mail şi moarte

Replică la poezia "Albastru 11" de Violetta Petre

Ţi-am pus un mail iubito, să nu-mi răspunzi la vară,
Am o problemă gravă, de tot se-alege praful,
Căci am primit, se pare, déjà a şaptea oară
Scrisoare că de Paşte mă va călca ANAF-ul!

Te chem mereu fiindcă cu gândul sunt la tine,
Cu un cordon lăuntric de tine sunt legat,
Au fost şi vremuri bune, a fost şi rău şi bine,
Dar aminteşte-ţi totuşi... la bancă m-ai girat!

Epistole-ţi voi scrie că vor veni agenţii,
Nu-I cale de scăpare, nu poţi să te ascunzi,
Mă tem c-o să te doară umblând în fundul genţii,
Că-ţi pun înc-o povară pe umerii rotunzi!

Voi astepta sub dună, a îngheţat afară
Şi disperat dau mailuri, cu glasul stins te strig
Ajung la mititica, păcat că nu e vară
N-am gaze de-o lună şi mor acum de frig!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

=între naştere şi moarte
pe cine (ne) va alege posteritatea
ca funcţie matematică?

=editurile revistele literare m-au asaltat pe mail. cu diagrame.
puteam să fiu închis pentru coliziunea capetelor pe piaţa monetară.
m-a durut util o burtă necunoscută. le-am dat dracu pe toate.

=rocada capetelor între fraţi.
îmi dau mat poetico-schizofrenic.

=toată noaptea am înotat în acvariul din burta câinelui meu.
aveam viteza unui spermatozoid când se scuturau purici.

=coliva seamănă c-un ceas.
nu ştii dacă rămâi o doină pisicească.

=de ce atâtea femei sunt singure?

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă moartea nu-i sfârşitul

Dacă moartea nu-i sfârşitul, aş vrea să ştiu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am căţărat pe coama acoperişului,
apoi, am făcut un pas în spate
şi-am aprins un chibrit, să-mi luminez viaţa;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuşi.

Mi-am văzut viaţa căzând şi m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată ştiinţa mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat – sau nu există,
Dar ştiu un lucru:
Viaţa trece prin noi cum trece lama
bambusului în creştere prin prizonierul prăbuşit în poiană –
ne intră prin sânge, prin capul care ţipă de durere.
Viaţa este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morţi.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viaţa trece prin noi precum raza

[...] Citeşte tot

poezie de Robin Hitchcock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea a III-a (parodie)

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras maşina, lângă gură de metrou..".
"-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur..."
"-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour".
Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare

La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermube şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un "Sony Vaio", care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"-Tu eşti Mircea?"
"-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o şi pe centură, îndrumat de GPS.

[...] Citeşte tot

parodie de autor necunoscut/anonim, după Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă moartea nu-i sfârşitul

Dacă moartea nu-i sfârşitul, aş vrea să ştiu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am căţărat pe coama acoperişului,
apoi, am făcut un pas în spate
şi-am aprins un chibrit, să-mi luminez viaţa;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuşi.

Mi-am văzut viaţa căzând şi m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată ştiinţa mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat – sau nu există,
Dar ştiu un lucru:
Viaţa trece prin noi cum trece lama
bambusului în creştere prin prizonierul prăbuşit în poiană –
ne intră prin sânge, prin capul care ţipă de durere.
Viaţa este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morţi.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viaţa trece prin noi precum raza

[...] Citeşte tot

poezie de Robin Hitchcock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junk

dimineaţa începe cu un spam şi dintr-o dată senzaţia că trăiesc o zi falsă cu soare fals într-un bloc fals
mi-aprind ţigara deschid fereasta dintr-o dată străzile încep chiar din faţa blocului
senzaţia asta creşte în mine atât de mare încât la un moment dat cred că vrea să mă suprime

& privesc lumea printr-o fereastră deschisă cu toată încrederea că moartea poate fi tot o fereastră deschisă
dintr-o dată simt gust de sirop de vişine se propagă infinit în mine apoi pe străzi pe cerul întins peste blocuri
lumea capătă gust dulce acrişor văd o pereche de delfini albi înotând în aerul duce acrişor

& mă îndoiesc de fiinţa mea fiindcă mi-e mai la-ndemână decât să-l acuz pe dumnezeu
că îmi trimite dimineţi spam iar eu însumi aş putea fi un mesaj trimis oamenilor în junk mail
apoi am brusc o senzaţie de bine şi sunt sigur că în toate benzinăriile maşinile sunt alimentate
cu lapte că lumea îşi zâmbeşe în vitrine iar toate femeile au buzele rupte din cel mai dulce vişin

& lumea se uită în mine prin fereastra deschisă şi mă gîndesc că aşa a fost de la început
când omul priveşte în infinit şi infinitul priveşte în om

poezie de Leonard Ancuţa (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a trecut cheful de scris poeme...

mi-a trecut cheful de scris poeme,
am plecat, mi-am luat lumea-n cap,
nu mă mai interesează mail-urile,
vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toţi:
lăsaţi-mă la ţărmul lumii
să contemplu melancolia
în toate culorile posibile.
e frumos să priveşti
panorama acestui secol
într-o cafenea sentimentală,
fumând pipă şi privind meduzele
care se zbat în acvariul din perete.
ce bine e să trăieşti cu mese şi scaune care-ţi vorbesc,
cu oraşe şi ţări pliante
care se desfac şi se strâng ca o armonică,
cu seneca prieten
care ne trimite la dracu,
să rămâi tu, cu sufletul tău, şi să-l mângâi,
să-i spui poveşti cu femeile care-au trecut prin viaţa ta,
cu democrit din abdera care şi-a smuls ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 august 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!