Citate despre metafizică și poezie
citate despre metafizică și poezie (inclusiv în versuri).
Pentru a dezvălui un poem în matricea lui metafizică avem nevoie, cum altfel?, de întregul univers cultural care, transcendental, ne conține.
aforism de Dumitru Găleșanu din Luminile omului: lirica filosofică (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Influența lui Poe asupra artei universale a fost deopotrivă profundă și metafizică, astfel încât numele și creația să-i reziste peste ani. De la trecerea lui în nemurire și până azi, nu este an în care, ori într-o carte, ori într-o revistă, poetul american să nu fie elogiat de critici, eseiști ori poeți.
citat clasic din Ruben Dario, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!




- poezie metafizică
- Prin poezie metafizică înțeleg acea poezie în care ce este în mod obișnuit înțeles doar prin gândire este cuprins de sentimente, sau aceea în care ce este în mod obișnuit doar simțit este transformat în gândire, fără a înceta să simți.
definiție clasică de T.S. Eliot
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sensuri ascunse, ce ar putea să fie formulate în chip abstract, nu se găsesc în poezia mea, decât ca alunecări, pe cari însumi le condamn. Toate sensurile țin de domeniul unei sensibilități metafizice, ce coboară în adânc și vine în adânc, ele n-au confinii cu înțelegerea filozofică discursivă... În poezia mea sunt frecvente și motivele mitice, chiar teologice. Dar de aceste elemente uzez în chipul cel mai liber, ca mijloace de expresie poetică. Motivele nu sunt tratate "dogmatic". Le folosesc în sens totdeauna creator, liber; le modific și le amplific după necesități. Născocesc motive mitice la fiece pas, fiindcă fără de-o gândire mitică nu ia ființă, din păcate sau din fericire, nicio poezie.
Lucian Blaga în Opera poetică, Luntrea lui Caron (2010)
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cum poți fi filozof? Cum să ai neobrăzarea să încerci să descurci probleme ca timpul, frumusețea, Dumnezeu și toate celelalte? Spiritul se umflă-n pene și țopăie cu nerușinare. Metafizică, poezie - impertinențe de păduche.
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rugă
Poezie
exiști pentru a spune-Sunt!
Sfițească-se pașii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer și pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primește-l
Din eternitate în eternitate
Aceeași închipuire metafizică
Și ne iartă nouă nemurirea
Și toamna singuratică din priviri
Și nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca pe un dușman de moarte urăsc durerea fizică. Durerea metafizică mi-o oblojesc cu un vers.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

din paradis vin voci
să cânte lângă poet
durerea metafizică
lăsată de condei
într-un magnetism frenetic
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile sunt bomboane metafizice preparate de cofetari ai cuvântului. Unele fondante, emoționante, altele savante, abracadabrante.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să alegi între maxima stoică, notația poetică, fragmentul metafizic? La naiba, lucruri mărunte ce pretindeți la mareție! O liniște bună valorează cât toate.
aforism de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Culturile a-cosmice sunt culturi abstracte. Lipsindu-le contactul cu originarul, le lipsește și spiritul metafizic, adică umbletul căutător sub viață. Inteligența, filozofia, arta franceză rămân în lumea Înțelesului. Iar când pe acesta îl presimt, nu-l exprimă, așa cum face poezia engleză și muzica germană. Franța? Refuzul Tainei.
Emil Cioran în Despre Franța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm de suspun metafizic
Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.
În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oțet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.
E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?
Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?
sonet de Dumitru Ichim (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!


În ecuatorul gândirii
fac drum prin întuneric lumini să descopăr
goliciunea metafizică să mi-o acopăr
fascinații învăluitoare culeg de la stele
conștiința lucrează broderii, dantele.
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet izvorăsc din idei
beatitudini și extaze iau formă de concret
Dumnezeu m-a înzestrat cu minte de poet.
scriu despre viață cu patos de boem
timpul se transfigurează în fiece poem
mi-am construit destinul pe cântec și slove
secunde am îndulcit cu fresh de mangrove.
apropierea de poeți mod firesc al iubirii
prietenii îmbogățind euatorul gândirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la metafizică și poezie, dar cu o relevanță mică.

