. Aşa mi-am pregătit examenele, patru ani, la Litere, la Drept şi la Filosofie. În timpul anului, cu excepţia după-amiezelor în care îmi permiteam luxul de a merge la un film, pe bulevard, colindam bibliotecile. citind tot ce găseam despre Evul Mediu.

Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii sunt un simbol destinat schimburilor de mărfuri şi semnifică nu numai siguranţa zilei de mâine, ci şi frumuseţea, luxul, abundenţa şi rafinamentul.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă această lume îşi permite fericirea adevărată, o poate găsi într-o casă unde dragostea şi încrederea cresc odată cu trecerea anilor, unde nevoile vieţii sunt asigurate fără eforturi prea mari, unde luxul intră numai după ce costurile lui au fost analizate cu grijă.

citat din A. Edward Newton
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lacrima lumii...

În lacrima lumii, se-aude durerea,
Cu care se-adapă într-una tăcerea.
Pieirea mai pune un pas peste noi
Şi tot mai adânc coborâm în noroi.

Distrugem speranţe şi gânduri tăcute.
Am pus raţiunea să nu mai asculte.
Şi robi lăcomiei, de noi inventate,
Clădim inutile şi sumbre palate.

Robiţi de maşini şi luxoase vacanţe,
Mirajul din drog... privaţi de speranţe,
Urmăm neclintiţi ce ne da lăcomia
Şi creştem cu grijă şi-n tihnă robia.

Orbiţi de plăceri şi de lucruri deşarte,
Privirea din noi nu mai vede departe.
Şi-n timp ce greşim, dar nimic nu ne miră,
Pământul sub noi de-abia mai respiră...

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul vremurilor noastre

În istorie este că avem clădiri mai înalte, dar răbdare mai scurtă –
Şosele mai largi, dar puncte de vedere mai strâmte –
Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici –
Mai multe facilităţi, dar mai puţin timp –
Avem mai multe titluri academice, dar mai puţină intuiţie –
Mai multă cunoaştere, dar mai puţină înţelepciune –
Mai mulţi experţi, dar mai multe probleme –
Mai multe medicamente, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim fără nici o socoteală,
Râdem prea puţin, conducem prea iute, ne enervăm prea repede;
Ne culcăm noaptea prea târziu, dimineaţa ne trezim obosiţi;
Nu citim cărţi, privim la televizor prea mult şi ne rugăm prea puţin.

Ne-am mărit averile, dar ne-am redus propriile valori.
Vorbim prea mult, iubim arareori, dar urâm prea adesea.
Am învăţat cum să ne facem drum în viaţă, dar nu o viaţă.
Am adăugat ani vieţii, dar nu am dat viaţă anilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Bob Moorehead, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lar viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti cu 2 paşi în faţă, cel mai probabil eşti cu 10 în urmă. Nimeni nu se mişcă mai repede ca timpul. Aşa că dacă ai impresia că eşti doar un pic în urmă, e doar o impresie. Eşti la un kilometru distanţă şi nu îţi mai permiţi luxul de a sta pe gânduri sau a de pierde vremea simulând activităţi importante.

citat din Paul Melinte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relaţiile interumane, cu atât mai mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce eşti, ca să îl parafrazăm pe Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce eşti vine din ceea ce îţi acorzi tu ţie. Mai simplu, prima oară acumulează tu ca să poţi să dai ceva. Adică fii egoist la început ca să îţi permiţi luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ţi lista cu ce vrei tu pentru tine. Şi pune-o în frunte ca toţi cei care te văd zilnic să ştie clar care îţi sunt priorităţile. Pişă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru că altfel o să te duci în mormânt tu şi îi tragi şi pe ceilalţi după tine într-un vârtej de reproşuri, răzbunări şi resentimente pentru că ţi-ai cheltuit viaţa încercând să îi faci pe alţii fericiţi doar ca să constaţi că ai încercat să hrăneşti un sac fără fund. Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil ca să fii fericit. Apoi, poate vei avea şansa să şi dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundenţa ta materială sau spirituală. Prima oara eşti tu. Cine spune altceva vrea să obţină ceva de la tine şi nu ştie cum decât încercând să te facă să te simţi vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, că egoistul din mine vrea ce ai tu.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

2021, prin definiţie, este anul în care obişnuim să ne manifestăm fricile ce provin din sfera neputinţei noastre, temerile legate de oamenii care ne înconjoară, palpitaţiile produse de impactul dintre adevăr şi minciună.... Haosul de zi cu zi imortalizează agitaţia sufletelor noastre în fel şi fel de ipostaze frustrante pentru noi şi pentru cei de lângă noi... Frustrarea este arma mortală care ucide încrederea în oameni.... încrederea când piere ne zideşte în propria "blană"unde considerăm că este suficient de cald... locul cu care ne obişnuim şi îl vedem din ce în ce mai luxos, unde pentru alţii nu se numeşte altfel decât un cavou, răcoros.... Neîncrederea naşte monştri precum egoismul, acolo unde intuiţiile şi emoţiile dispar ca printr-un sunet de ecou, îndepărtându-se de noi... Fricile din ce în ce mai întunecate umbresc chiar şi sensibiltatea noastră, lăsând locul unei pete din ce am putea fi, fără teama de a părea vulnerabili.. ATUNCI? Gândiţi-vă la ceea ce puteţi deveni oferind cheia încăperii voastre, sufletului vostru, acolo unde oamenii pot decora trăirile şi sentimentele voastre..

Vlad Milon (30 aprilie 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vital, din când în când, în miezul zilei, să ne permitem luxul unei detaşate contemplări, aruncând o privire senină asupra evenimentelor şi asupra lucrurilor din viaţa noastră, înţelegând că se poate trăi frumos, elegant şi firesc, bucurându-ne de simplitatea colorată a vieţii în mijlocul celor mai anodine activităţi. Fiind într-o continuă schimbare, într-o trepidantă şi năucitoare viteză, ne scapă, literalmente, printre degete, mirajul devenirii noastre, a lecţiilor cristalizate şi asimilate în timp. Fără un stop cadru pe ceea am fost şi pe ceea ce suntem, este ca şi cum am evita să ne prezentăm la seminarul propriei noastre vieţi.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vedea...

Eu văd frumosul, nu timpul
Mascat de rujuri, farduri, pompoane scumpe,
Ori bijuterii etalând luxul.
Cu sufletul încărcat de pace,
Las să dăinuie peste lume
Un carusel de bijuterii.
Asemeni unui munte mă înalţ peste trecerea mea,
Spre-a ajunge departe,
Spre a luci ca o stea...
Acolo unde, cei drepţi,
În timpuri fără de timp au poposit.
Frumosul este în noi şi în el dăinuieşte
Lumina cerului pe care soarele scrie poeme,
Cu litere aurii.
Cântec de păsări, dansul şi glasul apelor limpezi,
Zborul de fluturi şi-al fulgilor de păpădii.
Vântul primăverii ne mângâie chipurile
Şi divinul izvorăşte prin noi,
Când a vedea învăţăm
Şi când iubim amândoi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre est

aceiaşi columbi populează piaţetele din Milano iar pe trotuare şi străduţe trec fericiri cu tocuri subţiri bărbaţi ce seamănă cu Romeo care se aşază tacticos la terase şi ţin în mâini vieţile lor trupeşe
privesc vitrinele cu manechine inexpresive ce etalează luxul
miroase a parfum scump dar cerşetorii cu câini se hrănesc imaginar
nimeni nu are eleganţa femeilor estice nici ambiţia cu care traversează viaţa
pe culoare înguste

îmi amintesc de nişte amfore goale ce se umplu treptat cu speranţe
aşa cum îşi târăsc ele badantele timpul strangulat
până la terasa din colţ unde un chelner român
rasat vorbeşte în italiană
ferindu-se de conaţionalii săi
are o viaţă normală într-un oraş anormal de frumos

liniştea în Milano e ca un carusel care noaptea se odihneşte
oameni pestriţi împing cărucioare cu prunci mănâncă la terase şi râd zgomotos
în lumea mea ca un vârtej din România liniştea se dă de-a rostogolul
şi orice ai îmbrăca eşti cea mai frumoasă femeie din cartier
dar orele tale atârnă simple de obrajii lunii
nu stau la balcon ca nişte falii cenuşii rupte de univers

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!