metrou şi noapte

Metroul

Noaptea, în staţia umedă de metrou
Când ultimul tren a plecat, îngheţat sloi,
Încordat şi-atent, aud în spate'un ecou:
... Paşii tăi. Să mor şi nu privesc înapoi.

poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte la New York

Oraşu-i cuptins de neurastenie,
n-are odihnă, nici somn.
Cerşetorii-s stăpâni peste noapte,
cum peste zi poliţiştii ar fi;
şi nu sunt ceruri zgârîiate de turnuri,
nici lunatici să meargă pe-o umbră,
în ideea că s-ar balansa pe o sârmă,
care ar putea traversa această
fără de seamăn Metropolă.
Trec maşini cu sirenele-n ţipăt, suprapuse
tramvaie mai trec; şi mai trec legiuni
de naţiuni, care mai de care mai grăbite,
fie că ziua-i în amiaza mare,
fie că-i chiar toiul nopţii.
Subterane metrouri scârţâind în staţii,
până la ruperea nervilor,
oameni fără nici o identitate,(aparent)
vagabonzi şi drogaţi, ţin de urât
mai târziului nopţii şi tîrfelor
şi din când în când, parcă prea des,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepidant

Aleargă ziua după noapte
Se-mpiedică in ceaţa gri,
Autostrăzile sunt pline,
Asfalturile cenuşii.

Tramvaiele in lungi coloane
Alunecă sub fire, bolţi,
Metrou scăldat e in neoane
Miriapod cu multe roţi.

Si trepidant pulsează viaţa
Pe paliere diferite
Acoperă cu zâmbet faţa
Chiar florilor ce-s ofilite.

Departe satu-şi duce tihna
Cu veşnicia lui in stup,
O nouă zi, altă lumină
Din cer si din pământ erup.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele

orele sunt de vanilie azi
se scutură din fiecare ceas
din toate catedralele
de pe ziduri birouri holuri
din metrouri gări aeroporturi
de pe toate mâinile
şi de pe unde au fost aruncate
ca pe un timp nenecesar

lunecă dinspre noapte spre zi
cu miros de dulce
ademenitor şi feciorelnic
ca şi când nu al lui este păcatul trecerii

cad fix peste cămaşa ta în care
am rămas îmbrăcată să nu-ţi uit mirosul
iar orele astea nişte mere
nu-mi mai încap în buzunare

se sfârşesc

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime meditative

împinsă pe linii o fată cădea,
Un vagon a ucis-o trecînd peste ea;
Părăsind locul crimei ascunsă-ntre lume,
S-a consumat o victorie a unei femei asasine.
Ieşind din spital vreun nebun cu mintea tulburată,
Se plinbă pe peron liniştit cîteodată;
Golanii, boschetarii, beţivii, nebunii şi hoţii,
În public ieşind dau fiori şi emoţii.
Ieşind la produs, o fată boschetară,
Bolnavă de sifilis îşi caută un client-victimă iară'.
Lacom mă gîndesc ca un vis acuma şi eu,
C-o fată nebună noaptea un amor în tunel la metrou!.

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime meditative I

La Metrou împinsă pe linii o fată cădea,
Un vagon a ucis-o trecînd peste ea;
Părăsind locul crimei ascunsă-ntre lume,
S-a consumat o victorie a unei femei asasine.
Ieşind din spital vre-un nebun cu mintea tulburată,
Se plinbă pe peron liniştit cîteodată;
Golanii, boschetarii, beţivii, nebunii şi hoţii,
În public ieşind dau fiori şi emoţii.
Ieşind la produs o fată-boschetară,
Bolnavă de sifilis îşi caută un client-victimă iară'.
Lacom mă gîndesc ca un vis acuma şi eu,
C-o fată nebună noaptea un amor în tunel la metrou!

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot ajunge-n trupul magic

M-am deocheat într-o staţie de metrou
din cauza unei frumoase ce mă privea insistent
şi neatent am pierdut şi trenul,
am mers apoi la două gemene cunoscute
pentru descântecul de rigoare.

Gândurile mă transpun în alte tăceri
lăsate în oglinzile timpului năvalnic
unde numai frunza plopului se clinteşte
în vreme ce plutesc peste umbrele zânelor.

Las răsuflarea să mă trădeze vinovată
de nu mai pot adormi singur
fără cea venită din lacrima nopţii
să-mi lase dimineţile cu fruct născător.

Nu pot ajunge-n trupul magic
cu darul ce mi se fură fără să ştiu
şi cheile închid suferinţa în sipet
până se vindecă durerea din ochi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau sărutul timpului, înapoi

mă strâng
strada nu-mi mai este dreaptă, are colţuri
în ele sângerez, postez noaptea linii imaginare
la un calculator, orele sunt târzii, mă seacă

dimineţile scot fum, din coşuri, care nu mai sunt
lipsesc lemnele, ferestrele tremură, gheaţă nu mai vor
cândva ascultam cum joacă şotron o amintire
pe strada sufletului ei, atunci trecea o înmormântare
langă gardul cu o ulucă, strambă
o urmă din mine o privea
este şi acum cu mine, pe peretele alb, noaptea

o insectă se zbate
plasa păianjelui sugrumă trăirea, durere
nu vreau să fiu nici eu, nici tu, în ea
au adunat prea mulţi dintre noi, în cifre, în conturi
în digiţi, la o bancă, privesc noaptea
nu mai este nici strada a mea

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri sunt îndrăgostit

Nu ştiu de ce luni e gri,
Marţi şi miercuri sunt uni,
Joi e o albastră zi,
Dar vineri sunt îndrăgostit.

Luni e-o zi de stat în pat,
Marţi şi miercuri încă zac,
Joi iau totul de la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
Duminică nu am timp pentru toate,
Dar vineri e stare de necesitate,
Pentru că pot să iubesc.

Luni - zi neagră, ce să fac?
Marţi sau miercuri am infarct,
Joi încep iar de la "start",
Dar vineri pot să iubesc.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de The Cure, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta

îmi spun unii cu glas şerpesc de evanghelişti
să mă retrag bondar într-un borcan de sticlă
să-mi pun ochelarii de fericire şi să cânt
petale, stropi, fluturi şi îngeri
ochii mei văd petale însângerate
stropi de lacrimi
fluturi cap de mort
îngeri demoni
din garsoniera de la capăt de linie
oraşul grohăie înghiţind lumea
sufocat de gunoaie în descompunere
copiii se joacă cu bombe frumos împachetate
bătrânii secretari de partid fac planuri cincinale
tinerii epuizaţi împinşi sub roţile metroului
oamenii îşi pun măştile de protecţie
burduhănoşii din trecut râd
de la înălţimea catedrelor morale
într-o lume fără nicio noimă
poeta găseşte o floare răzvrătită în cimitir
crescută din oasele studenţilor torturaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urna din jurul parfumului

[Chip înconjurat de şuviţe roşcate cu aura unor vremuri noi]

Le temps revient cu
Rochii pian ce se învârt ca dervişii,
Nopţile albastre ca cerneala şi tenişii,
Mâinile, ochii de metrou pisică,
Cartea, canapeaua şi eu care mă fac mică.
Nomazi, îndrăgostiţi, superficiali, stabili sau flaneuri
Dacă acceptăm că suntem călători,
Lângă construcţie punem trandafiri şi crini
Şi la noi in curte şi-n vecini.

Le temps revient cu
Vitralii colorate, lumină, cămaşa din criptă.
Rugăciunea de seara şi pâinea de pe plită.
Seriozitate şi preoţi celţi, ce ne-au purtat prin şcoli

[...] Citeşte tot

poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea a III-a (parodie)

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras maşina, lângă gură de metrou..".
"-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur..."
"-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour".
Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare

La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermube şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un "Sony Vaio", care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"-Tu eşti Mircea?"
"-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o şi pe centură, îndrumat de GPS.

[...] Citeşte tot

parodie de autor necunoscut/anonim, după Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine, lângă sufletul tău

când ies frunzele din lumea lor de lemn
nimeni nu ştie
se întâmplă firesc într-o dimineaţă când ai impresia
că atunci în acea secundă s-a petrecut toată viaţa ta
duci câţiva paşi câţiva stropi de pe clanţa de care tocmai
ţi-ai desprins palma

singurele lucruri care vin către tine sunt nişte sticle împinse de vânt
şi chiar de-ar veni 1000 ar fi acelaşi lucru
tot te împinge somnul pe stradă
cu ochii pe jumătate închişi priveşti la vâslaş
îi auzi cântecul încheieturilor
pe faţa lui nerasă i se citeşte copilăria ce urmează
zâmbeşte
îţi vorbeşte despre iubire
ce ciudat să-ţi vorbească cineva despre iubire în aglomeraţia de la metrou
un vâslaş

te trece o transpiraţie ciudată
poate şi pentru că cei din jur vorbesc de pomenire de maslu

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tourniquet

nana-mi spunea câteodată
între noi preoţii avem o glumă
grăbeşte-te că papa-i bătrân
şi tu grăbeşte-te că recenzorii buni sunt bătrâni
aşa că scriam recenzii peste recenzii despre rugăciunea creştinului
carisma guanelliană arta de a trage folos din păcatele noastre
după atâta literatură catolică nu voiam decât să cumpăr un detector de metale rare
şi să-l caut pe dumnezeu în antimoniul care acoperea căţuia de la intrarea în seminar
ori să înalţ drone imaginare până pe pluto
eram sigur că de-acolo a început totul
dacă Fiul s-a umilit într-atât încât s-a făcut om
numai Tatăl era în stare să se umilească mai mult şi să accepte
retrogradarea la rang de planetă pitică

în nopţile mele gelatinoase ca o măduvă fiartă
visam că mă cert cu istorii care confundau fascismul cu nazismul
mă străduiam să-i conving că fasciolele romane n-au nicio treabă
cu soarele egiptean
când nu visam băteam străzile în lung şi-n lat
verificam dacă oraşul e sigur pentru copiii care merg dimineaţa la şcoală

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)

Un osman dintre aceia fără neam şi fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vişinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe,
A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri feţe-feţe
Şi chiar dacă peste case, nesimţită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-şi marafeţii, vru să-ngaime tandre şoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struţ pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi vino
Eu să îţi alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele,
Vin să-ţi prezantez tariful plus serviciile mele!

[...] Citeşte tot

parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!