Citate despre magnetism și religie
citate despre magnetism și religie (inclusiv în versuri).
- meditație
- Meditația este copacul magic care îndeplinește toate dorințele, magnetul ce atrage grația lui Dumnezeu.
definiție aforistică de Swami Muktananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice preot poartă sub anteriu o imensă teamă de a nu fi pedepsit de dumnezeu, dar și ispita magnetică a nedumnezeirii.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Elen (apăsat): Preotul acela a fost un ticălos!
Lady Robinson: A fost un bărbat, Elen! Nimic mai mult! Asta sunt preoții, de fapt. Bărbați în sutană...
Elen: Greșiți, doamnă...
Lady Robinson: Dimpotrivă! Tu greșești, Elen! Tu reduci virtutea la abstinență. Știi de ce a făcut Dumnezeu corpul femeii atât de zvelt și de atrăgător? (Se apropie de Elen). Ca să ispitească, Elen! Iubirea este un magnetism divin, o permanentă atracție universală....(Îi atinge delicat sânii)
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Casa roșie
în baza de date a lui Dumnezeu
inima mea e mereu șarjată
dacă îndreptându-mă totuși
de odaia în care picură neâncetat hemoglobina
un magnet nevăzut mă ține
pe circumferința verde
a satului de munte
unde lucrază mirific
aerul bine oxigenat și
mi se pompează în infrastructură
combustia de a doua zi.
poezie de Ion Scorobete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugăciune la intrarea în casa mea
Domnul a promis binecuvântare acestui oraș, acestei case
Și urmașilor mei, dacă toate lucrurile rămân nepângărite;
Nici o masă sau scaun nu sunt îndeajuns de simple
Pentru cei care urmează păstorul din Galileea; a mai cerut
Ca eu însumi în anumite zile ale anului
Să nu ating nimic și să nu râvnesc nimic,
Luând aminte la toate cele făcute de marii entuziaști
De-a lungul atâtor secole cu noroc schimbător
Și pe care trebuie să le consider drept normă;
Totuși, dacă voi visa că Sinbad marinarul a adus un cufăr pictat
Sau o imagine de dincolo de Muntele Magneților,
Acel vis este o normă; iar dacă mâna Diavolului
Distorsionează viziunea, împrăștiind aburi de leșie
Pentru a umbri calea, sau construiește o casă
Proiectată în birourile guvernului, scurtează-i viața,
Închide-i sufletul pe fundul Mării Roșii.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se forțează o cheie sau, mai nou, o cartelă magnetică în ușă; una din ele se schimbă; așa e și cu dragostea. Când ne referim la sufletele pereche, la neveste de poveste și crai coborâți din Rai, ușa e larg deschisă și intrarea oricând permisă.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la magnetism și religie, dar cu o relevanță mică.
Puterea sinelui este permanentă, căci are la bază cunoașterea de Sine. Ea are o serie de caracteristici. De pildă, ea are puterea de a atrage oamenii sau obiectele de care avem nevoie către noi. Magnetizează oamenii, situațiile și circumstanțele, astfel încât acestea să sprijine dorințele noastre. Acest sprijin este special, căci vine din partea legilor naturii, al divinității, al unei stări de grație. Această putere creează o legătură între noi și restul oamenilor, de care ne bucurăm deopotrivă noi și ei. Este puterea iubirii.
Deepak Chopra în Cele șapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portal ratat
(sculptura duhului)
în căușul inimii tale
obrajii sărutului meu se rumenesc ușor
smerenia roz a degetelor
schimbă polii magnetici ai raiului
rădăcinile mărului cresc punctul de fierbere căii lactee
pulsul colorează în busuioc
străfulgerările sunetului prin sângele orei
din cuptoarele pielii mireasma iubirii
iese aburindă
și cântă
pietrarul uranic înfige dalta
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artemis
N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.
Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi de vânturi răvășite
Văd luna printre frunze pale.
Și aura ei pe întunecata boltă
Cu galbenul de ceară glacial
Pe flacăra din inima în revoltă
Coboară fiori de univers astral.
Aproape de biserica armeană
Ajuns, zăresc ciudată umbră.
Ivită sub vitraliul cu icoană
Alunecă cu legănare sumbră.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, când seara
Lângă zidul negru-ncremenesc desfigurați copaci,
Prin masca de argint scrutează duhul Răului;
Cu bici magnetic lumina alungă noaptea de piatră.
O, dangătul scufundat al clopotelor de seară!
Prostituata ce-n fiori de gheață naște copilul mort.
Cu turbare mânia lui Dumnezeu biciuie
fruntea posedatului,
Molimă purpurie, foamea ce zdrobește ochii verzi.
O, groaznicul râs al aurului.
Dar calm sângerează-n hrubă-ntunecată
o mai tăcută omenire,
Făurește din metale dure capul izbăvitor.
poezie de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de mult
dacă m-ai întreba
cât de mult te iubesc
aș răspunde franc
atât cât îmi permiți
platonic demonic
piperat sofisticat
bourbonic hialuronic
cu elongație și dizertație
draconic oximoronic
cu coconut disecat
armonic daltonic
firesc funambulesc
valabil damnabil
angelic machiavellic
abisal și viral
edulcorat emancipat
ciclonic hegemonic
olocronic
magnetic eretic
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoexil cu Demon
De la o vreme am căzut în patima
Aritmeticii
Adun pătimaș umbrele ochilor ei
Cu plus infinit
Și împart la două extreme magnetice
Că așa zice buchia cărții
Răsucesc problema pe toate fețele
Oricum o abordez
Îmi dă cu minus albastru marin
Și-un bilet de trimitere
La raiul solitarilor exilați
Spre nemărginită reculegere
Nu se poate, zic, e greșită
Te o re ma
Știu până și copiii
Că minus cu minus face plus
Mă răstesc șoptit la demonul marii
Numărându-i valurile impare
[...] Citește tot
poezie de Septimiu Pan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om viu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viață.
Mă cutremură diferența dintre mine
și firul ierbii,
dintre mine și lei,
dintre mine și insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine și numere,
bunăoară între mine și 2, între mine și 3.
Am și-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planuri
câmpul era azi ca o imprimantă
de ultimă generație
doi cocoși veseli și verzi
umblau prin ochii mei
ca și cum nu s-a întâmplat nimic
iar eu aveam planuri mari
cu câmpul acela
și cu zgomotul lui verde abrupt
aveam de gând să-l dezbrac
de toată splendoarea
și să-l iau acasă la mine
să-l pun covor în mijlocul camerei
să spun o rugăciune
în mijlocul sufletului
și să-l salvez de dăunători
dar nu s-a întâmplat nimic
pentru că nu era azi primăvara aceea
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva,însă, nu s-a schimbat
Domnilor parlamentari, pentru ca voi să puteți trăi în lumină, îi țineți în întuneric pe cei săraci. Îi înfometați pentru ca voi să huzuriți. Îi lăsați în suferință pentru ca voi să trăiți în lux și desfrâu.
Pentru cei săraci spitalele sunt cetăți ce nu pot fi cucerite. Ei rămân pradă morții pentru că nu au bani să se trateze. Pe țărani i-ați adus în sapă de lemn. Vă folosiți de munca lor, ca să vă îmbogățiți.
E drept că tehnica a evoluat, că lumea s-a schimbat... Ceva, însă, nu. Societatea a rămas aceeași ca în vremea marelui Eminescu. Și astăzi omenirea este împărțită în "mizeri și bogați". Educația aluat-o razna. Respectul față de om, față de munca lui a dispărut cu desăvârșire. În locul lor, împroșcarea cu noroi, și chiar crima au pătruns între părinți și copii, între frați, între cei apropiați. Ce să mai vorbim despre dușmănia între toți.
Aura care odată era apanajul fiecăruia dintre noi, astăzi a devenit rugina care corodează tot mai mult sufletele, cândva curate.
Cât dezmăț, câtă cădere a magnetizat societatea noastră!
Oare unde vom ajunge? Mai există loc până unde să coborâm?
Până și vidul nu ne este suficient pentru alunecarea în hău.
Oare credința în Dumnezeu ne mai poate salva de la pieire?
poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chevrolet
Era-ntr-o zi cu soare cald,
Treceam pe-o stradă mare,
Până-ntr-un colț de bulevard,
Lângă-un hotel destul de-nalt,
Era o stație de parcare.
Mă oprii în loc pentr-un moment,
Ce-o fi acolo oare?
S-a întâmplat vre-un accident?
E plin de oameni mici și mari
Pe trotuare.
Mă duc să văd al lor secret,
Știți, firea-i curioasă;
Dar ce credeți?... un Chevrolet,
Un taxi foarte elegant,
O mașină frumoasă.
Ce să vă spun, era frumos,
O mașină luxoasă,
[...] Citește tot
poezie de Veronica Buliga (12 noiembrie 2011)
Adăugat de Veronica Buliga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agramatul și frumoasa
Adeseori, La Adormirea Serii, sufletul ei primea
față de munți o ușurare, cu toate că ziua de azi
era dură și cea de mâine necunoscută.
Dar, când se-ntuneca bine și mân a preotului se
ridica peste grădina mică a morților, Ea
Singură, Dreaptă, cu prea puținele ființe familiare
ale nopții- adierea rozmarinului și funinginea
de la coșuri- la marginea mării veghea
Într-altfel frumoasă!
Vorbe abia șoptite de valuri sau pe jumătate ghicite
într-un foșnet și altele care seamănă cu
ale morților și se sperie printre chiparoși
ca niște zodii ciudate, învârtindu-se în
jurul capului ei magnetic i-l aprindeau. Și una
O limpezime de ne-nchipuit lăsa, în adâncul lăuntrului
[...] Citește tot
poezie clasică de Odysseas Elytis din Variațiuni pe o rază (1977), traducere de Ion Brad
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul Pământului
Doborât de-a soarelui dogoare
Te tot rogi române la Cel Sfânt
Însă ai uitat să ceri iertare
Gliei strămoșescului pământ
Ți-au lăsat în dar înaintașii
Tot ce-aveau pe lume mai de preț
Cu ce drag îți dezmierdai privirea
De la șes la muntele semeț...
Codrii atrăgeau precum magnetul
Norii grei aducători de ploi
Pajiștile cu imașui grase
Erau raiul turmelor de oi
Prin artere largi de irigații
Unduia mereu al vieții râu
Câmpul devenind o-împărăție
De porumb, de floare și de grâu
[...] Citește tot
poezie de Gelu Oproiu din Lumea Satului, nr.16(45): 16-31 august,2007
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala de văduvi
Iată cearta revoluției cu lumea,
și cum se face de ne-ajunge lanțul mecanic al istoriei,
ca o cătușă unsă pentru a rupe: proscrisă
e jumătatea mare din viața omului simplu dar prost,
jumătatea cealaltă aparținându-i de drept lui Dumnezeu!
Cărămizile igrasioase ale memoriei colective,
lăsându-se greu pe brațele fine, gălbui,
de țăran degenerat, preacurvit și amețit de benzină...
Memoria colectivă lor le aparține, ei pretind că au obligația
morală de a ține minte pentru noi toți. Și pentru ei.
Nici lăzile de lemn strunjite, încă aspre, cu care au venit
ca pentru un fel de asalt, de război fratricid și sfânt,
nu le-au uitat și nu le-au aruncat. Ei nu uită nimic.
Și le mai fac perne, din când în când, așa tari cum sunt,
însemnate chimic pe viață, aidoma fierului înroșit,
răsuflând cald a pâine râncedă dinlăuntru, a dimie soioasă
și a fier coclit, de seceră neudată.
Ei nu uită nimic, ei sunt banda magnetică,
jurnalul viu al istoriei. Datorită lor se îneacă bourii naționali
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cochemaria
Pe-un perete am pus doar poze cu tine,
La bază crescu un firav mărăcine,
Este semn că exiști și că eu mai exist,
Am venit, un cocor rătăcit din Egipt.
M-ai primit, radiai ca un mac rupt prea brusc,
Cei iviți cam prin mai au ceva înnăscut,
Au R magnetique, mă lipesc, zece bani,
Moștenire dedic trei poeme pe an,
Cu trei ochi te privesc, cu privirea ajung,
Unde nimeni nu fu, în altarul burgund.
************************************
Mă urmărește moartea peste tot,
Ne întâlnim întâmplător, tot cu netot,
Ea mână grea, eu nu mă las,
O păcălesc, o duc de nas,
Caut arme noi, ea se retrage,
În alte nopți aud cum rage,
Eu nu știu când s-o termina
Acest coșmar de cinema.
******************************
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre magnetism și religie, adresa este: