metrou şi moarte

Metroul

Noaptea, în staţia umedă de metrou
Când ultimul tren a plecat, îngheţat sloi,
Încordat şi-atent, aud în spate'un ecou:
... Paşii tăi. Să mor şi nu privesc înapoi.

poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Larry Lipton: Cred că e rezonabil să presupun că atunci când eşti mort, nu apari dintr-o dată pe harta metroului new-yorkez.

replică din filmul artistic Misterul crimei din Manhattan, scenariu de Woody Allen (18 august 1993)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mor de dragoste, în fiecare zi, pentru "legături extraconjugale". Deseori, vă întâlniţi pe stradă cu femei care nu vă impresionează prin nimic, pentru că îşi ascund în străfundul lor secretele; însă, uneori, le veţi vedea plângând fără niciun rost, în faţa unui serial de doi bani, sau schiţând un surâs magnific, în metrou, şi atunci o să vă daţi seama ce vreau să spun. Adesea, situaţia este neechilibrată: o femeie celibatară iubeşte un bărbat însurat, iar el nu vrea să-şi lase nevasta; e ceva îngrozitor, abject, banal.

Frederic Beigbeder în Dragostea durează trei ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar

la crâşma unui adevăr domnesc

îmi dau pe duşcă zilnic, puşi la zar,

toţi banii inimii de buzunar -

hai, cântă lăutare că plătesc

între solemne staţii de metrou

cobor din mers şi urc la fel pe scară

ciupind de buci a morţii domnişoară

ce-mi trece la dosar un număr nou

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Parisul cenuşiu al metroului şi al inşilor anonimi există undeva o insuliţă de veselie luxoasă şi dătătoare de pace. Liman al liniştii, loc al regăsirilor, sediu al comunităţii noastre, Saint Tropez în plin septembrie. Aici, razele de soare nu mor niciodată.

Lolita Pille în Hell, capitolul 1 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată, iubito

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România se moare de prostie

În România prea uşor se moare
În România se moare în spitale
E aşa de trist şi totul doare
Ne mor copiii in incubatoare

Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat

În loc să construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane şi tanchete

Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia şi hoţia
E un tandem ce poţi să-l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cald

caldură orbitoare, soarele sunând a oraş
raze ce se lovesc de geamurile cuburilor,
în care stau suflete ameţite, putrezite,
si aterizeză forţat pe asfaltul înnăclăit
ce se prinde de trecători şi-i îmbrăţişează,
îi îneacă.

Gura de metrou, care nu mai clămpăne, doar
stă căscată, lăsând ca mii de muşte să
traverseze prin ea, intrînd în esofagul,
stomacul şi intestinele oraşului, pute a
gunoaie aruncate şi pisici moarte...
a acru.

se aude cum sfârâie pielea oamenilor,
curgând transpiratia rece cu gust de
kebap si de coca-cola si de tigari,
si de masini ce scuipa gaze prin fund,
iar mii de bube apar, dureroase şi roşi
şi urâte.

poezie de Anghelina Tiberiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai celui

în oraşul ăsta umblă haotic
ţanţoşe
laţuri, securi, gloanţe
rânjete, ocări, făţarnice amabilităţi
paradele doliului propriei morţi

infinite sacoşe, adesea goale
târâie silnic contururi de oameni
le varsă puhoi în gurile de metrou
un fel de scurgere după o ploaie pestriţă
torenţială

cerul imediat musteşte de rugi betege
întoarse spăşite, neîmplinite
zei confecţionaţi smulg cu forţa ofranda
sângele copiilor încă neiviţi

în aer, la un milimetru de ţărână
acolo unde începe cu adevărat Cerul
se zvârcoleşte iubirea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devonshire Street W1

Uşa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-închide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează încă-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianţă Edwardiană – Devonshire Street.

Fără nădejdi. Radiografia de sub braţ
Confirmă. Soţia stă cuminte lângă el.
Clădirea de peste drum este-înaltă şi calmă,
Cu hornurile ţintind cerul gri, de oţel.

Fără nădejdi. Iar mânerul de fier al palisadei,
Rece ca gheaţa, acum e mai norocos ca el
"Oh, londonezi grăbiţi şi nemiloşi! Am fost făcut
Doar pentru-a intra-n acest pat, pentru-a muri astfel?

Şi-aşează palma-n palma lui, cum, prostuţ şi gingaş,
O făcea demult, când dansau la Kensington, tineri amândoi;
"E mai ieftin să luăm metroul până la Piccadilly, iar de-acolo
Am putea prinde pe nouăsprezece sau pe douăzeci şi doi."

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada Devonshire, W1

Uşa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-închide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează încă-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianţă Edwardiană – Devonshire Street.

Fără nădejdi. Radiografia de sub braţ
Confirmă. Soţia stă cuminte lângă el.
Clădirea de peste drum este-înaltă şi calmă,
Cu hornurile ţintind cerul gri, de oţel.

Fără nădejdi. Iar mânerul de fier al palisadei,
Rece ca gheaţa, acum e mai norocos ca el
"Oh, londonezi grăbiţi şi nemiloşi! Am fost făcut
Doar pentru-a intra-n acest pat, pentru-a muri astfel?

Şi-aşează palma-n palma lui, cum, prostuţ şi gingaş,
O făcea demult, când dansau la Kensington, tineri amândoi;
"E mai ieftin să luăm metroul până la Piccadilly, iar de-acolo
Am putea prinde pe nouăsprezece sau pe douăzeci şi doi."

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri sunt îndrăgostit

Nu ştiu de ce luni e gri,
Marţi şi miercuri sunt uni,
Joi e o albastră zi,
Dar vineri sunt îndrăgostit.

Luni e-o zi de stat în pat,
Marţi şi miercuri încă zac,
Joi iau totul de la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
Duminică nu am timp pentru toate,
Dar vineri e stare de necesitate,
Pentru că pot să iubesc.

Luni - zi neagră, ce să fac?
Marţi sau miercuri am infarct,
Joi încep iar de la "start",
Dar vineri pot să iubesc.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de The Cure, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta

îmi spun unii cu glas şerpesc de evanghelişti
să mă retrag bondar într-un borcan de sticlă
să-mi pun ochelarii de fericire şi să cânt
petale, stropi, fluturi şi îngeri
ochii mei văd petale însângerate
stropi de lacrimi
fluturi cap de mort
îngeri demoni
din garsoniera de la capăt de linie
oraşul grohăie înghiţind lumea
sufocat de gunoaie în descompunere
copiii se joacă cu bombe frumos împachetate
bătrânii secretari de partid fac planuri cincinale
tinerii epuizaţi împinşi sub roţile metroului
oamenii îşi pun măştile de protecţie
burduhănoşii din trecut râd
de la înălţimea catedrelor morale
într-o lume fără nicio noimă
poeta găseşte o floare răzvrătită în cimitir
crescută din oasele studenţilor torturaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea a III-a (parodie)

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras maşina, lângă gură de metrou..".
"-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur..."
"-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour".
Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare

La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermube şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un "Sony Vaio", care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"-Tu eşti Mircea?"
"-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o şi pe centură, îndrumat de GPS.

[...] Citeşte tot

parodie de autor necunoscut/anonim, după Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu laptopul prin oraş

Mă strecor ca un ochi bătrân pe străzile mirate
Ale oraşului obosit de atâtea povesti brutale
Siluit de plânsul cerşetorilor cu vieţile stinse
La piaţa Unirii în neunirea creştinilor convertiţi
Barosanii îşi parchează frustrările ilegal în locuri nemarcate
În Centru Vechi sunt oameni noi vomitaţi din capitalism
Prăjiţi în sos de iluzii magice sclipitoare cumpărate ieftin
La Universitate un anticar volant drogat moare de foame
Îngropat în toată literatura universală nevândută vreodată
Nişte ţărani alogeni beau bere prostă, mănâncă mici şi înjură
În Obor
Doar la Foişor ţiganii şireţi veşnici cu gura ştirbă
Bat la babaroase făcute din os de corporatist
Bucureştiul se întoarce să-şi ia tributul numărat în vieţi
Înghite pe toţi nou-veniţii ce se grăbesc în Gara de Nord
Îi mesteca zdrobindu-le casele sărăcăcioase fără gard de la ţară
Şi apoi îi scuipă într-o flegmă cirotică direct pe stradă
Doar doi bătrâni internaţi la Obregia, pensionari de când lumea
Interbelici care nu au fost niciodată cu metroul
Râd fără rost

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 2 1

gura metroului te vomită electric şi străveziu
mergi pe urma zilei de ieri încă viu numeri paşii 2823 vineri 10 mai 2019 70 de calorii 232 de prieteni 37 de fire albe numără mai departe 158 kWh 3 facturi restante 37 de zile până la concediu 5 rapoarte 2351 de căsuţe goale 8 pahare pline cu apă 0 călătorii
aplică formula
nu te abate
altfel firul se rupe
iar tu nu ştii nimic despre teoria stringurilor
ştii doar că mâine va fi bine
mâine vei număra binecuvântările pe un şirag de mătănii
vei privi cerul aşa cum ţi-a fost scris pe ziduri
cu un smiley vei salva delfinii de plastic şi umbrelele de ploaie
azi pământul îţi şterge paşii
cineva te strigă pe alt nume
dar nu despre uitare este vorba
dracu' mai ştie despre ce este vorba aici
mai faci un calcul şi zici un număr cu literele amestecate
azi cuvintele sunt moarte
mâine vei termina ultima carte de pe noptieră
azi ducă-se naibii toate
azi să piară toţi oamenii ăştia mici
mâine o să-i iubeşti o să-i mântuieşti

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau sărutul timpului, înapoi

mă strâng
strada nu-mi mai este dreaptă, are colţuri
în ele sângerez, postez noaptea linii imaginare
la un calculator, orele sunt târzii, mă seacă

dimineţile scot fum, din coşuri, care nu mai sunt
lipsesc lemnele, ferestrele tremură, gheaţă nu mai vor
cândva ascultam cum joacă şotron o amintire
pe strada sufletului ei, atunci trecea o înmormântare
langă gardul cu o ulucă, strambă
o urmă din mine o privea
este şi acum cu mine, pe peretele alb, noaptea

o insectă se zbate
plasa păianjelui sugrumă trăirea, durere
nu vreau să fiu nici eu, nici tu, în ea
au adunat prea mulţi dintre noi, în cifre, în conturi
în digiţi, la o bancă, privesc noaptea
nu mai este nici strada a mea

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era timpul florilor

cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe
iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele
îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.

ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei
iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit
şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.

de-acum, până şi şoferului tău mă adresez cu efendi
până şi lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, guleraşului tău cu dantelă
îi croiesc şi agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătraţi de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoţeşte...

parcă eşti un păun, cu bucureştiul înfoiat în spatele tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut prin viaţă

Călătorim înghesuiţi pe scările autobuzului urban
Către destinaţii inutilizabile în drumurile noastre
Nu avem bilet pe lumea asta plină de controlori
Păcălim viaţă fiind la rândul nostru păcaliţi
Alergăm, ne grăbim, fugim, suntem goniţi de timp
Schimbăm tramvaiul cu metroul în staţii de tranzit
Suntem toţi un ciorchine de strugure ordinar
Storciţi în teascul timpului pentru un vin prost
Pe care nimeni nu-l bea, uitat în beciuri reci, bun de canal
Un animal ciudat cu mii de perechi de ochii
Şi nas, şi gură, şi urechi
Urcăm scări, coborâm cu liftul, aşteptăm
Parcăm, înjurăm, iarăşi aşteptăm la stop
La televizor un tip ne învaţă să reuşim în viaţă
Pe facebook un concurs de scuipat în sus
Facturi, rate, salarii, internet-banking
Mergem în cârciumi cu nişte străini, prietenii noştri
Ne prefacem cu toţii că ne interesează
De fapt nici cât negru sub unghie
În cutiile de carton avem fiecare o celulă

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine, lângă sufletul tău

când ies frunzele din lumea lor de lemn
nimeni nu ştie
se întâmplă firesc într-o dimineaţă când ai impresia
că atunci în acea secundă s-a petrecut toată viaţa ta
duci câţiva paşi câţiva stropi de pe clanţa de care tocmai
ţi-ai desprins palma

singurele lucruri care vin către tine sunt nişte sticle împinse de vânt
şi chiar de-ar veni 1000 ar fi acelaşi lucru
tot te împinge somnul pe stradă
cu ochii pe jumătate închişi priveşti la vâslaş
îi auzi cântecul încheieturilor
pe faţa lui nerasă i se citeşte copilăria ce urmează
zâmbeşte
îţi vorbeşte despre iubire
ce ciudat să-ţi vorbească cineva despre iubire în aglomeraţia de la metrou
un vâslaş

te trece o transpiraţie ciudată
poate şi pentru că cei din jur vorbesc de pomenire de maslu

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!