Citate despre moarte și nerușinare
citate despre moarte și nerușinare (inclusiv în versuri).

În această lume, o majoritate rușinoasă moare de foame din cauza unei minorități nerușinate.
aforism de Hasier Agirre, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Șobolanul
Femeia aia de-acolo e de-acum pe moarte
Picioarele de plumb nu mai pot s-o poarte;
Motanu-i umblă lela după pisici nerușinate
Și nu va reveni acasă-n această noapte.
Într-o bodegă soțul bea cu niște matracuci
Iar fata ei tocmai face unui soldat ochi dulci;
Feciorul se distrează șicanând păgân
Ore la rând un biet cizmar olog, bătrân.
Acum cu dinții mei tari ca pietrele de moară
Îi voi roade-un obraz, înainte ca să moară:
Când soțul, fiica și fiul se întorc acasă
Vor vedea numaidecât cine-i stăpân în casă.
poezie clasică de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu pot evita neplăcerile bătrâneții și nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul la nerușinare. O nerușinare nelimitată. Când mă gândesc la suferințele bătrâneții, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morții. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plaudite amici
Eu știu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creștinește ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!
Da, îi aplaudăm pe morți
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porți
Acelor ce-și bat joc de țară.
Pe cine vreți să salutăm:
Pe cei ce mint fără rușine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!
Așa că dăm în cimitir
Expresia recunoștinței
Zvârlim un fir de trandafir
Și plângem din adâncul ființei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 6
Așa că nu lăsa a iernii mână
Cât nu te-ai distilat, să te sluțească,
Pune-ți esența într-o fiolă bună
Ca frumusețea ta să dăinuiască.
Căci asta nu mai e cămătărie,
Să dea-napoi cei ce-au împrumutat,
Ci este pentru tine-o datorie
Să fii mai fericit c-ai procreat.
Și înzecită fi-va bucuria
Dac-o să ai zece copii ca tine
Și moartea cum ar mai avea tăria
Să șteargă chipul tău fără rușine?
Deci nu fi narcisist, căci ești prea arătos
Ca moartea să te ia fără urmaș frumos.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Textele de mai jos conțin referiri la moarte și nerușinare, dar cu o relevanță mică.
Presimțiri
Vei muri țara mea, bătrână și singură,
Tristă, sedusă și abandonată de toți,
Săracă lipită, să n-ai ce lua în lingură,
Fără rușine sau milă, prădată de hoți.
Vei muri, jinduind cu gândul la fii tăi,
Ce fără a privi-n urmă, au plecat afară,
Cu ochii în lacrimi, goniți de potăi,
Își plâng acum soarta prin altă țară.
La catafalcul tău sumbru, politicienii,
Selfie-uri își vor face îndată, cu stiva,
Și-apoi, mai hrăpăreți decât acarienii,
Se vor înghesui să-ți mănânce coliva.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mi-a dispărut frontiera?
Nu e drept! Greșit, greșit, greșit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar și eu, și tu, noi toți luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.
Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte și
nerușinate centre.
Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristețea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ținuți pe loc, ținuți pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau
locul de acum zece ani ce arăta neschimbat și după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
și străbunicul
[...] Citește tot
poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Peter Quince la clavir
I
La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleași sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoție, nu sunet;
Și astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,
Gândindu-mă la rochia ta în nuanțe de-albastru,
Este muzică. Reamintește acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,
De acea seară verde, caldă și clară,
Când ea se îmbăia în nemișcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionați, pândind-o, simțeau
În esența profundă- a ființei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălțând fragede osanale.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!




Papușa automată
Doamne!
Ce-am pățit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
Să mă ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?...
Cineva -
Dar nu știu cine,
O papușă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără rușine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Imunizare
[file de jurnal afectiv]
las soarele să moară
îi vând pontul să plece mai repede
într-o văgăună/ într-o aglomerație/ bunăoară în lumea aceea
care n-a auzit vreodată de mine
în râset cosmic
mă răstesc la duminici
cu poale lungi și fețe smerite
nerușinat camuflând minciunile și desfrâul
incendiez o parte din grămezile nimicului
picur lumină-cu-otravă
silabele mele despuiate
cârtițe retrograde ce râcâie ochii
fără de spaimă să dezgroape întuneric
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră
te știam până la epuizare
într-o zi eram diabolic de trist
alteori diabolic de viu
concretizam în abstract
o filosofie ipocrită
despre esența destinului în doi
într-o prăpastie
se năștea moartea unei mari iubiri
te adoram până la autoexterminare
uneori erai apatică
în lunile ploioase
alteori o himeră
între oglinzi paralele
îmi plăceau capriciile tale
și ale vremurilor
îmi plăcea tăcerea ta
de șarpe
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Balada inimii
Frunzuliță verde pal,
Mâine intru-n Hospital!
Și iar verde de dudău,
Însă, luni va fi mai bine!
Medici mulți, minți iscusite,
Toți purtând în mâini cuțite,
Ace, ață, fierăstraie,
Drept pe stern vor să mă taie!
Săracă inima mea,
Nu-i mai merge-o balama,
Și-mi vor pune cei din York
Valvă proaspătă, de porc!
Voi fi bine-n scurtă vreme,
Dar, prevăd ceva probleme,
Căci, după-ntâmplarea asta,
Vor fi certuri cu nevasta!
Ea-mi va reproșa, socot,
Că-mi bag râtul peste tot,
Că mă port fără rușine,
Sau sunt beat ca... știți voi cine!
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Contevici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Destine
Vorbiți în gura mare,
ne arătați destine,
cu prea multă emfază
vă dați învățători,
ieșiți pe sticlă seara,
vorbiți fără rușine,
ne explicați ce-i viața,
cum trebuie să mori.
Aveți păreri vetuste,
culese pe-apucate,
le exersați cu alții,
zicând că-s de la voi,
însă o știm cu toții,
cândva au fost furate,
servindu-le patetic,
pretindeți că sunt noi.
Din vorba voastră seacă
se nasc idei absurde,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Suntem săraci
Suntem săraci în suflet și în gând,
Căci bunul simț a dispărut de pe pământ,
Suntem săraci în inimi și la minte,
Își plâng bătrâni aducerile-aminte.
Ne vindem sentimentele-n talcioc
Și prerorăm că-i lipsă de noroc.
Ne este trupul cumul de dureri,
Trudim de-acum cu ultime puteri.
Minți strălucite intră-n agonie
Sunt stele prinse-n plasa de hârtie
A indolenței. Sunt decât o umbră
Ce printre alte umbre se surupă.
Suntem săraci, mișei și plini de ură,
Arar câte un petec de cultură...
Ni-i munca împărțită între hoți.
Nici să trăiești decent azi nu mai poți.
N-avem rușine de strămoși. Cumplit!
Ei pentru noi de veacuri au trudit.
Coloșii sunt umbriți de cei ce fură
Fără rușine și fără de măsură.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Arheologii astmatice
rătăcesc adesea
sub irisul vremii despletind cu degete oarbe
(singurele pentru care n-a trebuit să plătesc vama obligatorie)
din pietre
taina munților
atât cât a mai rămas nezdrumicată de caninii soarelui
arid
ca și anotimpurile din potcoavele
cailor apocaliptici
inima
zdrențuită de suveica oțelită
a istoriei
abia își mai mișcă secundarele sângelui
mai vâscos
decât uitarea de sine
de eul strivit sub reactoarele
unui cernobîl uranic
venele strigă de prea multă trufie
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mângâieri de foc
Ce vremuri de criză! Ce de nenoroc!
Zadarnic picătura de voință...
Incinerând această lume...-n loc,
Ne vom zidi cenușa-n suferință.
Se zbat în noi furtuni, vulcani, cenușă.
N-avem cui plânge... Umeri nu mai sunt.
Doar către Cer ne-a mai rămas o ușă.
Ne sapă-n suflet fiecare vânt.
Avem o schijă-n inima ce plânge,
Pulsând speranțe, vise, adevăr...
Dar moartea parcă tot mai mult ne strânge,
Iar eu duc grija pentru-acest popor.
Aici, la noi, încă domnește ura
Și focul vieții mi-a pârlit lumina.
Îți simt pe suflet, iar, mângâietura.
Dar, vezi, cine să-mi ude rădăcina?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne "iubim" parlamentarii...
Îi urmărim aproape în fiecare zi pe sticlă,
Și neam obișnuit cu felul lor de a fi,
Din viața noastră, ei nu pot lipsi o clipă,
Mie teamă că așa va fii până-oi muri.
Nesuferiți, umflați și etalânduși morga,
Sfidând și bunul simț, dar mai ales pe noi,
Stau tolăniți în jilțuri, din piele de Cordoba,
Și dorm, nerușinații, de luni și până joi.
Salariile și le măresc după a lor dorință
Și anual, ca pe ciorapi mașinile își schimbă,
Vorbesc și despre legi atunci când au voință,
Dar rar, că ei dacă nu dorm, se plimbă.
Ne spun, că merg la muncă-în teritoriu,
Și neavând ce face, îi credem pe cuvânt,
Realizăm cum ei ne duc voit în derizoriu,
Iar nouă ne rămâne, să-i înjurăm în gând.
[...] Citește tot
poezie de Paul Constantin (8 octombrie 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Școala de văduvi
Iată cearta revoluției cu lumea,
și cum se face de ne-ajunge lanțul mecanic al istoriei,
ca o cătușă unsă pentru a rupe: proscrisă
e jumătatea mare din viața omului simplu dar prost,
jumătatea cealaltă aparținându-i de drept lui Dumnezeu!
Cărămizile igrasioase ale memoriei colective,
lăsându-se greu pe brațele fine, gălbui,
de țăran degenerat, preacurvit și amețit de benzină...
Memoria colectivă lor le aparține, ei pretind că au obligația
morală de a ține minte pentru noi toți. Și pentru ei.
Nici lăzile de lemn strunjite, încă aspre, cu care au venit
ca pentru un fel de asalt, de război fratricid și sfânt,
nu le-au uitat și nu le-au aruncat. Ei nu uită nimic.
Și le mai fac perne, din când în când, așa tari cum sunt,
însemnate chimic pe viață, aidoma fierului înroșit,
răsuflând cald a pâine râncedă dinlăuntru, a dimie soioasă
și a fier coclit, de seceră neudată.
Ei nu uită nimic, ei sunt banda magnetică,
jurnalul viu al istoriei. Datorită lor se îneacă bourii naționali
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matei 25:34-45
Cine nu cunoaște bine că iudeii au primit
Pe Mesia într-o iesle, când din slavă a venit?
Cine nu cunoaște astăzi că-n Biserica pe care
A născut-o-n spasmul morții, nici în grajd loc nu mai are?
Iată-L, stă la uși închise. Cel ce-i Făcător a toate,
Cel ce zice și se face, stă ca un milog și bate!
Este greu să crezi aceasta. Căci îți zici: cine-L oprește
Să își aibă, dacă-i vorba, că poate tot ce-Și dorește?
Ca să înțelegem bine, trebui' explicat întâi
Cum e azi Hristos în lume, cum și Biserica Lui.
Însuși Domnul înainte de-a ajunge la Calvar,
În Matei ne-arat-aceasta cum nu se poate mai clar.
Zice El că tot ce-i facem unui foarte ne'nsemnat
Frate din ai Lui în lume, Lui îi e considerat.
Și ceea ce nu se face oricărui din frații Lui,
E ca și cum n-ai făcut-o, fii atent, chiar Domnului!
Iată încă o dovadă, care-i și mai grăitoare:
Saul, care e și Pavel, apucat de-o râvnă mare
Se ducea pân' la Damascus, să întoarcă, zicea el,
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și nerușinare, adresa este:
