moarte şi muzee

Discriminare

I-au interzis iubitei pe vecie
Să viziteze un muzeu de artă:
Se pare că e aptă să învie,
Instantaneu, orice "natură moartă".

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă plângeţi

dacă am să mor,
lacrimele voastre
sunt produsul finit
al unei despărţiri
prestabilite.
Aplaudaţi-mă,
ca pe sicriul lui Paler
ieşit din muzeu,
nu ca pe un artist,
nici ca pe un poet,
ci mai de grabă
ca pe un om
care a ştiut
toată viaţa
că moartea
e doar o tăcere individuală...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imortalizare

Vreau în muzeul poeziei,
Când moartea îmi va da ocol,
Să mă arunce veşniciei...
Într-un cilindru cu-alcool!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MUZEUL ANTIPA

Tot privind o căprioară
Cât p-aci să-şi piardă capul;
Dar de ciudă mai să moară:
La doi paşi.. era şi ţapul

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de humorească

Mori de vânt,
trase pe tălpi de sanie cu dulăii
domnişoarelor bătrâne;
Sahara
traversată de urşii albi ce doboară
arborii de lalea;
caldarâmul
şi eu
şi eu, devorat de fluturi carnivori.
(Mă va restaura doctorul etrusc
de la muzeul de antichităţi.)
Vreţi să plec? Riscaţi să rămâneţi
fără luna septemvre.
Burduful din care beau vin
e o fostă guşă de vrabie. Mi-ajunge!
Mai rămâne să-mi public corespondenţa
cu Marilyn Monroe...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare

I-au interzis femeii, pe vecie,
Să viziteze un muzeu de artă:
A dovedit că-i aptă să învie,
Instantaneu şi o "natură moartă"!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiere

În apropierea spitalului se rotesc cucii,
Din partea rudelor şi cunoscuţilor urări de bine,
Să uităm exemplul spartan al selecţiei,
Se poate muri de râs nervos, ca Gulliver cel fals,
Să iubeşti până mori nu este greu,
A fost descoperit campionul fugarilor,
Nici peştii nu dorm pe spate, Venera nu avea mobil,
Trăim din citate, murim din lipsă de altceva,
Fericirea ne îndepărtează de ceilalţi,
Uitarea este şi pedeapsă şi iertare,
Fericit cel ce se iartă pe sine,
Felicitări pentru munca depusă, treceţi la dans, obligatoriu,
Nu există muzeu în care să nu te revezi cu morţii cei dragi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzeul poeziei

Poezia este cel mai urât miros
frumos
o candelă în gura flăcăroaselor minuni
la morţii adunaţi în morţi un singur os
cu adevăr stropiţi peste minciuni..

De aici există continuitatea existenţială!
Eu nu scriu în rimă
dar am o plăcere să o privesc
cum se stinge în propria climă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care trece

Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce până astăzi n-are încă
Nici preţ,
Nici nume,
Nici culoare -
Metal bizar, din care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Şi-a ultimului ideal!

Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ţi să-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!

Şi-aşa cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Semănătorul, nr. 29 (15 iulie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ziua mea

Profundul violoncel al nopţii
Azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceaţă a lucrurilor îşi dizolvă formele
În fluviul de lumină albastră
Muzeul de artă tresare sub paşii poetului
Picturile curg înapoi în pensule
Imaginile fug pe câmpuri răzleţe
Împiedicându-se de fluturi călători
Personajele principale ţin discursuri despre
Vreme
Şi despre căderea în păcatul picturii,
Autorii fug speriaţi de moartea criticii.
Dar nu, nu acesta e poemul căderii mele,
Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea,
O sărbătoare de iunie sub care mă nasc
Aseară m-am întâlnit cu mine şi arătam obosit
Dacă am noroc voi muri de o boală celebră, nouă
Şi se va vorbi de ea la televizor.

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turişti

De la ei trebuie să te aştepţi doar la vizite de condoleanţă.
Vin, îngenunchează la Muzeul Holocaustului,
Afişează figuri triste la Zidul Plângerii
Şi râd în spatele draperiilor grele
Din hotelurile lor.
Au făcut poze
Cu morţii noştri renumiţi
La Mormântul Rachelei, la Mormântul lui Hertzl
Şi la Muntele Muniţiei.
Ei lăcrimează deasupra copiilor noştri dragi
Şi le curg balele după fetele noastre puternice,
Şi-şi atârnă chiloţii
La uscat
În băi albastre, răcoroase.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul cuvintelor şoptite

M-am rupt de liniştea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor şoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.

Nopţile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcere.
Limbi de şarpe pe fiecare urmă de foc
încerc să adun de pe miriştea timpului
în care se aprind lămpi de stele
şi mai departe moartea face tumbe
de bucuria veşniciei rămasă acasă.

Doamne, cât hazard mi-a crescut pe umeri
de mă apasă şi-n somn,
visele încearcă să-mi arate raiul
şi mă trezesc înainte să-l văd.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzeul satului

Din viaţa acestor oameni
Lipsesc mai multe secţii,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea şi norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu întâlneşti aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur şi argint,
Ţăranii şi-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.

Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla şi cucul,
Care le cântau fără bani toată viaţa,
Şi toată moartea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata, dublu mixt

Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe,
Din ce in ce mai singur si mai trist,
Nici nu mai stiu cat pot sa rezist,
Inchis intr-un ziar si intr-o carte.

Ma-ncredintez iluziei desarte
Ca ma salveaza regasirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viata-n minus si cu plus de moarte.

Si, totusi, nu m-a ocolit norocul,
Desi mi-a fost intotdeauna greu,
Si-am transformat in foc destinul meu
Ca, azi, cenusa sa rezume focul.

Si de-as cadea, asa cum cere jocul,
Ca sa devin o piesa de muzeu,
Eu tot ii multumesc lui Dumnezeu
C-a-ntarziat si-asa, prea mult, sorocul.

poezie celebră de Adrian Păunescu (18 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii timpului

Paşii timpului puşi în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neştiut
şi ţin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.

Cocorii pun farmecul în vorbire
şi au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să laşi în urmă un muzeu.

Paşii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc paşii candorilor.

Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci laşi statui fără testamente
şi paşii adorm spre eternitate.

poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această aşa-zisă Capitală, această aşa-zisă cetate fară nimic de cetate în ea a trăit şi trăieşte într-un veşnic azi fară un ieri, fară un mâine. Nu ştie ce înseamnă "strânge bani albi pentru zile negre!" E un oraş de "ce-am avut şi ce-am pierdut!" Care cum izbuteşte a împrumuta câteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un taxiu şi strigă şoferului sau birja­rului: "înainte!... Dă-i drumul înainte, oriunde!" Ce suflet să aibă un asemenea târg şi cetăţenii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectură, monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia aceasta de stradă lungă-prelungă şi strâmbă, cotită, sucită, corcită, unde toţi îşi vântură o viaţă tot aşa de strâmbă, cotită, sucită, corcită?... Când trec şi îi văd pe toţi, şi mă văd printre dânşii la fel cu dânşii, atunci nu pot suporta oamenii, portul lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă în gâtlej mâncarea, mi-e coclită gura şi mi-s strepeziţi ochii. Atunci îi urăsc şi-i osândesc şi mi se pare că nu găsesc cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu înduioşare, cum îmi iubesc şi târgul acesta în care am să mor fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viaţă: viaţa!

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima cioplitorului

Toată viaţa cioplise piatra
pe care o făcuse să vorbească
în fel şi chip;
După moarte oamenii au considerat
că a sosit timpul ca el să ocupe
un loc mai mare în recunoştinţa lor
Drept pentru care s-a zidit în grabă
un muzeu impunător
şi toate obiectele sale mărunte
adunate acolo

Şi chiar inima ciolitorului
trebuia expusă într-un recipient
ca privitorii să-l simtă
măcar de acum înainte
mai aproape de ei

O inimă bătrână şi plină de cicatrici
Înaintea vernisajului însă, cineva grijuliu
a înlocuit-o cu una tânără şi viguroasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microscop

Stăteam într-o grădină fără gard,
dar după gard stătea un virtuoz.
Cînta din carnea mea şi dintr-o
ură pentru femeia care nu cînta
într-o grădină care nu era a mea.

Sărbătorea ceva ciudat, decesul
său. Era demult uitat şi din uitare
trăgea pe gură ultimul cuvînt
c-a fost pe lume o grădină-aşa
încăpătoare, pînă cînd măceşul
mi-a zis că ar putea fi tatăl meu,

dar nu putea, ştiu eu că sunt
copilul vrăjitorului din oz cu ochii
roz şi trupul din cianură şi-astept
nervoasă viaţa dintr-o floare,
dintr-o grădină care nu era decît
o carte citită azi la Iaşi într-un
troleu, iar lumea din troleu urla

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma condamnatului (După o întâmplare adevărată)

Înainte de fi condamnat la moarte
şi executat
printr-un sir nenorocit de imprejurari
si erori judiciare,
şi-a pus palma pe zidul gros urlând:

- Nevinovat sunt eu, Doamne,
fă ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!
Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga;

După execuţie au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă, porţiunea aceea de zid
a fost decupată şi zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaţilor la moarte

poezie de Ion Untaru din vol. Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea interioară

îmi ascult mereu vocea interioară
mi-e sete de Lumină ca de Izvor sacru
în suflet am iubire cea mai sfântă comoară
eu n-am creat în lume nici un simulacru.

mă trezeşte în zori cântec sublim de mierle
mirările lunii le mai resimt şi eu
zâmbetele stelare se transformă-n perle
minunile nopţii le-am admirat mereu.

cred în mine cum cred în Dumnezeu
ca să înving moartea îmi trebuie curaj
vechi arme de luptă dorm într-un muzeu
arma mea-i cuvântul desprins din miraj.

poezia e mândria sufletului meu
cu minunaţi poeţi ce-i am în anturaj.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!