Citate despre moarte și răsfăț
citate despre moarte și răsfăț (inclusiv în versuri).
Unui scriitor
Destinu-amice, nu răsfață
Și-i dat oricărui să și-l poarte:
Tu fost-ai mort, mereu, în viață,
Eu voi trăi și după moarte.
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă există un singur om pe lume care se răsfață în belșug, trebuie să fie undeva un altul care moare de foame.
citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Deltă, Dunărea se răsfață, se odihnește. În mare moare.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia
N-are vreun talent aparte,
Dar destinul îl răsfață:
N-o să afle nici la moarte
Cât a fost de prost în viață...
epigramă de Sorin Pavel din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șansa vieții
Cei vii pot să se răsfețe,
Cum le-ngăduie Fortuna
Viu, poți face fețe-fețe,
Când mori, nu mai ai niciuna!
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ți încătușa nicicând viața inimii tale.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă și cântec.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Bucuria are viața scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică și de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-și trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Floarea de lotus voiește mai bine să se răsfețe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veșnicia iernii într-un biet mugur.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încurajare
De ce să-ți pară rău că mori,
Când preotul mi te răsfață,
Spunând convins, de-atâtea ori
Că mergi în locuri cu verdeață.
epigramă de Aurel Domide Șănțanu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm dintr-un ciob de psalm
Pe cel ce-l ții cu lanțul subțire al privirii,
Măriri'-ar fi ispravă un plus al loviturii?
Cu cât mai mare-i ghimpul, mai mândri-s trandafirii!
Zic unii că iubirea e soră bună urii.
Culegător de perle din stih de atlantidă...
Tu știi că floarea scoicii florind e morții moarte?
Că focul, nu pământul, e jertfă-n cărămidă?
Cum n-am găsit în tine, măcar numai o carte?
Cești, idoli, porțelanuri, nu voi ca să te mustru,
Măcar un spin de viață, un freamăt spus pe chiclă.
Din zeci de-oglinzi, fățarnic, când te răsfață lustru',
La cină, chiar și pâinea e meșterită-n sticlă.
Mă-mbată nebunia și-n patimă viesparul:
De ce n-au spart ulciorul, și-au răstignit Olarul?
sonet de Dumitru Ichim (26 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Domnița
Verzi-tulburi ochii-i galeș revarsă pe sub gene
Ispita pătimașă și doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.
Mișcările-i sunt line, molatece, viclene,
Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.
Dar, cine-i cată-n față se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.
Muiată-n nestimate și-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subțirea năframă nărămzie
Ca un potir de sânge un roșu trandafir -
Și, tot ca el, rănită în plină tinerețe,
Tânjește, se-nfioară și moare de tristețe.
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia florilor
Luna mai ne scoate-afară
și din casă și din viață
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheață
Și din casă și din viață
toate prind încet să ningă
rămânând la suprafață
doar adâncul din colindă
Toate prind încet să ningă
luna mai în flori măsoară
tot ce moartea o să stingă
luna mai ne scoate-afară
Și prin casă și prin viață
flori să fim ea ne răsfață
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomi de gheață
Pomi de gheață,
pomi de gheață,
ce privirea ne-o răsfață,
frumusețea-i doar la față!
Pe suportul vostru ludic,
apa sfântă, generoasă,
după o noapte geroasă,
a devenit periculoasă.
Strălucirea de poveste,
veste bună nu prea este,
ruptura de se produce,
moarte, cu ea, poate aduce.
Străfundul nostru-i de apă,
iar văzduhu-l tot adapă,
sufletul ni-i tot de gheață,
dă-ne, Doamne, o povață!
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să vin ca să plec...
O să vin să m-atingi
să mă stingi
să mă-nfășuri păianjen în plase
să mă-mpingi
delicat de pe oase
să m-atârni răbdatoare în chingi
pe-nserat, pe la șase
O să vin să mă-nveți
să mă-ngheți
să mă mângâi cu buzele arse
să-mi răsfeți
diminețile stoarse
să mă plimbi în buiestru prin vieți
deghizate în farse
O să vin ca să mor
să cobor
să m-așez printre stelele stinse
să dobor
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cei mai mulți dintre noi ne tratăm corpurile asemeni unor mașini închiriate și totuși ne răsfățăm prețioasele noastre simțăminte, singura parte din noi care nu va ceda, nu va muri, nu va dispărea sau nu va cuprinsă de cancer.
citat din Carolyn Hax
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru Nicolae Dobrin
În Trivalea cu dragoste și pruni peste care umblă închipuit râul Doamnei,
Mirosind a lemn de caleașcă voievodală,
Am văzut astă toamnă, toamnă românească născută la Rucăr sau la Dragoslavele
O fată desenând o inimă străpunsă de o săgeată lângă numele lui Dobrin
Înscris cu briceagul în scoarța unui plop
Dobrin a învățat să cucerească gloria pe maidan
Intrarea lui pe teren produce amețeală în tribune
În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme
El e toreadorul răsfățat de soartă și de noroc,
Iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur
Oricare antrenor nu-și poate dori alt om în linia de atac
Dobrin cunoaște pedala care declanșează furia,
Dobrin, printre altele, admiră publicul
El face parte din acea categorie de artiști uriași și totodată cabotini
Care și-ar deschide venele dacă ar putea după moarte
Ca să revină pentru două minute și să guste din efectul produs în mulțime de gestul său
poezie celebră de Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăii
Noi n-o să ne-nțelegem niciodată
și casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veșnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufași, și cruzi, și fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectați de ură
visând la un mileniu de noroi
"Să piară-n veci valahilor sămânța
sunt mult prea vechi și prea s-au înmulțit
din Cluj la Satu Mare și Săpânța
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminați-i până nu-i târziu
mutați-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"
Și ați trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și răsfăț, dar cu o relevanță mică.
Actorul
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânzători
Vând nopți, că tot le pierd ca zile,
Mai fac un ban, ca să câștig din viață
Și vând femei adulte, pe copile;
Doar ele cu experiență, vă răsfață.
Vând suflet de valoare contra cost,
Că astăzi nu servește la nimic.
Mă vând deștept, pe cel ce-i cel mai prost
Și îmi mai rămân și bani, să mă destind un pic.
Vând din cinstit în amestec cu onoare,
În întregime sau doar parțial,
Fără pretenții... pentru orișicare
Și dau factură înaltă, sau pe ilegal.
Vând totul, chiar și ce nu am
Căci ține, este obișnuință.
Pot vinde și copii sau câte un organ;
Nu de la morți, direct, direct din ființă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi se-ascunde astăzi luna
Dar lasă-te cuprinsă de plăcere,
Reneagă indolențe sau mizerii,
Suntem doar noi acum, sub pleoapa serii,
Când lumea e redusă la tăcere.
Oferă-mi dreptul de-a trăi extatic,
Dezmiardă contradicția din mine
Și spune-mi că-i perfect și-i foarte bine
În tot acest scenariu dilematic.
A mai căzut o stea. Și o dorință
S-a prins în păru-ți răvășit de doruri,
Un clovn șomer aleargă prin decoruri
Lovind malign în propria-i ființă.
Rămas-au încă replici nerostite,
Mai mulți actori au emigrat spre moarte,
Noi ne ascundem iarăși într-o carte
Și toate-s vechi și toate prevestite.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Pelerini pe linia destinului (9 mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În brațele toamnei
moarte, lasă-mi condeiul să cânte pe coală!
m-am lipit de vers ca timbrul de scrisoare
învăț din poeme din agonii mă scoală
abecedarul vieții m-apropie de Soare.
mai lasă-mă o vreme să răspândesc ca vântul
poemele iubirii născute într-o vară
cu petale de crini împodobesc Cuvântul
când visul mă răsfață cu cântec de vioară.
am încă perspective cu o iarnă blândă
îngeri să mă colinde în noaptea de Crăciun
chipul zâmbitor să-l zidesc în oglindă
unde nu-i durere și stele nu apun.
loviturile morții treptat mă răpun
dar în brațele toamnei poeme depun.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și răsfăț, adresa este: