Citate despre moarte și pisici
citate despre moarte și pisici (inclusiv în versuri).
Pisicul și fiara
O crimă s-a produs, mai mică,
în noaptea neagră ca un dric:
o babă-naltă și voinică
a îngropat, viu, un pisic.
Ucis, pisicu-i în grădină
și-n noaptea neagră ploaia-l plouă,
iar baba ia din oala plină,
mâncând cu mainile-amândouă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca pisicii moartea șoarecelui.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt nouă fete, moare pisica de sete.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec naiv
Un pește mic și foarte trist
Din heleșteul contelui
S-a-ndrăgostit de-un ametist
De la inelul contelui
Și-ntr-o caleașcă a sosit
Să ceară mâna contelui
Dar refuzat și-adânc jignit
Muri sub ochii contelui
Atunci un falnic servitor
Din ordinele contelui
Îl prepară cu cimbrișor
Pentru motanul contelui
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



Balada motanului
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.
Și-atuncea, șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Balada motanului
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.
Și-atuncea, șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu (11 august 1955)
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem împotriva elegiilor
Oh, dragoste, ce-i cu atâta argumentație?
Sunt obosită de toată vorbăria ta pioasă.
Mai mult, sunt sătulă și de morți.
Ei refuză să asculte,
așa că lasă-i în pace.
Să nu-ți mai calce piciorele prin cimitir,
ei sunt preocupați de moartea lor.
Fiecare aruncă întotdeuna vina pe ceva:
pe ultima litră de tărie golită,
pe cuiele ruginite și pe penele de pasăre
care s-au prins în noroiul de pe pragul la intrare,
pe viermii care au apărut după urechile pisicii
și pe predicatorul cel cu buze subțiri
care refuză să se prezinte când este chemat,
cu excepția acelei zile pline de purici țupăitori
când, decrepit, a intrat în curte
căutând un țap ispășitor.
M-am ascuns în bucătărie după săcoteiul cu rufe vechi.
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Chițăilă cățel (poezie pentru copii)
I
Chițăilă șoricel, crezându-se un cățel
Alerga o pisicuță, simpatică și drăguță.
- Mami, mami, ajutor! Mi-e frică mami că mor:
Am dat peste un cățel, cu numele: șoricel.
- Nu e, mami, un cățel, este micul șoricel,
Lasă-l să vină la... "mâță", să ți-l prind într-o lăbuță.
II
Chițăilă prosticel, s-a oprit pe loc nițel,
Se afla lâng-o pisică, și a înghețat de frică.
Și pisica, mare mâță, "mi-l-a" prins într-o lăbuță
Să-l mănânce fără milă, pe prostuțul: chițăilă.
- Iartă-mă, mare pisică, uite cum tremur de frică:
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec la drumul mare
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu gheare și mustețe lungi,
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căpriu
La ceasul când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună,
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună
Și atuncea șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd de Domnul
că le-am stricat, urlând, tot somnul
De sus, din vârful săptămânii,
să le răspund rânjind scârbos:
Iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os!
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare scurtă
Bunul meu prieten, n-am
nici un câine ca să facă ham!
Nicio mâță oarbă ca să țipe
la soboli și la aceste clipe.
N-am un greer mic în grindă
veșnicia-n cântec să aprindă.
N-am un strop de seu, o lumânare
ca să-ți scriu misivă mare.
Iată un bătut de ger,
de hârtoape și de nopți de fier,
De stafii mărunte ca un zob
și durerii mele rob.
Ce să fac prin ceasul greu?
Morții putrezesc mereu.
putrezește și Isus în gând,
i-auză-l plângând.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", an VI, nr. 1 (aprilie 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!


Probleme specifice
Bunica la pitici a decedat
Și rude-ngrijorate stau la sfat:
-S-o priveghem cu grijă pe bunica,
Să nu cumva s-o-nfulece pisica...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nicio importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pisicile
Amanții pătimași și cărturarii sobri
Îndrăgostesc asemeni, la vârsta de mijloc,
Pisicile robuste, căminului mândrie,
Urând ca ei răceala, ca ei zăcând în loc.
Prietene-ale ști'nței și ale voluptății,
Se ascund în întuneric și în tăceri rămân;
Ereb le-ar crede, poate, funebri soli ai morții,
De și-ar pleca orgoliul, îngăduind stăpân,
Când zac, li se confundă princiarele-atitudini
Cu sfincșii ce veghează-n afund de solitudini,
Părând că dorm într-una un vis fără sfârșit;
În șoldul viu scânteie; iar ochiul lor e plin de
Sclipiri de aur care, ca un nisip vrăjit,
Nedeslușit și mistic, pupila le-o aprinde.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




Să mori. Rănit din dragoste. De ceață
avea mâini mici tandrețe și pisici
în preajma ei m-am simțit ca niciodată acasă
dar poeții ăștia sunt duși cu capul
nu știu să stea înțelept inocent și copil
ca ursulețul Jimmy din grădiniță la azil
vor tot și se trezesc cu nimic
după care se miră
că totul s-a isprăvit
uite avea mâini mici îi spuneam
Mânuțe într-o zi
minunățiile astea două
o să mă omoare
nu te supăra
eu nu te merit și nu te mint
sunt cel mult dobitocul tău
mic și nenorocit
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vă amintiți bancurile cu "N-am venit la școală, căci mi-a murit pisica (sau cățelul)"?
Am aflat din experiență, că moartea cățelului e foarte departe de a fi subiect de banc.
Beatrice Vaisman (29 aprilie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un pahar de bere
Sculul ăla deșirat din hanul de la drum, scârba aia de muiere,
Aproape m-a ucis pentru c-am cerut credit un pahar de bere;
S-o ia naiba pe țoapa cu fața de zer stricat și cu lațele murdare
Și s-o bată până-i ies pe nas manierele proaste și rudimentare.
Acea maimuța opărită, cu fălcile enorme, acel ardei umplut
Pornit pe căile virtuții, cu-o voce care-ar fi trezit din somn și morții,
S-a repezit la mine, urlând și spumegând, din clipa-n care m-a văzut,
Bușindu-mă afară din local, de m-am lovit la cap de stâlpul porții!
Dacă-aș fi cerut proprietarului, mi-ar fi dat un ulcior în fiecare zi;
Dar ea, cu berea la-îndemână, nu s-a-îndurat să-mi dea o picătură.
Mărită-o, Doamne, c-un moroi și-ajut-o să-i nască aceluia pisoi
Deie-i Cel Prea Înalt râie ori de câte ori n-am eu berici de pus în gură.
poezie clasică de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nici o importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Are dreptate și pesimistul care îi disprețuiește pe români: păi, cum vine să păstrezi în formol scula lui Terente și să lași pe pervaz să fie de o pisică mâncat creierul decedatului Eminescu?
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Confesiune
așteptând moartea
ca pe un pisoi
care-o să-mi sară
pe pat.
îmi pare atât de rău
pentru nevasta-mea
o să găsească
trupul ăsta
țeapăn
alb
o să-l scuture o dată
apoi poate
încă o dată
Hank!
Hank nimic.
nu că o să crăp
mă îngrijorează,
nevastă-mea
singură cu grămăjoara
aia
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tragi de-o sfoară, miști păpușa
oricine trebuie să-nțeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:
pisica, femeia, slujba,
o roată din față,
patul, pereții, camera,
tot ce-a clădit în jurul lui
e clădit pe nisip-
și orice cauză,
indiferent cât de îndepărtată:
moartea unui copil în Hong Kong
sau un viscol în Omaha...
te poate distruge.
toate porțelanurile tale
zob pe podea în bucătărie,
și femeia intră și te găsește
beat în mijlocul dezastrului:
o, Doamne, ce-i cu tine?
și-i răspunzi: nu știu,
nu știu...
poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și pisici, adresa este:
