Citate despre minute și moarte
citate despre minute și moarte (inclusiv în versuri).

Lee Simon: Ai ajuns la timp. Încă un minut și aș fi fost găsit mort de râs, prin otrăvire.
replică din filmul artistic Celebritate, scenariu de Woody Allen (7 septembrie 1998)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!



Atât. Trei minute. Dar între miliardele de minute ale vieții sure ca pânza păianjenilor morți, acestea se iviseră cu grația și prospețimea unor acuarele de Tonitza.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Denisa Maria Schiopu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța și soluțiile cele mai rele l-ar speria mai puțin, ar fi oricum mai indrăzneț și s-ar bucura mai mult ca există. Suntem însă făcuți să nu putem concepe în noi înșine că am putea muri, să simițim adică, nu doar să gândim, că murim în minutul acela, că totul s-a sfârșit fiindcă altfel știm prea bine ca într-o bună zi va trebui să pierim... gândim! dar această bună zi o să fie cândva, pană atunci, ehe, mai e!... și continuăm prizonieri ai forței noastre vitale să urmărim nemăsurat cu secreta și puternica lupă, gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul!
citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Copil brunețel
reminiscence
Eu voi muri într-o noapte pentru că urăsc inexistența soarelui. Răsăritul care va urma se va întâmpla fără mine, născând o zi de douăzeci și trei de ore, cea de-a douăzeci și patra voi fi luat-o să o duc
într-o stea, să o populez cu cele șaizeci de minute în care am fost fericit cu tine în toți anii pe care i-am trăit împreună.
poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Moartea pasagerului
Octombre-a zugrăvit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb și de oțel,
Tavanul unei cameri de hotel
În care s-a-mpușcat un pasager...
Miroase-a igrasie...
Din tavan,
Bucăți de tencuială-ncep să cadă...
Octombre-și varsă ploaia rece-n stradă
Și pasageru-și spală rana în lighean...
În vârful unui plop, o cioară,
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
Întreabă vântul:
- Cât mai e până la cer?...
Și, după câteva minute de tăcere,
Pornește-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, V, nr. 2 (1925)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Când privești oglinda mărei
Când privești oglinda mărei,
Vezi în ea
Țărmuri verzi și cerul sarei,
Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme
Și Eol
Sună-n papura ce freme
Barcarol.
Un minut dacă te-ai pierde,
Tu, măcar;
Sub noianul mărei verde
Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai simți pe vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea pălită
Un surâs,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!



Știri TV la oră fixă
Trei minute n-am văzut,
Și sunt tare necăjit,
Căci sunt sigur c-am pierdut,
Patru morți și un rănit...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă grecii au inventat tragedia, romanii epistola și Renașterea sonetul, generația noastră a inventat o nouă literatură, acea a mărturiei. Toți am fost martori și toți simțim că va trebui să stăm ca mărturie pentru viitor. Și aceasta a devenit o obsesie, singura și cea mai puternică obsesie care a marcat toate viețile, toate visele, toată munca acestor oameni. Chiar și cu un minut înainte să moară au crezut că asta trebuie să facă.
Elie Wiesel în The Holocaust as Literary Inspiration
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Imperceptibil timpul
În grădină se face roșie
portocala, imperceptibil
timpul dansează
pe scoarța sa,
roata morii se desprinde
la plinul apei
dar își continuă rotirea
și înfășoară un minut
minutului trecut
sau viitor. Divers timpul
pe rotunjimea fructului,
indeclinabil pe corpul
care reflectă moartea
lunecă întortochiat
închide strânsoarea
minții, scrie
o dovadă de viață.
poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu e nicio cale
Clipă cu clipă
Se scurge în mare
Și am două griji ce mă poartă,
Că viața mi-i scurtă
Și dragostea-mi moare,
Of, Doamne, ce soartă!
Secunde și minute,
Zile, săptămâni, luni, ani
S-or duce pe-o apă la vale,
Și eu tot mă duc, și tu, iubire, du-te,
De amor vom fi orfani
Ai vrea să scapi, aș vrea să scap,
Dar nu e nici o cale.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vă amintiți ce povestește Dostoievski despre minutele petrecute în fața plutonului de execuție? Despărțise, dacă țin bine minte, acele minute în mai multe părți. O parte pentru a-și lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-și aminti viața. Și o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simți sudoarea morții ca să înțelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care strălucește. Pe care, altfel, o privești întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur și simplu n-o observi deloc. Și poate că e o lege a compensațiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranță. La ce e bună speranța pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
Să nu stingi lumina,
sincer îți spun,
mi-e teamă
de întunericul
din gândurile tale...
Lasă-mi
un minut de liniște,
să pot adormi
această durere,
să pot smulge din inimă,
timpul nostru...
Fără să vrem,
mergem înainte.
Înaintea noastră...
e moartea...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet
Spuneai că niciodată n-o să piară
Acel minut și totuși a pierit,
Așa încât mi-am zis că o să moară
Și dragostea dar, vezi, ea n-a murit.
Și chiar dac-ar mai trece înc-o seară
Și multe alte-apoi, în șir sporit,
Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.
Va dăinui-ntre noi la nesfârșit.
De-aceea pune-ți mâinile pe poale
Și-așteaptă-mă sub geamurile tale.
Eu voi veni cu tainice cununi
Și amândoi, căutând desăvârșirea,
Vom învăța-mpreună că iubirea-i
Cea mai puternică din slăbiciuni...
sonet de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



După moartea lui
pentru Hugh MacDiarmid
S-a dovedit
că bombele pe care le-a aruncat
au înălțat cădiri,
că acidul pe care l-a pulverizat
a deschis dureros
ochii celor orbi.
Din apele poluate de el
pescarii au scos
pești uriași.
Noi, într-o stare de stupefacție,
ne bucurăm de umbrele
cuvintelor vicioase răsădite de el.
Guvernul a decretat că
la aniversarea nașterii sale
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Un păcat numit Apollo
Ești păcatul vieții mele și mă iert că te mai port,
Ca pe-o salbă de mărgele, ca pe-o haină de import.
Te-ai zdrelit pe ici pe colo, te-am cârpit cu borangic,
Dar îmi ești și-acum Apollo, deși ești un pic mai mic.
Te păstrez prin buzunare, în poșeta de oraș,
Să-mi fii muză. Ce onoare! Și spre seară amoraș.
Te hrănesc cu poezie și de sete-ți pregătesc
O licoare azurie, de pe buze ce-nfloresc.
Ai cam obosit de-o vreme și te plângi ca un moșneag
Și te zbați între dileme. Doar nu vrei să mă retrag!
Ți-e cam dor de libertate și ai vrea din nou să zburzi,
Dar, eu nu te-aud, iubite, că sunt surdă între surzi.
Și-ai să stai aici cu mine, până-n ultimul minut,
Că îmi ești păcat, știi bine, și cu tine am crescut.
Și de-o fi să mori tu primul, te voi împăia, să știi-
Las' s-aștepte țintirimul! Eu te țin printre cei vii,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Suflet inestetic
mi-e sufletul inestetic
ca un pat nefăcut...
veșnicia a început de două minute
și s-a terminat de un minut...
florile nu pot să învie morții,
oricât le îngrămădim pe sicriu,
la fel lumânările, bocetul
ducă-se, toate, pe pustiu...
mi-e cugetul zănatic
precum un alpinist inveterat,
care urcă pe munte
pe versantul cel mai înclinat...
murdăria e starea naturală
căci ea se face de la sine...
în zadar o negăm prin curățenie
căci murdăria revine, revine...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la minute și moarte, dar cu o relevanță mică.

Masa era pusă și tocmai când dădeam să sun, doamna Hudson intră cu ceai și cafea. Peste câteva minute ne aduse și mâncarea, așa că ne așezarăm cu toții la masă. Holmes era mort de foame, eu mort de curiozitate, iar Phelps căzut într-o stare de sumbră depresie.
Arthur Conan Doyle în Bijuterii polițiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Respirații politico-economice
Respirații politico-economice...
De la o vreme bărbații nu se mai bărbieresc
somnul și-l împlinesc
între două stații
de autobus
sau tramvai
micul dejun și-l iau în pauza de țigară
nu nu le mai pasă
copiii au spart tabla
la școală se fumează
pe la colțuri
în wc și-n ghereta portarului
fondul clasei a mai
crescut
un părinte
repară tavanul
altul rașchetează parchetul la trezorerie trei bugetari aliniați la ghișeele de la parter
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu trăiești, astfel de bărbați
În mulțimea numerelor naturale,
există un șir infinit -notat cu Xn-!
Un șir imens al bărbaților normali,
care sunt capabili să contemple,
să elogieze, să consfințească,
să ridice la valoarea de valută forte,
adevărul numit Femeie!
Cum să nu iubești, să nu onorezi,
să nu-i dorești pentru tine,
să nu fii în stare să mori în fiecare minut
și să reânvii forever, pentru asemenea bărbați?!
Cum să nu trăiești astfel de bărbați?
poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem naște din cenușă
Finalul e trist Poete
și mă doare să asist
la cultura care moare
pe-un val prea pesimist.
Dacă în loc de prostituție
Pusă în drept pe-un piedestal,
poezia - instituție
n-ar fi instinct carnal,
Omenirea ar renaște
bob de rouă în cuvânt.
N-aș mai ezita minute
să m-aplec și să mă-ncânt.
O durere în piept mă învinge
nu-mi dă voie ca să tac,
pune vreascuri, foc încinge
sub drapatul catafalc.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre minute și moarte, adresa este:
