mâncare şi religie

Dumnezeu a împărţit: a dat mâncarea bogaţilor şi pofta săracilor.

citat clasic din Coluche
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu îţi dă, dar...

Vorba-i veche, dragii mei,
Îţi dă Domnul tot ce vrei,
Pâine, ciorbă şi friptură,
Dar nu-ţi bagă şi în gură.

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (27 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Care ţi-e ultima dorinţă?
Groparul: Să redau asceţilor pofta de mâncare, să fac un călugăr să zâmbească...

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarmalele

Précum spune nevestica:
Dumnezeu îţi dă vărzica,
Îţi dă carnea de-animale,
Dar nu-ţi face şi sarmale.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este hrana sufletului. Dragostea este pentru suflet, ceea ce este mâncarea pentu trup. Fără mâncare, corpul este lipsit de vlagă, fără dragoste, sufletul este slăbit. Şi nici un stat, nici o biserica, nici un interes particular nu a dorit vreodată ca oamenii să aibă suflete puternice, pentru că o persoană înzestrată cu energie spirituală este înclinată să fie rebelă.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că atunci când eşti numai tu şi cu Dumnezeu, fără mâncare şi toate grijile astea lumeşti, rugăciunea devine foarte puternică.

citat din Maria Ploae
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de veşnica pomenire

pe clapele pianului
degetele aleargă flămânde
la masa din sufragerie
guri devoratoare
în rest doar trupuri
căzute din cer
reculegere inutilă
limbi de foc
mistuie bucatele alese
cu voia lui dumnezeu.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mâncarea străină ţi se pare greţoasă, ignori obiceiurile locale, te temi de religiile străine şi eviţi oamenii, mai bine stai acasă.

citat din James Michener
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oţetul

iubesc raiul pentru că raiul
ca iadul nu
m-a dezamăgit! iubesc merele. merele
putrede... dar cine poate spune că nu
iubeşte putreziciunea
alimentelor bio?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nutriţia e ca o religie - fiecare crede că numai el are dreptate şi toţi ceilalţi se înşeală.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-istul Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru Învăţământ Superior, şi-a făcut cu neruşinare campanie electorală în curtea bisericii din satul Fântânele, jud. Gorj, unde le-a dat mâncare ţăranilor pentru a fi votat senator

Ia, ţărane, o sarma,
Trage-o ţuică la măsea,
Ia de-aicea şi cotoiu'
Şi dă-i votul lui Costoiu!

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni, Alegeri, alegători şi aleşi (22 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinsul

Pămîntul, ţarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni şi turme şi vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, neliniştea,
Ploaia, negura, vîntul,
Hobotul, spaima, frămîntul.

Cum a intrat în mine ţara toată?
Cum a-ncăput o ţară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?

Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmîrc, a început şi Dumnezeu.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca şi rugăciunea

Supărat pe timpul scurt, rămas pentru rugăciune
S-a dus un frate la stareţ şi i-a spus cu plecăciune:
- Eu vreau partea bună a Mariei să primesc
N-am venit la mănăstire ca tot timpul să muncesc
Să stau numa-n rugăciune este tot ce îmi doresc.
- Frate Zaharia, dă-i o carte şi să stea-ntr-o chilioară.
De-acum roagă-te într-una, să nu ieşi o clip-afară!
S-a rugat cu sârg. Pe seară tare a flămânzit
Şi-aştepta cu nerăbdare la masă a fi poftit.

A trecut de miezul nopţii... dar nimeni nu l-a chemat
Şi cu gândul la mâncare deloc nu s-a mai rugat.

poezie de Dorina Stoica din Izvorul Îndepărtat (decembrie 2011)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinsul

Pământul, ţarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni şi turme şi vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, neliniştea,
Ploaia, negura, vântul,
Hobotul, spaima, frămîntul.

Cum a intrat în mine ţara toată?
Cum a-ncăput o ţară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?

Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmârc, a început şi Dumnezeu.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă respingi mâncarea, ignori obiceiurile, îţi este frică de religie şi eviţi oamenii, mai bine stai acasă.

citat din James A. Michener
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care îl trăgea aţa la moarte. Toţi oamenii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului. Rugăciuni şi câte în lună şi în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur, dară în deşert. Fel de fel de fermecători fuseră aduşi, însă rămaseră ruşinaţi cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deşert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soţie şi jumătate împărăţia sa acelui voinic, care va scăpa ţara de această urgie, şi dete în ştire la toată lumea hotărârea sa.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea minţii

România intră-n grevă
România nu mai poate
Dumnezeu însă observă
n-ai când ai de toate

România nu mai poate
e stoarsă ca o lămâie
ar pune-o pe patru roate
să o ducă în pustie

E stoarsă ca o lămâie
Dumnezeu însă observă
na-ţi-o ţie dă-mi-o mie
România intră-n grevă

România nu mai poate
ţară carte de bucate

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac şi din sarmalele

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserează

Se întorc pescarii cu stelele apelor
împart bucate săracilor, înşiră mătănii orbilor,
împăraţii ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea
gravurilor

şi servitorii fac baie căinilor de vânătoare
lumina-şi îmbracă mănuşi
deschide-te fereastră-prin urmare
şi ieşi noapte din odaie ca din piersică sâmburul,
ca preotul din biserică,
dumnezeu: scarmănă lâna îndrăgostiţilor supuşi,
vopseşte păsări cu cerneală, înnoieşte paza de pe lună.
-hai să prindem cărăbuşi
să-i punem în cutie
-hai la pârâu
să facem oale de lut
-hai la fântână să te sărut
-hai în parcul comunal
pânâ o cânta cocoşul
să se scandalizeze oraşul

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Tristan Tzara (1913)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!