magnetism şi poezie

din paradis vin voci
să cânte lângă poet
durerea metafizică
lăsată de condei
într-un magnetism frenetic

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeţile lui Cincinat

C-aveau săgeţile-i magnet
Ori că erau chiar fermecate,
A fost un magistrat poet,
Ţintind drept în posteritate.

madrigal de Georgeta Vătavu din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică

Mă întreb când s-a mutat poezia
din sângele meu, în sângele tău,
legănare poetică în oglindă
şi versuri ce stau să se-aprindă,
în era-nfloririi,
preludii de orgă, care-şi cer dreptul legitim
al amăgirii,
feerie gustată în doi,
trifoiul visează,
visează la patru foi –
exasperare a metaforei,
care nu-şi mai încape în viaţă...

Transcendent şi stare magnetică,
iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică...

Vîrtej unic, poemele noastre,
unul în celălalt, cântă, cântă duios,
dincolo de om, dincolo de temperatura vieţii,
dincolo de roua dimineţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnetism poetic

m-am născut în lumea plină de talente
opere de artă dezgheaţă tentaţii
muzica şi versul sunt iubiri latente
afinităţi mirabile asediază spaţii.

întâlnirea mea cu fericirea e poem
adâncimea luminii mi-au dat-o poeţii
au aripi de înger şi cu ei nu mă tem
c-am să mă rătăcesc în negura ceţii.

un magnetism poetic mirabil mă leagă
de Luceafărul iubirii universale
iubesc în mers amprentand lumea largă
cu amintiri cu vise cu doruri magistrale.

în fond instinctiv lumea îmi e dragă
cu vocile inimilor în acorduri corale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Aş sta, aşa cu faţa-n sus,
Lovit pieziş de vreme
Şi-ncet ca un izvor supus
Ţi-aş murmura poeme.

Şi patul de sub şira mea,
Podeaua care-l ţine,
Cu timpul s-ar dărăpăna
Şi-n casă-ar fi ruine

Şi peste molcomul prăpăd
Peste privirea-mi oarbă
Cu gura începând să vad
Eu, năpădit de iarbă,

Din somnul ca un trist magnet
Ce ştie doar să cheme,
Ţi-aş mai încredinţa încet
Mistere şi poeme.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentaţii de vrajă

mă leg de Univers cu magnetism poetic
ador eliberarea de furtuni interioare
curge fericirea din condeiul frenetic
versul primăverii curge lin din soare.

sunt o fiinţă setoasă de lumină
precum izvorul de o sursă de apă
mă închin la pământul fără de vină
magnifice splendori să mă încapă.

e primăvară printre păsări cântătoare
florile se deschid în soarele blând
lumina angelică în muguri se pogoare
înverzind fericirea la mine în gând.

iubirea umple goluri interioare
versuri fermecate răsar rând pe rând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unui flux magnetic

În iarna, Simm, a primăverii noastre,
Să vii, din nou, atinsă de delicateţe,
Cu trupul invadat de sfânta-ţi tinereţe,
Vis legănat şi dulce, iluminat de astre...

Redesenează-ţi calea printre castre,
Cu maximum de spirit şi fină-acurateţe,
Subtilul tău poem, încet, să mă dezveţe
De plânsu-mi, Simm, cu lacrime albastre.

Cu cât mă lecuiesc mai mult de mine,
Cu-atâta (simt), noi semănăm poetic
Şi, de la mine-n gânduri, până la tine,

Va exista, mereu, un flux magnetic,
Ce ne incendiază, vai!, strofele divine
Şi caută răspunsuri, sublim şi aporetic!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petru Ioan Gârda şi Nicolae Bunduri

Iubiţii mei, Ioan Gârda şi Bunduri,
Ştiţi că m-atrageţi precum un magnet;
Unul, cu nesaţ, soarbe... de-ale gurii,
Altul e al copacilor poet!

Mă fermecaţi cu vorbe şi cu stihuri,
Chiar la distanţă, slăbiciunea-mi creşte,
Voi sunteţi ale epigramei duhuri,
Chiar umbra-n ochii voştri, străluceşte!

N-am cum rezista farmecelor voastre,
Oricât aş fi eu de nepăsătoare,
Aş merge până-n zările albastre!
Rămân, pe veci, fidelă-admiratoare!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul părăseşte visul

Visul părăseşte visul,
nimic nu-l poate reţine, nici
funia, nici magnetul, nimic. Şi-atât rămâne,
doar lemn care arde şi fumegă.
De la umăr la brâu, o miză.
Carne pretinzând că e carne, o miză.
Ani, zile, ani:
lovesc, macină, devoră, condamnă,
printr-un tunel de tăcere,
cu ochii deschişi, cu gură fără glas,
ceva acum stricat, care-avea viaţă, se afla în centru.
Iar dacă o poezie, aceasta, toate poeziile, sunt numai vorbe,
sunt vorbele de-ajuns, sunt ele suficiente?

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre la Iaşi

Aud pe-aici, pe lîngă mine paşi
Vin voci străvechi să cînte şi să mustre,
Un paradis e îngropat la Iaşi
Sub străjuirea umbrelor ilustre.

Vin voievozi cu degete subţiri
Un stins condei îşi plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.

Alecsandri va regăsi discret
Durerea şi misterul din talangă
Şi lîngă umbra marelui poet
Va creşte metafizica lui Creangă.

Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicţionaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-şi coase orice petic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema sufletului

port în suflet poezia ca pe-o diademă
este ca o mângâiere de înger, aleasă
mă ţine departe de tristeţea extremă
să cad în capcană nicicând nu mă lasă.

mă uneşte cu lumea, mă ţine aproape
de poeţii iubirii, de naturi splendide
ca un magnet atrage lumina sub pleoape
şi culorile speranţei diafane, candide.

poezia mea-i adesea ca o arteziană
ţâşneşte din adâncuri până în înalt
alteori cu chip angelic de Sânziană
mă conduce de pe-un vârf pe celălalt.

acrobaţii de litere pe coarda eoliană
fac magii în mine veşnic să tresalt.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul din lentilă...

se pune în semi-lună,
noaptea-n soarele din bec
doar cu dioptrii s-alerg.
Gândul face pârtii pe hârtie,
atras ca un magnet.
Cuvintele dansează-n
hora poeziei cu viteza luminii.
Mirosul de cerneală
îmi stă brodat pe faţă.
Orele zboară ca vântul!...
Dimineaţa îşi varsă
lacrima în gura ierbii.
Rimelul cade greu pe gene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu (30 mai 2016)
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă aşteptam

să mă iubeşti o mie
de ani încercând să dezlegi
misterul melancolic
care răzbate din toată fiinţa mea
nu mă aşteptam să-mi înţelegi
durerea poemului care creşte
în metafizica magnetismului frenetic
să mă susţii când ating paradisul pierdut
stingând condeiul în lacrimi
nu mă aşteptam să iubeşti
o piesă de muzeu ocolită
de noroc încredinţat iluziei deşarte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhul Vinului

A cântat în paharul meu, iar eu m-am împlinit,
Tot numai iubire, în parfumul acelei muzici,
În cântecul lui îmbujorat şi magnific.

"Eu sunt sănătatea, eu sunt viaţa!
Pentru că eu ofer, celor care cer,
Focul tatălui meu, Soarele,
Şi puterea mamei mele, Ţărâna.
Esenţa în marea ei inspiraţie,
Sunt învăţătură şi spirit pentru cei înţelepţi,
Muză vizibilă pentru poeţi,
Sufletul înflăcărat al celor îndrăgostiţi,
Geniul veseliei şi-al râsului.

Veniţi, sprijiniţi-vă de mine, voi, cei obosiţi!
Ridicaţi-vă, voi, cei suferinzi şi plini de îndoieli!
Grăbiţi-vă, voi, cei întârziaţi pe drumuri!
Eu sunt Mândria, mângâietorul;
Valoarea şi Nădejdea sunt scutierii mei;
Eu sunt Îngerul Tihnei.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artemis

N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.

Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi de vânturi răvăşite
Văd luna printre frunze pale.

Şi aura ei pe întunecata boltă
Cu galbenul de ceară glacial
Pe flacăra din inima în revoltă
Coboară fiori de univers astral.

Aproape de biserica armeană
Ajuns, zăresc ciudată umbră.
Ivită sub vitraliul cu icoană
Alunecă cu legănare sumbră.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgia pariziană sau Parisul se umple din nou

Fricoşilor, priviţi-o! În gări vă revărsaţi!
Cu-ai săi bojoci de flăcări, slăvitul soare zvântă
Aceste bulevarde. Barbarii-s alungaţi.
Apusul vă arată din nou cetatea-i sfântă!

Hai, nu vă temeţi, focul năprasnic va fi stins!
Poftim pe bulevarde, poftim pe cheiuri, iată
Şi casele-ncadrate de-azurul pur, aprins
Într-un amurg, de ploaia obuzelor, roşcată.

Palatele defuncte, în scânduri le-nveliţi!
Vă-mprospătează ochii a vremii vechi lumină.
Trec târfele pe stradă, în roşu-alai, priviţi!
Fiţi veseli şi petreceţi, curaju-o să vă vină!

Căţele-nfierbântate, cu cataplasme-n dinţi!
Vă cheamă-aceste case de aur! Daţi năvală!
Mâncaţi! Aceasta-i noaptea plăcerilor fierbinţi,
Ce-a coborât în stradă. Beţivi cu burta goală,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud (mai 1871), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Voi munţi sălbatici, al vulturului
Doliu solemn.
Nori aurii
Fumegă pietroasele pustiuri.
Răbdătoare linişte respiră pinii,
Mieii negrii lângă prăpastie
Unde albastrul deodată
Ciudat amuţeşte,
Blânda muţenie a bondarilor.
O, verzii pomi -
O, tăcere.

De vis cutremură sălbatecul pârâu
Întunecate stafii inima,
Beznă,
Ce peste hăuri se întinde!
Vocile albe
Orbecăind peste-nspăimântătoare atrii,
Zdrenţuitele terase,
Părintele furioaselor feroce, vaietele

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen inerţial

Eşti poezie,
azi ţi-am descoperit curbura sculpturală,
existenţial
mă atrăgeai c-un magnetism insinuant
fixat într-un erotism simbolic.
Te-am sorbit în gândul răvăşit
dizolvat cu violetele de Parma,
spulberat în deznădejdea
dorinţelor noastre.
Ametistul ochilor tăi
încrucişat cu realităţile lubrice
năvălea,
n-am recunoscut umbra violată
cum hohotea încâlcit,
în amalgamul atracţiilor nestăpânite.
Încurcaţi, tipărim continuu,
niciodată nu vom avea aceeaşi polaritate.
Acoperiţi din tine iubito,
ne prăbuşim.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile chipului

nimic nu e mai expresiv ca un zâmbet siclam
e jocul fluturelui cu candoarea florii
este dansul nereidelor cu sorii
este cântecul privighitorii pe un ram.

zâmbetul este chipul diafan al iubirii
lumina de pe făţă ce precede sărutul
este chemarea soarelui când vine răsăritul
este cea mai romanţioasă expresie a firii.

conectată cu îngerul eu zilnic zâmbesc
conectată cu poeţi romantici care mă atrag
trăiesc beatitudini, timpul meu e mag
mă seduce cu surprize cu vise ce se-mplinesc.

uneori zâmbetul este un crin sălbatic
magnetizează codrul cu spirit enigmatic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!