misionari şi suflet

Primul gând al tinerilor legionari, în cadrul şedinţelor, a acestor slujbe concelebrate de ei toţi, am putea spune, se îndrepta spre Dumnezeu, Creatorul ce le luminase sufletele şi le-a marcat drumurile drepte în viaţă. Se gândeau deasemeni la morţii lor, la aceia care i-au precedat pe drumul acestui misionarism naţional care era legionarismul, şi de la care aşteptau inspiraţie şi ajutor. Această fază a şedintelor era de-a dreptul mişcătoare. Ea aprindea în sufletul fraţilor de cruce un fior mistic care-i despuiau de tot ceea ce aduceau lumesc cu ei şi le îndreptau gândurile şi înţelegerile spre sfere superioare de trăire. În particular emoţionantă era pomenirea camarazilor căzuţi, tineri ca şi ei, entuziaşti ai vieţii ca şi ei, mânaţi de acelaşi dor naţional ca şi ei, dar topiţi de acuma în veşnicia neamului lor, pe care l-au iubit până la jertfa supremă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină pentru eroii sanitari

LUMINĂ PENTRU EROII SANITARI

Salvatorul nu-şi mai aparţine,
Când bolnavul pe uşa lui a intrat,
Iar leacul din competenţe vine
În misionar cu suflet devotat.

În orice zi, fără încetare,
Salvarea vieţii e militărească.
Şansa vieţii e triumfătoare
Când lecuirea e dumnezeiască.

Datoria pe deplin a-şi face,
Riscându-şi viaţa, pleacă-n misiune.
Neştiind când se va mai întoarce,
Pentru izbândă spune rugăciune.

Pe copii cu dragoste-i sărută
Şi le oferă exemplu personal.
Dar soarta, mereu neprevăzută,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poeme dedicate (2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un cătun

N-ar fi loc în lumea-ntreagă
Cum apostolul a spus,
Ca să scrim cu dea măruntul
Tot ce-a făptuit Isus.

Şi de-atunci de-am scrie vrafuri
Şi volum după volum,
Unde-ar incăpea, în stele,
Ce-a lucrat El pan-acum.

Iată numai o lucrare:
Undeva, într-un cătun,
Într-o iarnă mai geroasă
Către vremea de Crăciun,

Cu o Biblie în mână,
În locaşul sfânt din sat,
Predica zelos păstorul
Cu duh blând şi devotat,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinucidere

1.
Eram într-un tren care se oprea arar la punctele de control.
Ce trib eşti, ce neam, ce rasă, ce sex, ce suflet nevrednic?

2.
Nu puteam dormi, pentru că nu mă putem trezi.
Nicio oglindă nu mi-ar fi putut înapoia ceea ce doream.

3.
Apoi mi s-a dat o pastilă ca să mă ajute să adorm.
Apoi alta ca să mă trezească.
Apoi mi s-a dat o pastilă ca să mă facă fericită.
Toate mă făceau doar mai tristă.

4.
Moartea va juca poker cu fiecare om.
Sunt mulţi proşti pe-aici care cred că ei sunt cei care vor câştiga.

5.
Ştii, a spus învăţătorul meu, poţi continua s-o mai lălăi sau

[...] Citeşte tot

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Pământ de-ntins pe pâine cum e untul,
L-am frămâtat în valţuri către stele,
Din pulberi mi-am învolburat caiele,
Să-mbrac nemărginirea cu veşmântul

Am tors din fire pavezele grele,
Care-au frânat cu arşiţă avântul,
M-am aliat adeseori cu vântul
Să storc luciri din sufletele rele

Şi dacă-n şira mea de oseminte,
Tot răzbătând să fulger câte un car
Am dezbrăcat iubirea de morminte,
Ca cel mai ne însemnat misionar,

Acolo-n sfera mea, printre cuvinte,
Macin şi-acuma pământul milenar!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeciuială din "in şi chimen"

(Maleahi 23:23)

Mai deunăzi-ntr-o seară, bunul meu amic Costel
Mă-anunţă cu vâlvă mare că sunt invitat la el.
"Căci - îmi spuse el cu tonul grav şi apăsat în glas -
Tot ce am pe lumea asta numai mama mi-a rămas.
Şi cum mâine-i ziua dânsei, vreau să fac chermeză mare,
Ca iubirea-mi pentru mama s-o cunoască fiecare."

Invitaţia aceasta nu era de refuzat.
Şi-astfel iată-mă la locul şi la timpul anunţat.
Un salon gătit cu grijă şi cu gusturi rafinate
Impunea audienţei izul de solemnitate.
Din cupola smălţuită, candelabre strălucite
Revărsau cu dărnicie roi de raze aurite.
Din pereţi, de prin tablouri, te întâmpina duios
Un surâs blajin de mamă, cald, candid şi maiestuos.
Iar pe feţele de masă, brodate cu măiestrie,
De pe-o placă marmoree, în faţa la farfurie,
Te priveau doi ochi de mamă dintr-o poză-aşa firească

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!