metafore şi versuri

metaforă

Metafora este inima versului...

definiţie aforistică de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore şi epitete

Mi-ai apărut în cale ca o poezie,
Cu versuri lungi şi rime îmbrăţişate,
Având înşiruiri de adevăr şi fantezie,
Scrise pe suflet cu litere îngroşate.

Te pot descrie doar prin epitete,
În stihuri cu slove moi din catifea,
Versul ţi-l sorb în zori pe îndelete,
Ca pe o poezie cu aromă de cafea.

În strofa vieţii mele cu rime agitate,
Eşti o metaforă ce sufletu-mi alină,
Când îţi admir sfios şi pe nerăsuflate,
Piciorul metric şi glezna lui cea fină.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărările Poetului (sonet)

CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creativităţii)

Aleargă poetul prin universuri,
După zeiţă ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înţelesuri.

Metafore pe colier înşiră,
Când rezonează şoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.

Ecouri de gând înalţă pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.

În privire aşterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deşirat de condeier.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Scriitorului (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi ipotetic
Sculptez vecia în vers
Sentiment duplex
Alegorii complexe
Metafore eterne

tanka de David Boia (7 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

poemele în vers alb
zburând metaforic
printre creaţii
rănesc rimele
versurilor clasice

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărările poetului (sonet creeaţiei)

CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creaţiei)

Aleargă poetul prin universuri,
După zeiţă ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înţelesuri.

Metafore pe colier înşiră,
Când rezonează şoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.

Ecouri de gând înalţă pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.

În privire aşterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deşirat de condeier.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt versul

eu sunt versul, poezia
care trece pe alei
uneori sunt frenezia
cu miros de flori de tei

sunt fir de melancolie
care plânge pe cărări
alteori o fantezie
cerşind nopţile de ieri

sunt un gând, poate grăunte
din eternul univers
metaforă în cuvinte...
eu sunt doar atât: un vers

poezie de Liliana Ghiţă Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a iubi (vezi şi a fi îndrăgostit)

Metafora metaforelor

Am înţeles
că a iubi
e un continuu vers
un poem nesfârşit neînţeles
de niciun critic din Univers
metafora metaforelor
în infinitul ritm al inimilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SCRISOAREA SOARELUI

Unde e poetul care
Dintr-o simplă intâmplare
Scria versuri de iubire
Cu metafore sublime?

Cred că este supărat.
Soarele in loc a stat...
A uitat de sărutare
Intr-un colt la o scrisoare

Eu aştept, mă uit spre cer
Să-nteleg al lui mister.
Poetul cu vers duios
A plecat, nu s-a intors.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nescris. – Aforismul începe şi se întrerupe la ultimul său vers. – Se lipseşte de metafore, el este una.

aforism de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet şi epigramist

Să urzesc versul mai senin
Încerc cât pot mai bine,
Către metafore mă-nchin,
Eu nu reprim poetica din mine!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi prea trist

Să n-ai în tine apă şi să doară,
Nervurile din frunze în dogoare,
Să n-ai o clorofilă de culoare,
Chitarei care cântă-n subţioară,

Să n-ai destul răsuflet, să n-ai boare,
Metaforele să le vezi că zboară,
Să n-ai un ochi curat de căprioară,
Să te îmbeţi cu-o tulbure licoare,

Ar fi prea trist, să n-ai atâtea rime,
Să prinzi izvorul ce-a mocnit sub frunte,
Să mergi pe stele galbene de crime,
Când ai un suflet gata să le-nfrunte!

Ar fi prea trist, ca versurile prime,
Să n-aibă aer cu ozon de munte!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Ridic paharul, iată, cel dintâi
Şi-n cartea mea... de căpătâi,
Amestec nebunia cu talentul,
Trecutul, viitorul şi prezentul.

Pun magice metafore în vers
Şi le arunc, apoi, spre univers,
Fire de dor... şi puf de păpădie,
Un inefabil zbor spre veşnicie.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor a scrie versuri...

V-o spun, fără băşcălie:
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

De vreo lună şi jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, şi pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,

Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;

Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuri de noapte

Teama de somnul cu iz de tămâie
suie-n volute cioplite în pripă.
Zorii se sting. La hotarele vremii,
vântul buimac mi se zbate-n arípă.

Nimeni nu ştie câte talazuri
cad la tribord pe trupul-epavă.
Vin mai aproape păsări de pradă,
carnea să-nşface, fără zăbavă.

Linişti adânci. La hotarele vremii,
lauri râvniţi sunt metafore calpe.
Stihuri de noapte – poemele mele,
seci amăgiri, aruncaţi-le-n ape.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâmpla vocalei pe versul meu proptită

Pe faţa amiezii ca spicul bălaie
Nepăsătorul îşi scuipă ciuda.
Spălat de vreme, spălat de ploaie –
Graiul îşi dăruie truda.

Tâmpla vocalei pe versu-mi proptită
Respiră metafora la mari adâncimi,
Contemporană cu eroarea împietrită
Roua născută în trandafiri,
Precum un copil, rămâne uimită...
Putea-vei şi tu să te miri?!

O mână-idee străină şi alterată
Se bagă în gându-mi, ca-n buzunar -
Deznădejdea, amurgul se-arată
Îngenuncheate lângă altar.

Un fulger altoit la mine-n os
Mă luminează-n noapte, presimte o furtună:

[...] Citeşte tot

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Luceafărului poeziei româneşti

Trudind la sfânta devenire,
Prin sfinte rugi, Luceafăr blând,
Iar lăcrimează Eminescu!
Aleargă iar cu plânsu-n gând.

Se scutură de floare teii
Pe "lacul" liniştit şi sfânt,
Aleargă iambii şi troheii
Cuvântul metamorfozând.

S-au stins metaforele noastre
O altă lege-i - versul alb
În noi, români născuţi prin lege,
Luceafăr blând, luceafăr drag,

Se stinge... Candela uitării
Îl risipeşte în zenit,
Un val străin pe valul mării,
Un plâns în suflet pironit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă

Prin ce ţinuturi rătăceşti
Pribeagă?
În care grotă din poveşti
Ai hibernat – o vară-ntreagă?

O, Muza mea cu nasul mic
Şi coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?...

Ţi-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?

Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Şi, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am citit

Te-am privit in ochi
Si am citit mesajul,
Un poem...
Un poem de dragoste
Cioplit cu vers duios
Pictat cu metafore
Înramat
Cu sclipiri de stele
Furate din noptile
Cand priveam cerul
Împreuna...
Te-am privit în ochi
Şi am citit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar rămâi

Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... şi încă nenuntit,
E singurul ce ştie despre mărul
Şi şarpele... ce ţi l-a oferit.

Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Şi-un epitet, ce nu poate fi şters.

Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopţilor de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.

Atinge-mă uşor şi mă stârneşte
Cu trupul tău felin şi-nflăcărat
Când fulgeră afară şi trăzneşte,
Mă scapă de minciună şi păcat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!