moarte şi radiologie

Penicilina, razele X, telefonul, dinamita, manuscrisele de la Marea Moartă, vaccinul antivariolic şi chinina îşi datorează descoperirea unor minţi inspirate. Progresul omenirii a fost şi este posibil pentru că nişte oameni şi-au acordat timpul de a asculta îndemnurile lăuntrice ale supraconştientului, de a se retrage din zarva şi forfota vieţii de zi cu zi, căutând soluţii deosebite.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea ( puls - radiografie - tratament)

Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?

Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toţi dumnezeii societăţii,
Cine este de fapt creatorul vieţii?

Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...

Părinţi ce nu-şi cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinţi.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morţii trăiesc printre sfinţi?

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de revoltă, de dragoste şi moarte (IV)

Adu-ţi aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ţi aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
şi vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când ştiam că eşti fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
aşa cum valurile fierbinţi ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a oraşelor africane
şi drapelul alb care se ridică deasupra
oraşelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.

Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
şi cu celelalte privilegii violente
ale dragostei şi ale biologiei
aşa cum ochii măriţi de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaş care
în ultima clipă le înghite corabia.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Audiere

Audiem suspinele de vânt,
Gândul ni-i treaz... şi-a neamului strigare,
Căci clopote de lacrimi ne ascund,
Ca-ntr-un coşciug, a pruncilor plecare.
În spectrele luminii am ascuns
Umbra cetăţii Sarmisegetusa,
Străini să nu-i înece osoarele în plâns,
Să nu plutească-n neguri
Durerea şi nici noaptea.
Radiografiem timpul cu ochii minţii
Şi trudim printre cuvinte şi stânci
Urmele paşilor străbunilor adormiţi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devonshire Street W1

Uşa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-închide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează încă-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianţă Edwardiană – Devonshire Street.

Fără nădejdi. Radiografia de sub braţ
Confirmă. Soţia stă cuminte lângă el.
Clădirea de peste drum este-înaltă şi calmă,
Cu hornurile ţintind cerul gri, de oţel.

Fără nădejdi. Iar mânerul de fier al palisadei,
Rece ca gheaţa, acum e mai norocos ca el
"Oh, londonezi grăbiţi şi nemiloşi! Am fost făcut
Doar pentru-a intra-n acest pat, pentru-a muri astfel?

Şi-aşează palma-n palma lui, cum, prostuţ şi gingaş,
O făcea demult, când dansau la Kensington, tineri amândoi;
"E mai ieftin să luăm metroul până la Piccadilly, iar de-acolo
Am putea prinde pe nouăsprezece sau pe douăzeci şi doi."

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada Devonshire, W1

Uşa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-închide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează încă-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianţă Edwardiană – Devonshire Street.

Fără nădejdi. Radiografia de sub braţ
Confirmă. Soţia stă cuminte lângă el.
Clădirea de peste drum este-înaltă şi calmă,
Cu hornurile ţintind cerul gri, de oţel.

Fără nădejdi. Iar mânerul de fier al palisadei,
Rece ca gheaţa, acum e mai norocos ca el
"Oh, londonezi grăbiţi şi nemiloşi! Am fost făcut
Doar pentru-a intra-n acest pat, pentru-a muri astfel?

Şi-aşează palma-n palma lui, cum, prostuţ şi gingaş,
O făcea demult, când dansau la Kensington, tineri amândoi;
"E mai ieftin să luăm metroul până la Piccadilly, iar de-acolo
Am putea prinde pe nouăsprezece sau pe douăzeci şi doi."

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce nebunie

Iubirea e un soi de nebunie,
Te pomeneşti zâmbind fără motiv,
Lumea întreagă-ţi aparţine ţie
Şi mergi pe drumul vieţii instinctiv.

Iubirea-ţi poate fi prieten fals,
Ce te înşală şi îţi joacă feste,
Pluteşti suav şi dulce ca-ntr-un vals...
Deodată te trezeşti că... nu mai este!

Iubirea, taină a filosofiei,
Cu ea nu poţi, fără ea nu se poate,
La inimă, culmea radiografiei,
La final, un morman de frunze moarte.

Degeaba lupţi, te zbaţi, nu ai scăpare
Speri, raţiunea, de-ajutor să-ţi fie,
Te va învinge, ca pe fiecare,
Iubirea, cea mai dulce nebunie!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat

Ciudat, nu ai glas, nu eşti materială?
Eşti numai un gând, zvâcnire arterială?
Eşti numai scris, ciudat, radiografic,
Un nor şi o lună, o stea, telepatic.
Au zi tu, cum bate o inimă-n centrul
Acestei mici galaxii, tu eşti pentru?
Într-o câmpie zărit-am un pian,
Singur cânta, o minune în van.
Oh, sa ira, cum strigau vechii frânci,
Cenuşăreasă nu eşti, de ce plângi?
Te însoţesc mari şambelani,
Bufniţe, cârtiţe sau şobolani,
Nu-i lua în seamă, o floare să iei,
Roşie – foc sau o floare de tei,
Ciudat, nu ai glas, iar încet toţi murim,
Deasupra să-mi cânte mierla un imn.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de propriile gânduri

Teama de propriile gânduri
Te poate duce în scânduri,
Propria ta poezie să fie o nerozie?
Dar o iubeşti. Ca pe o femeie plină cu defecte.
Viaţa se subţiază mereu, narcoticele
Te fac transparent, gândurile se văd ca oasele la radiografie,
ştiu că trăieşti, iubito, deşi vrei să mori în ochii mei,
nu vrei să fii iubită de mine, ei şi?
Sub stâncile roşii sângerez, scriu poeme
De izgonire a duhului rău, nereidele te duc în adâncuri,
Asişti la propriul înec, ei şi?
Între pasiune şi durere este o conlucrare firească.
Nu căutaţi femeia, anchetaţi-o, va spune totul în afară de adevărul simplu.
De obicei, dimineaţa, ne îmbrăcăm cu un fals caracter,
Seara îl scoatem, iar eu cobor în aceeaşi fântână,
Am să-ţi povestesc un vis, doar ascultă.
Semnele înstrăinării duc spre iad, asta e sigur.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de radiografie a realităţii

realitatea asta nu ştie de glumă când vine vorba de risipit vise
realitatea asta născătoare de monştri
realitatea asta violatorare de amintiri
realitatea asta bolnavă de disperare
cu trăsăturile ei diforme
cu focuri de artificii aprinse pe orice golgotă
cu traficul de biografii contrafăcute
cu dedesubturile ei ticsite cu trotil
realitatea asta care flirtrează adesea cu ospiciul
realitatea asta care încurajează stereotipurile
şi avorturile viselor
şi cultul excesului
realitatea asta fabricată în China
cu ideologiile ei artificiale
cu manipulările ei morbide
realitatea asta analfabetă la capitolul blândeţe
realitatea asta inamică unui surghiunit poet
care încă mai crede cu tărie
în coabitarea dintre suflete
în terapia versului

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilotul bulgar

avionul a decolat. lasă o dâră fumurie pe cer.
am reuşit să nu-mi dezintegrez sentimentele. fiecare sentiment are un halou. sentimentele nu au identitate. chiar sunt refractarare la certitudini.

când l-am văzut pe acel pilot bulgar mi s-a părut haios.
nu vorbesc o boabă bulgăreşte dar nici nu trebuie. îmi pun centura. el dă pe pilot automat şi priveşte prin hublou pulberea cosmică.
nu sunt sigură că nu l-am mai văzut în singurele mele vieţi.
bulgăreşte nu ştiu dar m-am învârtit pe la Cladovo şi Vidin.
închid ochii şi mă transfer la nisipurile de aur
într-un rai aproximativ.

nu am văzut femei mai frumoase decât bulgăroaicele. au picioare mai lungi decât ale mele şi nu-mi explic de ce pilotul acesta bulgar este scund. până la urmă decolarea se va face. el este singur cu avionul. noi purtăm centura dar vorbim atât de tare încât acoperim luna. vecinul fotografiază norii. mi-aş dori să o văd pe bunica. mereu o visez şi îmi cere haine dar morţii au lumile lor. fără haine de firmă. deci am umblat inutil prin magazinele din Milano. oricum nici pilotul bulgar nu este îmbrăcat cine ştie ce. mă va lăsa în oraşul meu lamentabil cu oameni pătraţi şi hârtii plutitoare.

mai am nişte euro. aş putea să îi schimb la pilotul bulgar? avionul oricum merge singur. nu ştie limba bulgară. poate mă duce la bâlci să-mi cumpăr toate nimicurile lumii. ce caut eu în avionul plin de copii gălăgioşi? zice că s-au terminat şcolile... nu suport când mi se înfundă urechile. aş vrea să mai aud picurii care cad într-un ochi de baltă. pe lângă noi trec valuri de nori înspumaţi. iată oraşul sinistru de cald unde oamenii îţi radiografiază existenţa. a plecat avionul?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!