Citate despre moarte și oraș
citate despre moarte și oraș (inclusiv în versuri).

Veșnicia s-a născut cândva la sat, acum e în pericol să moară la oraș.
aforism de David Boia (2 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Tristețea orașului Weimar
Durerea cum să mi-o suport,
Weimarul ne șoptește,
Când uriașul Goethe-i mort
Și Ekerman... trăiește?!
epigramă de Heinrich Heine din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Instrumentele eficiente pentru dezvoltarea cu succes a orașelor mici sunt crearea de noi locuri de muncă. Unde nu există locuri de muncă, orașul moare.
aforism de Camelia Oprița (1 mai 2011)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!


În orașe am întâlnit moartea în ochii oamenilor; în natură în freamătul frunzelor. Și-am întâlnit-o și mai des în tăcerile inimii.
Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
ceea ce nu știi e că
moartea stă la semaforul
din intersecțiile urbane
blocat pe roșu doar
atunci când
iubești
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bizar
Plouă cu lacrimi
peste orașul însingurat.
În fiecare noapte
fac proba sicriului
și ascult cucuveaua
numărând stele căzătoare.
Dimineața,
moartea îmi zâmbește știrb.
poezie de Vasile Ghinea din Ochiul din umbră (2004)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Anticipație
Pe străzi,
în orașe,
ziua sau noaptea,
ne contopim în natură,
iubim
sau urâm,
visăm
sau murim.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul orașului din Indii
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.
S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie.
Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost orașul mare.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ilie Iuga se îndepărtă, legănând biciul, o clipă mai târziu, căruța zdrăngăni prin oraș, ieși din oraș, trecu mai departe, sub perdeaua nopții, ducând într-un sicriu bețișoare de aceeași lungime, cu spiritul decedatului in ham, printre copacii grei de corbi, pe drumul prăfos, către marele gol fără coordonate și limită unde stăpânește Nisipul-Timp și Uitarea-Sepie.
Leonida Neamțu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski, "Urlet"
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce tăcere, mori sub zgomotul orașului ce se extinde.
aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic și nimeni nu poate distruge imaginea orașului mort în nopțile de iarnă, geroase...
Cezar Cătălin Viziniuck (3 ianuarie 2003)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cuptor
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ți spun;
Pe catafalc, de căldura-n oraș,
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat.
Toarnă pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Și-ncet, cadavrele se descompun...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Câte vieți date întâmplării de zestre
câte vieți date întâmplării de zestre
câte clipe de gheață câte șoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morți așteptându-și rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roșii zi și noapte
găuresc pământul...
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Echinocțiu
Semne verzi subt șovăiri solare
ieși, soră, să vezi pe ogor.
Popi negri vestind sub pământuri soarele
cu fluiere greierii umblă
până-n pragul sicrielor
și-acolo mor.
Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost
să iscodim învierile în fața porților.
Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini.
Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut
repede ca unghiile și părul morților.
Făpturi care-ați fost, unde vă țineți?
Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Trenul morților
Cât e noaptea-n lung și-n lat
nu s-aude un lătrat.
Colo numai dintre spini
pân' la stelele-n vecini
licuricii dau lumini.
Licuricii cu lămpașe
semne verzi dau spre orașe
pentr-un tren care va trece
prin văzduhul mare, rece.
Pentr-un tren care-a veni,
nimeni nu-1 va auzi.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic nou numit
N-a fost numit prin intervenții,
Nici prin prefect, ce-i este naș,
Numirea lui a fost cerută
De toți dricarii din oraș.
epigramă de Petre Stănescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


La sfârșitul săptămânii, vulturii se lăsară în balcoanele palatului prezidențial, distruseră cu ciocul plasele de la ferestre și răscoliră cu aripile lor timpul încremenit dinăuntru, iar în zorii zilei de luni orașul se deșteptă din letargia-i de veacuri la adierea unei brize călduțe și gingașe ce aducea un iz de mort important și de putredă grandoare.
Gabriel Garcia Marquez în Toamna patriarhului (1975), traducere de Tudora Șandru Mehedinți
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.


Orașul sub zăpezi
Cocoșul negru
a cântat a treia oară,
ultimul cal
a murit în zori.
Zăpezi, zăpezi,
oraș fără asfalt,
urme,
sicriul tatei
alunecă pe gheață.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Drumețul
Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalță plopul,
Stele și pietre sunt.
Adormit se arcuiește puntea peste viitură,
Un chip mort însoțește pruncul,
Secera lunii în prăpastia roz.
Departe păstori proslăvind. În roca veche
Privește dintr-un ochi cristalin o broască,
Se trezește înfloritul vânt, trilurile a morților aievea
Și pașii înverzesc în liniștita pădure.
Asta amintește de pom și animal. Domoale trepte de mușchi;
Și luna,
Lucește scufundată în triste ape.
Revine iar și umblă pe meleaguri verzi,
Se leagănă pe gondole negre prin orașul în ruină.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ușurința vine odată cu primul pas. E ca și viața și moartea... trebuie doar să fii hotărât. Vorbind ne vin idei, cuvinte, apoi ne găsim pe noi, în proprile cuvinte, în orașe, grădini, poate că regăsim totul și nu mai suntem orfani.
citat clasic din Eugene Ionesco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și oraș, adresa este:
