Citate despre moarte și oratorie
citate despre moarte și oratorie (inclusiv în versuri).
Înainte exista sofistica. Învățau oamenii cum să gândești despre orice și ce să răspunzi oricui. Pe urmă, veacuri întregi, s-a învățat retorică. Învățau copiii cum să vorbești, care sunt părțile unui discurs, și cum să spui ceva, chiar când nu ai nimic de spus. Azi nu se mai învață sofistica și retorica. Dar ceva trebuie să le fi luat locul. Oamenirea nu renunță așa de ajutor la dreptul ei de a schimba învățătura vie în învățătură moartă. Ce le-a înlocuit? Am crezut multă vreme că e dreptul. Nu, e pedagogia.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică
Comentând
o
pată
de
sânge
Am
ajuns
în
inimă
Doamne
Cine
bate
în
urma
mea
Cuiele
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl cred pe Bobby!
- Ce-ți place cel mai mult?
- Să-mi înving adversarii. Îmi place să-i văd tremurând de spaimă.
(Interviu cu Robert Fischer)
Îl cred pe Bobby, oricât de bizar
Vă pare el, capriciul și-al său geniu!-
Că niciun gest al lui nu e-n zadar!
Și-n elocința lui, cred un mileniu!
Când vrea un bec în plus, or dă p-afar
Reporterii gânsaci din săli de joacă,
N-o face, pur și simplu, fiindcă-i star,
Ci-l văd luptând c-o Pitie opacă!
Oracolul cuvântă sibilin,
Iar Pitia e-n transă - orb destin!
Nu-l turburați pe-acest maharajah,
Ce-i caută sublimei patimi cheia:
"Am să mai joc pân-oi muri, deci, șah!
Ba, într-un fel, mai mult! Și dup-aceia!..."
sonet de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
Am febră, iubito, mă tem c-am să mor
Și cine-ți va spune poveștile seara
Și cine șopti-ți-va cuvinte de dor
În patul cel moale și iarna și vara?
Am febră, iubito, mă tem că mă duc,
Și cine-o să-ți mângâie părul și sânii
Și cine-o să-ți pupe curbatul năsuc
La care mă-nchin ca la idoli păgânii?
Am febră, iubito, mă tem că dispar
Și cine-o să-ți bucure serile ochii
Și cine-o să geamă, rupându-ți, barbar,
Cu sete, și ultimii nasturi la rochii?
Am febră, iubito, dispar în neant
Și știu că-i retorică fraza cu cine,
Că nu-ți va fi greu să-ți găsești un amant
Să-ți stea la picioare mai mult decât mine.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și oratorie, dar cu o relevanță mică.
Canonul iubirii
La început a fost alegerea.
Cum deosebești diavolul de înger?
Folosul și iubirea dușmani neîmpăcați.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relație? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama își are locul ei.
Înainte și după iubire tot iubire este.
Iubirea și eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea și arta memoriei.
Faust a disprețuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor și viața ca o secundă.
Îndrăgostitul un pește cu aripi caraghioase.
Nu poți înfrânge nebunia într-o singură zi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cassius Hueffer
Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
"Viața lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om."
Acei care mă cunoșteau, zâmbeau
În timp ce citeau această retorică goală.
Epitaful meu ar fi trebuit să fie
" Viața nu a fost blândă cu el,
Elementele care îl compuneau erau astfel amestecate
Încât viața lui a fost o luptă
În care el a fost cel măcelărit".
Cât am trăit, nu m-am putut împăca niciodată cu vorbele mincinoase,
Iar acum, mort, trebuie să mă supun unui epitaf
Engravat în piatră de un tâmpit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O betie cu Marx
Batrine Marx tu pe aceste meleaguri
vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare.
Pina si faptul ca vacile estice
care au pascut pe lângă linia ferata
se cred vagoane de locomotiva si nu mai dau lapte,
ti se pune tot tie în circa.
Bine-ar fi să cada orasul pe mâna negustorilor,
să nu mai puta piata atât a retorica,
să vina berarii, pastramagiii, laptarii
cu dialectica orzului fermentat
si a brinzei inchegate.
Deocamdata taranul ar cam iesi la cosit
sepia verde din parul punkistilor,
deocamdata, banuind ca esti mort,
noii filosofi se imbata cu ideea ca polemizeaza cu tine.
N-au nas să simta cum colcaie drojdia
ce umfla societatea
si pune în functiune alambicul
prin care razvratitul Con Bendit
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi Doi
Eram insetat fara putere
Si mi-ai dat apa
Eram infometat
si mi-ai dat hrana
Eram un pui cazut din inaltul cer
Dar tu iubire mi-ai dat aripi ca sa pot sa sper.
Ma plimb pe strada si sunt parca al nimanui
Privesc cum curge-n seama o lacrima batuta-ncui.
Am uitat sa rad atunci cand tu ma sprijineai
Am uitat sa ma simt trist ca tu ma dojeneai
Dar mai presus de toate eu am uitat sa sper
La noi si la iubire la cerul cel etern.
Tu poate crezi ca sunt puternic
Dar eu mai am putin si pic
Caci sarutul tau obraznic
Il mai simt si il suspin.
Mie teama de acea dimineata
Cand ma voi trezi dintai
Si voi realiza atunci ca team uitat ca hainan-cui.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Dumitrașcu din Iubire (22 aprilie 2012)
Adăugat de Octavian Dumitrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cinstea marelui templu de amor
Simțeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păștea pașnic din orizont trupesc
Și aștrii adormiți pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.
Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într un dute vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într un vers de însuși, Păunescu.
Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul și același, un bulgăr sub arcadă,
Iubit și prin iubire în veșmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.
Șintradevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii și morții ce stau să sângereze
Într un pătrat de lună din care să mă îmbăt.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleen XXI
de la o vreme
aveam o singură problemă
mai sus tot mai în sus
de călcâiul lui achile
inexplicabil
în acea zi
doctorița plecase de la servici
cu două ore
doare
dacă l-aș fi ascultat pe dinescu în interpretarea mortuară
a moțului pittiș
zi-mi moțul
presque
morții morți în decembrie de tanchiști pe tancuri uciși
ucisă fost-a
și dragostea mea
vei ști
mă voi ști
te vei ști
împărat
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați pe domni să joace remy
Am mai ratat o încercare
Mă simt mai mult un Stan Pățitu'
Au unii pâinea și cuțitul
Iar eu, nici bani de-o lumânare
Nu mi-a surâs poate norocul
Dar nici eu n-am fost mai prejos
Tot încercând fără folos,
Să car lumina cu obrocul
Măcar o pildă spre știință
Trăgând, să spun la vreun nepot:
Când ungi ciubota cu dohot,
Nu mai pretinzi și elocință!
Și la ce bun suspinu' întruna
Gândindu-mă la câte vise
Mi-am făurit fără permise
Luând drept mărturie, luna?!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Am auzit, cândva-ntr-o doară,
Cum că iubirea se măsoară!
De-atunci am o nedumerire:
Care e cuatificarea în iubire?
Știți vreo unitate de măsură
Pentru emoții, dragoste sau ură?
Iar dacă este vreunul care știe
Ar vrea să-mi spună într-o zi și mie?
Eu nu știu să se fi creat vreun for
Care măsoară gradul de amor
Și nici nu cred că este cineva ce poate
Să cuantifice iubirea în intensitate!
Cu siguranță nu s-a născut încă
Alt om care să știe cât e de adâncă
Emoția ce-o simte fiecare
Ca s-o măsoare-n metri, leghe sau picioare!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (27 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă poetului fără mască
din țara marelui zid
din țara în care s-au inventat
praful de pușcă, hârtia, busola, furculița
periuța de dinți
zmeul și jocurile de cărți
din țara în care locuiește o cincime
din populația lumii
din țara în care Ai Qing s-a ridicat
cu fața spre soare
pentru a scrie imnul luminii
din țara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaș
și odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască
iar vina, știm bine, se împarte la toți
e vina negrelor gânduri
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
-O, tu, măreț popor, ce ai în gene eroism de dac
Cum poți umil să rabzi tot ceea ce neghiobii-ți fac?
Profită mulți de-a ta credință, o văd ca pe-o slăbiciune
Uneori ei râd de tine, chiar de ești la rugăciune....
-Un popor ce are în vene sânge de dac și de roman
N-are frică nici de moarte, darămite de-un dușman
Mulți cunosc și știu prea bine că-s popor de-nvingători
Însă uneori, se pare, sunt lovit de trădători!
------------------------------------------------------
Asta este partea slabă a acestui brav popor,
Că-ntre timp, pe trupu-i sfânt, apar des cozi de topor!
Cum apar, deja se știe, nu-i prea greu să pomenesc
Ei se vând cumva ca Iuda, trădând neamul românesc
Blestemați să fie aceea, ce-s lipsiți de-orice credință
Și-i ațâță pe români, fără pic de elocință
Iar de au gânduri ascunse față de poporul meu
Nicicând n-or avea izbândă, că-i iubit de Dumnezeu!
poezie de Ionel Popa (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și oratorie, adresa este: