mâncare şi noapte

Rânza

Greu suport, cu duşmănie,
Nopţile cu insomnie.
Stând năuc în orice noapte
Martor la diverse fapte:

- Gură slabă, hămesită,
Râşniţă fără de sită,
Zi şi noapte-ngurgitezi
Fără ca să reflectezi
Noaptea cât muncesc, săracul,
Eu, stomacul,
Şi cu vărul meu, ficatul,
Rinichii, pancreasul,
În tot ceasul;
Cum decurg destinele
Ştiu doar intestinele
Şi încheie-apoi plutonul,
Într-un mod cumplit, colonul!

Tu-nghiţi, pe rând, ori pe sărite,

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Revelion

A fost o noapte cu excese,
Dar azi reintru-n legea firii
Şi-adun gunoiul de sub mese:
Friptura, pâinea, musafirii...

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea nu l-a ispitit niciodată. Să bei şi să înghiţi aer când ţi-e sete de înălţimi ameţitoare, aceasta e adevărata hrană, dar aceasta-i o taină pe care numai el o ştie. Când ziua fuge din faţa nopţii, el porneşte; atotstăpânitor, păşeşte, măreţ, peste acoperămintele întregului târg. Se plimbă de la un capat la altul al mahalalelor, caci n-are dragoste deosebită pentru niciun colţ. De-aici ca şi de-acolo, firea lui îl îndeamnă mereu aiurea. În sufletul lui nu tresare nimic, decât în cele câteva zile când dragostea îl chinuieşte. Căci dragostea e pentru toti acelaşi veşnic chin. Şi niciodată nu se simte mai fericit decât după nopţile acestea de zbucium, când, liniştit, gândeşte la ele cu dezgust.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie

Vine-acas' ca o furtună,
Numai fulgeră şi tună,
Dar şi soaţa-i dă mâncare,
Doar în nopţile cu... soare!

epigramă de Rodica Hanu-Pavel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Şăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea rădică puţin capul şi, uitându-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car tras de boi.

Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cin' s-a fript cu ciorbă...

Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,
Are gând să plece în călătorie
Şi că, prin urmare,
Vrea să-şi sărute sora la plecare.

— Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!
— Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate?
— Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt,
Cin' s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătorile de iarnă

Iarna-i grea, omătul mare,
Copiii n-au de mâncare,
Noaptea am plecat din sat
Şi-am fost prins... când am furat.

epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea minţii

România intră-n grevă
România nu mai poate
Dumnezeu însă observă
n-ai când ai de toate

România nu mai poate
e stoarsă ca o lămâie
ar pune-o pe patru roate
să o ducă în pustie

E stoarsă ca o lămâie
Dumnezeu însă observă
na-ţi-o ţie dă-mi-o mie
România intră-n grevă

România nu mai poate
ţară carte de bucate

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustrare de revelion

Înving o noapte, vitejeşte,
Cârnaţi, sarmale şi jumări,
Şi totuşi, la final, primeşte
Doar soaţa mea, felicitări!

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Moş Crăciun

Sub un cer senin de iarnă
Noapte Sfântă de Crăciun
Inima e luminată
De credinţă si gând bun!
Tuturor zile cu pace
Impăcare si iubire
Masa plină cu bucate
Ochii plini de bucurie,
Sănătate vă doresc
Si doriţe implinite!
Moş Crăciun eşti dar ceresc
Vino, uşa vom deschide....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste mult prea tristă ll

Este iarnă.
În miez de noapte
un om rătăceşte pe stradă.
Foamea l-a scos din casă.
Scotoceşte prin tomberoane,
nu găseşte nimic.
Pleacă mai departe.
Nici el nu ştie unde.
Ajuns la marginea oraşului
se opreşte.
Numai poate înainta.
Obosit, cade.
Nu-i mai e foame.
Nu mai caută mâncare.
De-acum,
el va fi mâncare
pentru sălbăticiuni.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul care o înconjura avea o portiţă. Bătu şi se rugă să o priimească. Muma Vântului avu milă de dânsa şi o priimi să se odihnească. Ca şi la Soare, fu ascunsă, ca să nu o simţă Vântul. A doua zi îi spuse că bărbatul său locuia într-o pădure mare şi deasă, pe unde nu ajunsese toporul încă; că acolo şi-a făcut un fel de casă, grămădind buşteni unul peste altul şi împletindu-i cu nuiele, unde trăia singur-singurel, de teama oamenilor răi. După ce îi dete şi aci o găină de mâncă şi îi zise să păstreze oscioarele, muma Vântului o povăţui să se ia după drumul robilor, care se vede noaptea pe cer, şi să meargă, să meargă până va ajunge. Aşa şi făcu. După ce mulţumi cu lacrămi de bucurie pentru buna găzduire şi pentru vestea cea bună, porni la drum. Biata femeie nopţile le făcea zi. Nu i se mai alegea nici de mâncare, nici de odihnă, atâta dor şi foc avea să-şi găsească bărbatul pe care ursita i-l dedese. Merse, merse până ce i se sparse şi opincile aceste. Le lepădă şi începu a merge cu picioarele goale. Nu căuta gloduri, nu băga seamă la ghimpii ce-i intra în picioare, nici la loviturile ce suferea când se împiedica de vreo piatră.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul nou dacic cuprinde printre altele ideea morţii simbolice a divinităţii adorate, bocetul Andreiului, ospeţe nocturne (Noaptea Strigoilor sau păzitul usturoiului), excese de mâncare, băutură şi distracţie, prepararea şi consumarea alimentelor (turta lui Andrei) şi băuturilor rituale, credinţa că se deschid mormintele şi se întorc spiritele animalelor, că vorbesc animalele, că se prind farmecele şi vrăjitoriile, mai ales cele de aflare a ursitei.

Ion Ghinoiu în Dicţionar de Mitologie română
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Moş Crăciun

Am de toate, Moş Crăciun!
Cozonac, sarmale, ciorbă,
Dar în noaptea de ajun
Tot te-aştept să stăm de vorbă!

Vreau să mi te-aşez la masă
La o cană cu vin fiert
Să-ţi spun că de dar nu-mi pasă
Şi că nu am să te cert,

Că nu ai venit defel
La mine în vremi uitate
Când eram mai tinerel
Şi nici nu aveam de toate,

Dar acuma, că sunt moş
Ca tine, dar scos pe tuşă,
Te rog să nu-mi vii pe coş
Ci, să-mi baţi discret în uşă!

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dexter Morgan: Este noaptea cea mare. Şi se va întâmpla la nesfârşit. Trebuie să se întâmple. Frumoasă noapte. Miami este un oraş pe cinste. Ador mâncarea cubaneză. Sandwich-uri din carne de porc. Favoritele mele. Dar acum îmi este foame de altceva.

replică din filmul serial Dexter
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec prezentat lui Wei Ba, un domn ieşit la pensie

Viaţa nu-i făcută pentru întâlniri;
ne deplasăm asemeni stelelor la margini opuse de cer.
Deci, ce fel de noapte este noaptea asta
când împărţim lumina aceleiaşi lămpi?
Tinereţea – cât a durat?
Amândoi, de- acum cu capetele sure,
întrebăm despre vechi prieteni – jumătate deja duhuri;
ţipete de neincredere lovesc în inimi.
Cine ar fi crezut? – după douăzeci de ani
intru iarăşi în casa ta.
Nu erai căsătorit cand ne-am despărţit;
acum, deodată, un lung rând de băieţi şi de fete
întâmpină veseli pe prietenul tatălui lor,
întrebandu-l în ce locuri a fost.
Inainte să fi terminat de răspuns,
ai trimis băieţii să pregăteasca vinul şi mâncarea,
ceapa verde tăiată în noaptea neagră,
orez proaspăt gătit, amestecat cu mei galben.
Intâlnirile au devenit rare, ai spus tu,
vinul a curs până am golit zece cupe!

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca şi rugăciunea

Supărat pe timpul scurt, rămas pentru rugăciune
S-a dus un frate la stareţ şi i-a spus cu plecăciune:
- Eu vreau partea bună a Mariei să primesc
N-am venit la mănăstire ca tot timpul să muncesc
Să stau numa-n rugăciune este tot ce îmi doresc.
- Frate Zaharia, dă-i o carte şi să stea-ntr-o chilioară.
De-acum roagă-te într-una, să nu ieşi o clip-afară!
S-a rugat cu sârg. Pe seară tare a flămânzit
Şi-aştepta cu nerăbdare la masă a fi poftit.

A trecut de miezul nopţii... dar nimeni nu l-a chemat
Şi cu gândul la mâncare deloc nu s-a mai rugat.

poezie de Dorina Stoica din Izvorul Îndepărtat (decembrie 2011)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul sufletesc

Dacă-l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l opreşti cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Şi, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai ţigare şi-l surprinzi
C-aşteaptă să i-o şi aprinzi.
Te-ntreabă cît cîştigi din meserie
Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Şi gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peşin,
S-ar mulţumi cu mai puţin.
Zici “dumneata”, el zice „tu”,
Zici „ba”,
El zice „da”.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce-ai că ai albit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu-i totul

Dragostea nu-i totul: nu-i carne şi nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici ţiglă care să te apere de ploaie;
Şi nici buştean nu-i, de care să te-agaţi să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăţa sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Şi, totuşi, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Ţintuită la pământ de dureri sau ţipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieşire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace şi-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopţi pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deşi, nu cred ca-aş putea. Aşa să fie oare?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de iubire

Am lăsat uşa deschisă
şi pe masa stau bucate,
să-mi intre Crăciun în casă
şi să uit de tot şi toate.

Să uit c-a trecut un an
cu mai bune şi mai rele
să uit c-au căzut din pomi
presărate frunzele.

Am lăsat uşa deschisă
să vină colindătorii,
să-mi vestească bucuroşi
c-au plecat de mult cocorii.

Pe la geamuri beculeţe
colorate, unele,
luminează peste noapte
de se văd cătunele.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!