Noaptea de Sânziene
Pasiunea mea rătăcitoare,
De-ai găsi literaturii hrana,
M-a împins subit spre Sânzâiana,
Poetesă-n zbor strălucitoare...
Stilu-i sublimat de rafinare,
Vai!, îmi stilizează, dulce, pana...
Și-mi acord cu versul ei icoana,
Versu-i care-i pură-nfiorare.
Curge metafizic și-apoi scrie
Doamne, du-mă-n Raiul ei poetic,
Du-mă-n versu-i de bijuterie,
În suavu-i areal profetic,
Să-i țuc talpa lin cărămizie
Și-apoi trupu-i electromagnetic!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Umbre la Iași
Aud pe-aici, pe lîngă mine pași
Vin voci străvechi să cînte și să mustre,
Un paradis e îngropat la Iași
Sub străjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subțiri
Un stins condei își plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regăsi discret
Durerea și misterul din talangă
Și lîngă umbra marelui poet
Va crește metafizica lui Creangă.
Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicționaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-și coase orice petic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Există o unitate transcendentă și inalterabilă a poeziilor de pretutindeni, un fond ultim mereu identic! Ceea ce se schimbă, în diferitele epoci, este doar forma, expresia, vehiculul lingvistic. Din acest punct de vedere ești modern sau anacronic doar din perspectiva formei. Substanța ultimă rămâne mereu aceeași. Așa fiind, cred că poezia este cel mai bun mod de a scrie o istorie a vieții interioare, ea respectă procedura intimă a unduirilor sufletești. Metafizic vorbind nu există progres, condiția umana este trans-istorică!
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vers metafizic
Iată și ultimul salut. Coboară,
În hăul mării adânci coboară
Acest sicriu înfășurat în steag
Precum un zbir, cu față-acoperită.
Marea-l înghite odată cu nisipul -
Cu nisipul niciodată descoperit
Moale ca lâna, sau poate negru
sau poate încărcat cu o duzină de culori
și abia acolo - cel mort
Ochii înfundați ai celui mort
Vor zări minunăția noilor lumi:
Plante, plancton, scoici și lumini.
Ah, ce sfere minunate, fosforice,
Luminoase sfere fosforice!
Ah, frumoasă e această junglă a nopții
Ah, ce minunat și măreț mormânt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Stanislaw Grochowiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove în lumină
trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.
voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.
versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.
iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


«Cu privire la metodă». Pentru ca ceva să poată fi numit metodă, trebuie să fie un procedeu după principii. Metoda care domină acum în această ramură de cercetare a naturii poate fi divizată în metodă «naturalistă» și metodă «științifică». «Naturalistul» rațiunii pure ia ca principiu că prin rațiunea comună, fără știință (pe care el o numește rațiune sănătoasă), se poate realiza mai mult în chestiunile cele mai înalte, care constituie problema metafizicii, decât prin speculație. El afirmă deci că mărimea și depărtarea Lunii pot fi determinate cu ochiul mai sigur decât pe cale indirectă, matematica. Este o simplă misologie, redusă la principii, și ceea ce este absurd e neglijarea tuturor mijloacelor tehnice, lăudată ca o metodă proprie, pentru a extinde cunoașterea noastră. Căci în ceea ce privește pe cei ce sunt naturaliști, din lipsa unor vederi mai ample, ei nu pot fi acuzați cu temei de nici o vină. Ei urmează rațiunea comună, fără a se lăuda cu ignoranța lor, ca o metodă care ar conține secretul de a scoate adevărul din fântâna adâncă a lui Democrit. «Quod sapio, satis est mihi, non ego curo, esse quod Arcesilas aerumnosique Solones», versurile lui Persius constituie deviza lor, cu care pot trăi mulțumiți și demni de aprobare, fără a se îngriji de știință, nici a încurca treburile ei.
Immanuel Kant în Critica rațiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!




Am o răceală teribilă
Am o răceală teribilă,
Acum, toată lumea știe că răcelile teribile
Modifică întregul sistem al universului,
Ne transformă-n dușmani ai vieții
Și produc strănuturi metafizice.
Mi-am pierdut o întreagă zi suflându-mi nasul.
Mă doare vag și intermitent capul.
Tristă condiție pentru un poet minor!
Astăzi sunt cu adevărat un poet minor.
Ceea ce-am fost mai odinioară era un vis; s-a dus.
La revedere pentru totdeauna, regină a zânelor!
Aripile tale erau făcute din razele soarelui,
Iar eu umblu pe aici.
Nu mă voi face bine dacă nu zac pe patul meu.
Niciodată nu m-am simțit bine,
Exceptând zilele când am zăcut culcat pe Univers.
Excusez un peu... Ce răceală teribilă!...
E ceva fizic!
[...] Citește tot
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre metafizică și poezie, adresa este:
