Citate despre miezul nopții și poezie
citate despre miezul nopții și poezie (inclusiv în versuri).
Poem în șoaptă
Departe sunt de tine,
de sufletu-ți boem,
am să-ți citesc la noapte
un altfel de poem,
un vers de suflet
cu rimă de rubine
și-ai să mă chemi
în șoapte,
vino,
flămândă sunt de tine,
și voi veni,
trup lângă trup,
vremelnic,
vom zămisli
în miez de noapte
poemul nostru
de iubire fără moarte.
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul gândind
La rimele de mâine
În miez de noapte.
haiku de Mihail Mataringa (17 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI
Amintiri de nisip
îmi curg
printre
degete
Clipă
după
clipă
frunză
după
frunză
Brusc un tablou
mă izbește
de
perete
Alo
ce cauți
în
toamna asta
[...] Citește tot
Costel Zăgan în poemul de la miezul nopții (27 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci?
Asta-i farmecul din toate,
Să nu știi despre ce scrii,
Obosit la miez de noapte,
Minunate poezii.
Scrii făr să găsești motive,
Scrii la orice sentiment,
Și din visele-ți fictive
Scoti un vers inteligent.
Dacă scrii spre perfecțiune,
Ingnorînd ceea ce simți,
Poți minți o națiune,
Dar pe tine nu te minți.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul iubirii
În numele frumoasei iubiri
Te-aștept în miez de noapte.
Când luna împrăștie sclipiri
Eu te alint cu dulci șoapte.
Eroina mea, doar pentru tine
Am făcut pe viață jurământ,
Iar dragostea ce-o port în mine
La harpă aș vrea să ți-o cânt!
Tu ești versul cu care rimez
Strofa frumoasă din poezie
Glasul iubirii acum îl urmez
Cu multă emoție și bucurie.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte inghetate
M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.
Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.
Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.
Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.
poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ascensiune nocturnă
În toiul nopții resuscitam
imaginea lunii
pe post sui generis de muză
partea poetică a ei
inclusiv partea nevăzută
că să emane vise de lumini
noi acționam concentric
undeva la zenit
se deslușea chipul
strălucitor al dimineții
doar cei inocenți
și curați la suflet
pot resuscita luna cu brio.
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile, clătinându-se, lovesc clipele
Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, și din nou tăcere.
Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopții în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viața însăși.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din BOEMA - Revistă de Literatură și Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise într-o noapte de insomnie
Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Șoapta Parcelor vrăjește,
Viața fuge șoricește:
Prin unghere a foșnit...
Somnul nopții e trudit,
Și urâtul greu m-apasă...
Ce urziți în miez de noapte,
Obsedante, triste șoapte?
E mustrarea neînțeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-ați spus?
M-ați chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înțeleg?...
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vioară plânge-n noapte
Încă îți mai scriu poeme, și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ți le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.
Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.
Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arțar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui să simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.
Doar în vise-n miez de noapte, îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aștept...
Tu departe ești de mine, oare de ce te iubesc?
[...] Citește tot
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Ești ca un fulg gingaș de nea,
Ești ca o stea care răsare la miez de noapte.
Draga mea, scumpa mea,
Ești ca o floare uitată de cineva într-o carte.
Ești ca o femeie iubită de un zeu,
Ești ca o ispită trimisă de sus,
Ca o rugăciune spusă de un ateu,
Ești ca crucea dusă de Iisus.
poezie de Vladimir Potlog (15 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia - poezie
Eu văd poezia ca pe o femeie;
zămislită din dorința
și dragostea
celui ce o compune.
Îi transmite trăiri,
sentimente
înveșmântând-o în metaforele
sufletului.
Uneori este ca o adolescentă rebelă.
ce dansează desculț în miez de noapte
prin iarba cu rouă;
nu se supune canoanelor,
face să vibreaze inimi
în versu-i alb
și respiră tinerețe.
Alteori ca o doamnă
frumoasă,
misterioasă,
admirată de critici ce îi așează
cunună de lauri
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poetul
Acum în miez de noapte
Poetul se deșteaptă
În mine, ca un om.
E ca un "alter-ego"
Desprins de trupul meu,
Născut din taina-mi neagră
Pe care n-o-nțeleg.
Și el vorbește singur
Și eu transcriu pe negru
Gândirea lui cu duhul
Din care se încheagă:
Un conțopist pe care
În șoaptă l-a trezit
Să nu-i tulbure visul.
Poetu-ncet dictează
În limba-i de fantomă,
Poem din altă lume
Ce-o știe numai el.
Glas surd și somnambulic
Înfășură în vată
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Almanahul Literar 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocolată sub fiecare brad (poezie pentru copii mari)
În prag de Crăciun, ignorand festinu'
Domnul Girel Barbu din sătucul Pinu
Si-a luat în grabă straiele de Moș
Barba lungă, albă, în sat umblă țantoș.
A pus distihuri, haiku, niscaiva ciocolate,
Și-a umplut desaga, plecat-a pe-nserate,
Copilașii asteaptă să sosească Moșul,
Sub braduț, deja, ei și-au pregătit coșul.
Înspre miez de noapte, a sosit Moș Ene,
Astfel că Girel, de daruri avu vreme
Pentru-orice fetiță, și fieșce băiețel,
Copii să fericească, e-n al nouălea cer.
El deschise sacul, i-a privit cu drag
Le-a pus ciocolată, sub fiecare brad,
Însă când dădu de stihuri, poezioare,
Se-ncruntă pe dată, nu mai avea stare.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prăbușire
lui Karl Borromaeus Heinrich
Sub întunecatele arcade ale tristeții noastre
Seara se joacă îngerii cu umbra morților îngeri.
Deasupra iazului alb
Sălbaticele păsări au plecat.
Visând sub sălcii argintii
Obrajii noștri dezmiardă îngălbenite stele,
Apleacă fruntea trecutelor nopți.
Veșnic la noi se holbează înfățișarea albelor noastre morminte.
Liniștit se descompune aerul pe singuratice coline,
Zidurile goale ale tomnaticelor dumbrăvi,
Sub arcade de spini
O frate ne ridicăm limbi oarbe spre miez de noapte.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Lucifer
Împrumută spiritului flacăra ta, dogorîtoare deprimare;
Suspinând iese în miez de noapte capul,
Pe înverzita primăvăratică colină; unde demult
A sângerat un blând mieluț, suferind profunda
Durere; însă urmează întunecata umbră
A răului, sau ridică umedele aripi
Spre auritul disc al soarelui și zdruncină
Un ton de clopot spre pieptul de durere rupt,
Sălbatică speranță; a beznei prăbușire-nflăcărată.
Comentarii
Textul aparține antumelor și are două variante intitulate "Rugă". Cele trei texte care nu diferă semnificativ unele de altele, prin folosirea zonelor de cuvinte și a imaginilor, au fost scrise la începutul anului 1914. Cu toate acestea, o comparație a celor trei versiuni ar putea arăta în mod clar cum textele lui Trakl câștigă substanță.
Lucifer, "aducătorul de lumină", este o figură de o importanță deosebită în opera lui Trakl.
Parțial la nivelul identificării personale, mai relevant însă pentru contextul literar-istoric, la nivelul unei linii tradiționaliste provenită din romantism prin simbolismul francez.
Textul de referință pentru această poezie este "Cântec Occidental". Prin comparație, "Către Lucifer" pare o notă marginală, ca material de lucru, sau doar o parafrază. Cu privire la poezia "Către Lucifer" care a fost scrisă, probabil, la scurt timp după "Cântec Occidental", ea poate fi interpretată și ca o încercare de radicalizare a "Cântului Occidental".
O comparație a celor două texte sprijină și diviziunea operelor, conform cărora Trakl a găsit la începutul anului 1914 un nou stadiu al dezvoltării sale poetice.
De două ori, la începutul și la sfârșitul poemului, focul este abordat, în imaginile: "împrumută spiritului flacăra" și "a beznei prăbușire-nflăcărată", referindu-se la căderea îngerilor și la focul din iad. În același timp cu: "a-nsângerat un blând mieluț", el se adresează iconografiei lui Hristos.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre atâția îngeri
îngerul nostru emil a luat
la miezul nopții trecute un premiu
nobel pentru poezia de seară brumată citită
la lumina stelelor (?!) tivită
cu râderi cu plângeri
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
N-am putut s-adorm cu-această lună plină bântuindu-mi patul!
Mi se părea că aud aici, acolo, pretutindeni
voci tremurătoare strigându-mă pe nume!
Am strigat neputincioasă către fantoma de aer " Vino!"
Când se va întoarce în brațele mele,
Îl voi face să simtă ceea ce nimeni n-a mai simțit vreodată:
Pe mine absorbindu-l,
Așa cum lutul oalei uscate absoarbe apa.
NB. Tzŭ-Yeh sau Tzu Yeh a fost o curtezană ceva similar termenului japonez de "geisha",
o persoană instruită să întrețină nobilimea cu poezii și muzică de calitate care a trăit pe timpul
dinastiei Jin ( cca 400 î. e. n). Este cunoscută și sub numele de Doamna Nopții sau
Doamna de la Miezul Nopții. De altfel, poeziile ei mai sunt numite și "cântecele de la miezul nopții".
După părerea unor literați de marcă, ea a avut o importantă influență asupra mișcării literare
[...] Citește tot
poezie de Tzu Yeh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ram de poezie
Vreau să dorm în brațele viselor tale,
Noapte de noapte cu stelele-n cale...
Flori din livezi și câmpii înflorite
Să adape iubirea cu stele-nverzite...
Să adunăm dorurile în inimi fierbinți,
Să ne-mpărțim săruturi fără rugăminți...
Să facem leacuri din iubirea noastră
Și-n ea zidită luna ca fereastră...
Să fim în miezul nopții doar o apă vie
Crescută-n nemurire pe ram de poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucenicul diavolului
Încă nu demult scriam
despre amiaza secolului douăzeci
și iată că se apropie miezul nopții
repede se mai duce acest secol XX
pe piciorușele sale în formă de x
numai te uiți și luna apare cu urma tălpii umane
imprimată pe trup
dar ce va fii cu pământul
va rezista
nu cumva va aluneca
nu se va înveli în mantaua lui Prosper
cu căptușeala ei de foc roșu?
va rămâne măcar un Gall Anonim
care să scrie până la capăt
comedia cosmică?
am scris ceea ce am scris
în noaptea înstelată privind
versurile mi le șoptea
Mefisto hohotind.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre miezul nopții și poezie, adresa este: